Oraşul Negreşti, inexistent pe harta economică a ţării

în scurtul interviu pe care ni l-a acordat.- Numele oraşului Negreşti a fost pomenit, nu de puţine ori, însă, din păcate, însoţit de foarte multe cazuri sociale. Care ar fi motivul?- Este

în scurtul interviu pe care ni l-a acordat.
- Numele oraşului Negreşti a fost pomenit, nu de puţine ori, însă, din păcate, însoţit de foarte multe cazuri sociale. Care ar fi motivul?
- Este adevărat. Oraşul Negreşti are aproape 10.600 de locuitori. Din păcate, ceea ce-i uneşte pe aproape toţi aceşti oameni este viaţa foarte grea. Nu exagerez cu nimic când spun că locuitorii Negreştiului sunt încercaţi de mai bine zece ani, având în vedere că nu se prea poate vorbi de economia acestui oraş. Dacă înainte de 1989, Filatura avea 600 de angajaţi, în momentul de faţă această fabrică ţine doar de domeniul trecutului, închizându-şi porţile. De asemenea, fabrica de mobilă din Negreşti avea angrenaţi în jur de 400-500 de angajaţi, în timp ce astăzi se poate face o mobilă numai la o firmă particulară din categoria întreprinderilor mici şi mijlocii. Exemplele de genul acesta pot continua, având în vedere că din toată industria s-a ales praful. Astfel se explică de ce, în prezent, doar 12% din populaţia activă este prezentă pe piaţa muncii.
- Sunteţi la primul mandat. Cum gestionaţi problemele instituţiei pe care o reprezentaţi? Ce le spuneţi oamenilor atunci când fac cozi la primărie, pentru a vi se plânge, în încercarea de a-şi rezolva problemele de zi cu zi?
- Mă străduiesc să fac faţă atât nevoilor oraşului, luate pe ansamblu, cât şi să răspund aşteptărilor cetăţenilor care şi-au pus toate speranţele în mine. În prima jumătate a mandatului, am reuşit să demarez lucrările de renovare a clădirilor aparţinând clubului elevilor, casei de cultură, bibliotecii, policlinicii, şcolilor, dar toate aceste proiecte n-au mai fost finalizate din cauza lipsei de fonduri. Oraşul Negreşti stă foarte prost şi la capitolul străzi. Poate că dacă oraşului i-ar fi alocate 100 miliarde de lei, situaţia ar fi alta. Aşa, fără bani, nu vom reuşi să ducem la bun sfârşit ceea ce am început. Din cauza locurilor reduse de muncă la nivelul întregului oraş şi a fondurilor insuficiente care se adună la nivelul bugetului local, singura speranţă ne-o legăm de ajutoarele guvernamentale. Oamenilor le prezentăm situaţia reală din oraş, motiv pentru care o parte însemnată, cam 20% din populaţia Negreştiului, a luat calea pribegiei printre străini. Aceştia au plecat peste hotare ca să-şi câştige existenţa, înţelegând că altă şansă nu mai au. Alţii s-au îndreptat către agricultură, acceptând chiar ca munca să le fie plătită cu ziua.
- Într-adevăr, vă confruntaţi cu o situaţie delicată. Când v-aţi instalat în fotoliul de primar, care pare să nu fie atât de atractiv, aţi anticipat ce vă aşteaptă?
- Nicidecum. Iar dacă aş fi ştiut ce înseamnă să conduci o primărie, cum este cea a oraşului Negreşti, nu mă angajam la un asemenea drum. Am văzut multe drame, multă suferinţă, iar oraşul are nevoie de fonduri serioase pentru a ieşi din impasul în care se află. Doar tinerilor le pot da o veste, cât de cât, îmbucurătoare, în sensul că se va mai construi încă un bloc ANL, după demersurile pe care le-am făcut. E puţin, e mult, cititorii să judece. La primărie, am primit un număr de 300 de cereri de locuinţe.