Marţi s-au dus la Palatul Cotroceni pentru o discuţie cu preşedintele României, dl. Klaus Werner Iohannis, două graţii. Doamnele Viorica Vasilica Dăncilă şi Lia Olguţa Vasilescu. Prima premierul României, cea de-a doua ministrul Muncii şi Justiţiei Sociale. S-au dus vesele nevoie mare şi optimiste cât încape.

Fostul şef al DNA din 2009 declară că protocolul cu SRI era ilegal şi că nu l-a aplicat niciodată. Actuala şefă a DNA susţine exact contrariul.

În sfârşit, după o îndelungă (dar nu prea lungă) aşteptare, faimosul Protocol de colaborare dintre Parchetul General şi SRI a ieşit la lumină şi a intrat pe „creasta valului” comentatorilor.

Vineri, 20 aprilie 2018, Facultatea de Istorie din Bucureşti a găzduit o dezbatere pe o temă de interes pentru cei mai tineri: aparenta stabilitate a sistemului social şi economic de dinainte de 1989.

Preşedintele Klaus Iohannis ratează ocazia de a susţine un moment de emancipare a diplomaţiei româneşti şi de a o extrage din zona de indistincţie şi insignifianţă.

Ce se mai salvează într-o frenezie ţărişoara! Şi onorul ei de familist! Precum şi „legea“! De cine? Doar nu „de-ai noştri“! În ţara liderilor hoţi şi agramaţi le apărăm, cu predilecţie, de „străini“. Şi de valori reale.

Cu ocazia dialogului cu protestatarii din 17 Aprilie a.c., ministrul Educaţiei, inginer doctor Valentin Popa, a afirmat că în anii următori facultăţile de drept şi de economie îşi vor reduce drastic numărul de studenţi, la 20% din numărul actual, deoarece nu este nevoie de atâţia jurişti şi economişti. Ulterior, şi-a nuanţat atacul împotriva Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti.

Liviu Dragnea şi Călin Popescu-Tăriceanu se dau credincioşi nevoie mare. Oameni cu frica lui Dumnezeu şi cu urechea mereu plecată la ceea ce gândesc şi vor românii.

Aţi avut vreodată curiozitatea să parcurgeţi bugetul de venituri şi cheltuieli al localităţii unde locuiţi şi plătiţi taxe şi impozite? Va spun că merită şi, mai mult, dacă dorim să devenim cu adevăraţi cetăţeni implicaţi în viaţa urbei, trebuie să ne rupem câteva ore din timpul nostru pentru a vedea ce se-ntâmplă cu banii strânşi din taxele şi impozitele noastre.

Aşadar, s-a decis. Pe 19 mai a.c., societatea civilă moldovenească, sprijinită şi de cea ardelenească, va porni în marş motorizat spre Bucureşti, pentru a afirma, clar şi răspicat, că Moldova are nevoie şi vrea autostradă. Sau, mai bine spus, are nevoie de autostrăzi: A8 (Iaşi–Târgu Mureş) şi A7 (Siret–Suceava–Bacău–Ploieşti).

Preşedintele Klaus Iohannis a transmis vineri, 13 aprilie a.c., ministrului Justiţiei cererea de urmărire penală faţă de Ion Iliescu, Petre Roman şi Gelu Voican Voiculescu.

Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române şi Laboratorul de Analiză a Războiului Informaţional şi Comunicare Strategică (LARICS) au lansat primul barometru al culturii de securitate din România.

Dacă nu este niciun parlamentar care să ceară demisia ministrului Educaţiei, Valentin Popa, atunci o cerem noi, membrii comunităţii academice din România. Prin împărţirea arbitrară, din pixul ministrului, a locurilor pentru studiile universitare la nivel de licenţă, master şi doctorat, Valentin Popa a aplicat principiul ridicat la rang de lege în guvernarea PSD: PENTRU CĂ POT! Singura soluţie rezonabilă este DEMISIA!

La Berlin şi Bruxelles e jale. Nu atât din cauza recursului la arme chimice în Siria, într-un nou asasinat în masă, cât a victoriei repurtate de Viktor Orban în alegerile maghiare. Ce înseamnă ea pentru democraţie?

Este complicat să vorbeşti despre acest subiect după Sărbătorile Pascale, însă realitatea nu se uită la calendar. Am asistat în ultima vreme la o avalanşă de evenimente cu un sever risc de destabilizare la nivel global, ceea ce în geopolitică obişnuim să numim „lebede negre“.

Nimeni, nici măcar un singur observator sau analist politic care au urmărit cât de cât în detaliu desfăşurarea procesului electoral de la Budapesta nu contestă caracterul democratic al alegerilor parlamentare la capătul cărora “Fidesz”, partidul lui Viktor Orbán, şi-a asigurat o a treia victorie consecutivă  duminica trecută. Ceea ce nu înseamnă însă şi că nimeni  nu i-ar reproşa lui Orbán absenţa fair-play-ului.

Ne-am plâns de atâtea ori - şi pe bună dreptate - de modul în care este condusă România unei democraţii mereu firave şi neterminate, încât poate e cazul că, măcar în această săptămână de bucurie a creştinătăţii ortodoxe, să mai vorbim şi despre altceva.

Euforia Sărbătorilor Pascale şi zilele libere aferente acestei mari sărbători a creştinătăţii, modificările, chiar o anumită relaxare intervenite în grilele de programe ale puţinelor Televiziuni de ştiri serioase care încă mai funcţionează pe teritoriul României au făcut ca românii să nu fie conectaţi aşa cum se cuvenea la dinamica alegerilor parlamentare din Ungaria.

Mi-am amintit zilele trecute de o carte. Se intitulează  “De ce nu avem o piaţă a ideilor“, a fost scrisă în urmă cu mai bine de zece ani de filosoful Horia-Roman Patapievici şi a apărut în 2007 la editura bucureşteană Humanitas. A fost reeditată în 2014, iar, cu ocazia reeditării, filosoful Gabriel Liiceanu făcea o observaţie cum nu se poate mai amară. Cartea nu a provocat nici efectele aşteptate, nici măcar o discuţie cât de cât serioasă.

Apariţia Mişcării RO+ va genera o seamă de pericole care ar putea să o compromită din start. Aceasta a spulberat deja mitul uzat al reunificării Dreptei, depăşit şi inutil, mizând pe atragerea oamenilor cinstiţi. Acest lucru deranjează imens diverşi politicieni şi simpatizanţi ai aşa zisei Opoziţii, care sperau să ajungă pe cai mari cu ajutorul noului partid şi a valului de simpatie de care se bucură acesta.

La ascultarea (îndemnul, hotărârea) Preafericirii Sale Patriarhul Daniel, la prânzul cel mic al zilei de 27 Martie, au răsunat toate clopotele schiturilor şi bisericilor şi mănăstirilor României de azi, iar preoţii au slujit Te Deum-uri spre celebrarea împlinirii a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu Ţara şi parastase

Săptămâna Paştelui ar trebui să fie luminată, să semnifice o renaştere a speranţelor de mai bine. Acum, românii trăiesc patimile politice. Dezamăgiţi sunt cetăţenii oneşti, oameni afectaţi de toate relele care se întâmplă-corupţia atotputernică, viaţa mizerabilă, guvernarea dezastruoasă, injustiţia, lipsa de perspective. Mulţi au protestat în stradă, în ţară sau în străinătate. Mai speră că Învierea le va aduce mari minuni!

În 1812, conform Tratatului de la Bucureşti, Basarabia ajungea parte a Imperiului Rus, devenind o provincie controlată de administraţia ţaristă. Aceasta a durat până 1917, când slăbită de confruntările din Primul Război Mondial şi de revoluţia bolşevică, Rusia îşi pierde treptat puterea în regiune, iar Basarabia îşi declară mai întâi autonomia, iar mai apoi independenţă de imperiu.