Aproape 35% din locuitorii comunei dâmboviţene Perşinari sunt plecaţi de ani buni în Spania. Au mai rămas acasă bătrânii şi copiii. Exodul a început prin anul 2000. De la sfârşitul anului trecut, de când criza economică a început să lovească şi ţările occidentale, oamenii au început să vină acasă. Viceprimarul comunei, Horia Toma, ne-a spus că au venit, în general, cei care nu erau angajaţi peste graniţă cu forme legale.

Dacă întrebi pe oricine în comună dacă ştie persoane plecate în străinătate la muncă, o să înceapă să-ţi arate casele vecinilor, să-ţi spună de rude plecate care trimit bani acasă, la familii. Altminteri, satul este îngrijit, casele sunt arătoase, dar în faţa porţilor întâlneşti câţiva copii venind agale de la şcoală şi bătrânii pregătiţi să vândă câteva duble de cereale.

„Aş lucra şi pe 300 de euro aici”


Persoanele de vârstă medie s-au orientat către Spania, unde şi-au găsit mai uşor de lucru şi să-şi sprijine rudele lăsate acasă. Lucian Dumitru, un localnic de 47 de ani, ne-a povestit că lucrează în Zaragoza şi mai vine în ţară ca să vadă cum mai merg treburile acasă, în gospodărie, lăsată pe mâna soacrei. Ne spune că e cam greu acolo şi ar fi dispus să vină definitiv în ţară, dar „cine mai angajează oameni peste 45 de ani?”. Ar lucra şi pe 300 de euro, numai să stea acasă şi să nu mai fie nevoit să plătească pe chirie şi utilităţi trei sferturi din salariul primit acolo. În lipsa unei variante concrete de angajare, şi-a luat copiii şi nepoţii în Spania.

“Aici, dacă ai sărit de 45 de ani, nu te mai angajează nimeni. Am fetele cu copii cu tot în Spania. Cam tot satul e acolo. Unii au datorii la bănci acolo şi trebuie să le achite”, a adăugat Lucian Dumitru.

Viceprimarul comunei ne-a spus că, dintre cei rămaşi, prea puţini au un loc de muncă stabil. Restul trăiesc din comerţul cu cereale şi nu o duc deloc rău. Preotul din Perşinari, Ionel Petrişor, spune că cei plecaţi rămân legaţi de sat. “Oamenii nu investesc acolo, aduc banii în ţară. Îşi ajută familiile lăsate acasă. Şi mama e plecată şi ne ajută”, a adăugat părintele Petrişor.

Există şi oameni în vârstă care au grijă de nepoţi, dar nu prea mulţi. “Sunt 30 de cazuri de copii lăsaţi în grija bunicilor. Unii s-au ataşat de bunici şi s-au îndepărtat de părinţi. E mai greu din punct de vedere emoţional”, mai spune preotul satului.

Citiţi pe adevarul.es de ce românii vor continua să lucreze în străinătate.