Biroul Executiv al Comitetului de Reorganizare a Partidului Comunist Român s-a reunit la începutul lunii noiembrie pentru o acţiune cu presa, cu noi.

Mai citeşte şi:

Autoguvernări româneşti conduse de ţigani

Întrucât nu au completat încă formele legale pentru a fi un partid aşa cum se cuvine, şi nu au nici măcar un sediu unde să se desfăşoare dacă nu o plenară, măcar o şedinţă ordinară, acţiunea cu presa s-a desfăşurat într-o cârciumă cu specific socialist. Ne aflăm, aşadar, în barul „Scânteia", de lângă Foişorul de Foc, din Bucureşti. Nucleul dur al Partidului Comunist e tolerat aici. Au şi ei o cutie poştală. Şi pot chiar să stea la o masă fără să consume, doar să vorbească. Nu e chiar ilegalitate, dar tot dificil este.

Când am ajuns noi, membrii Biroului Executiv al Comitetului de Reorganizare, tocmai puneau punct discuţiilor (pesemne rodnice) cu delegaţii Partidului Poporului din Palestina! 

S-au despărţit cu „Traiască Palestina!", apoi comuniştii români au declarat, la unison, deschise lucrările cu reprezentanţii ziarului „Adevărul".

NUMĂRUL ŞI IDEEA

Ei, activiştii comunişti ai zilelor noastre, sunt diriguiţi de Petre Ignatencu, 55 de ani, şofer de taxi. Vicepreşedinte este tovarăşul Pera, care bate insistent la porţile octogeniei. Radu M. Florian, responsabilul cu propaganda are doar 30 de ani, locuieşte cu mama lui, în Titan, şi predă istorie la o şcoală generală din Crângaşi. Preocupat de dezrobirea proletarilor de pretutindeni, el nu şi-a găsit încă o tovarăşă de luptă şi de viaţă.

Secretarul Biroului Executiv este Dumitrică Stan, maistru la bază. La reunire a participat şi tovarăşul Georgian, simpatizant. Acesta se află într-o perioadă de probă în care i se testează ataşamentul la socialismul ştiinţific, adeziunea la cauza internaţională a dezrobirii proletarilor.

Nu vă ascundem, totuşi, că tovarăşul Georgian este pensionar şi că, la un moment dat, a părut că va claca. Şi-a asupat urechile cu palmele şi a spus ca un copil maltarat: „Tovarăşi, ce zgomot e aici!". În jurul mesei noastre sărăcăcioase, burghezii ciocneau halbe cu bere, fumau şi urlau. Era seară cu meci în Liga Campionilor, fosta Cupă a Campionilor Europeni.

Ei, activiştii comunişti, nu sunt mulţi. Sunt puţini, dar ar putea să fie şi mai puţini. În acest context, tovarăşul Ignatencu reuşeşte să lase posterităţii această zicere: „Putem fi unul singur, ideea să fie puternică!". Iar ideea este următoarea: ei vor să vină înapoi comunismul în ţara noastră, cât şi în străinătate, „ca să primească fiecare câte un măr, nu să ia toate merele exploatatorii, cei care se reped primii".

Are cuvântul tovarăşul Ignatencu. Aruncându-şi privirea prin locantă, acesta întreabă: „Unde este egalitatea, unde este echitatea?!?". Tovarăşii visează la o lume fără bani. „Nu râdeţi, căci este posibil. La ce îţi trebuie bani? La ce bun să avem bănci? Să devenim sclavii lor?". Ignatencu are rate, sigur că are. L-a ars buza şi a făcut un credit de nevoi personale, nu e treaba noastră. O altă întrebare, însă, îl roade pe Ignatencu : „Cum am ajuns eu în situaţia asta?"

NĂDEJDEA

În anii '80, Ignatencu terminase o strălucită carieră în caiac-canoe (a participat şi la Mondialul de la Sofia din 1977) şi virase, cine ştie de ce, către popice, unde era antrenor, dar îl mai lăsau să zugrăvească şi vestiarele, ceea ce făcea şi pe 21 decembrie 1989. Marxist de tânăr, a vrut să intre în Partid, a depus şi cerere, era programat să intre în 1990 dar din pricina a ceea ce s-a întâmplat nu a mai apucat. Nu s-a descurajat, a rămas cu nădejdea că poate într-o zi...

Când a văzut la televizor că l-au împuşcat pe tovarăşul secretar general a simţit „aşa, un gol imens", parcă se rupsese ceva în el. Ignatencu nu l-a întâlnit niciodată pe Ceauşescu faţă în faţă. Şi-ar fi dorit dar n-a avut ocazia.

„Dacă ieşeam campion olimpic probabil că ajungeam să dau mâna cu dumnealui. Cum n-am ieşit, n-am dat".Pentru a căpăta, totuşi, experienţă politică a intrat în Frontul Salvării Naţionale, din care şi-a dat demisia când s-a votat Legea privatizării. Atunci şi-a dat el seama că nu e bine. A virat către Partidul România Mare, pe listele căruia a ajuns chiar şi consilier la Sectorul 3. Chiar şi aşa, consilier la Primărie, tot mai făcea taximetrie. S-a detaşat pentru că doctrina PRM nu prea era comunistă.

„Eu tot aşteptam să apară un partid comunist adevărat". Dacă nu cădea comunismul e sigur că ajungea „la locul potrivit". Acum se strânge, după program, cu tovarăşii în cârciuma aceasta care nici măcar comunistă nu mai e fiindcă patronul a prins un parteneriat cu Federaţia Română de Rugby şi a dat jos pozele cu Lenin de pe pereţi şi le-a înlocuit cu grămezi ordonate de bărbaţi solizi.

„Nu ne atingem de voi!"

„Nu pot să mă izolez în pădure doar pentru că sunt comunist şi nu accept exploatarea", spune Ignatencu. Dar, lasă, că „venim la putere, schimbăm tot, tot!" Întrebăm sfioşi, cu noi, presa liberă, cum rămâne: „Staţi liniştiţi, vă faceţi treaba". Responsabilul cu propaganda punctează: „Cât nu sunteţi împotriva poporului, nu ne atingem de voi!". Dumitrică: „O să rămână, o să rămână!".

Tovarăşul Radu, de la Propagandă

Radu M. Florian vrea să fie tovarăşul profesor



Şi dacă tot l-a luat, îi dăm cuvântul tovarăşului Radu M. Florian sau Florin, nu ştim exact, fiindcă „ideologul", „responsabilul cu propaganda", acest Silviu Brucan al noului partid, îşi tot schimbă, tam-nesam, semnătura după cum consideră dumnealui. E implicat activ în cauza comunismului din 2006, după ce se formase lecturându-i pe Marx, pe Lenin şi pe Stalin. „Care a fost primul?". „I-am citit pe toţi odată!".

Aşa a ajuns la concluzia că „socialismul este cea mai bună soluţie, practic singura". Apoi, iar nu se ştie de ce, începe să ridice nepermis de mult vocea. „Uitaţi cât de prost se trăieşte acum! Se trăieşte prost, mai prost ca oricând înainte de 1989! Puteţi nega? Puteţi? Nu o spun eu! O spune lumea, o spune strada!".

Deodată, în jur se făcuse linişte. Parăm timid, discret, să nu supărăm mai rău: „ Acum măcar avem căldură în case, avem blugi pe noi!". „Ce, înainte nu erau blugi?!", se răţoieşte propagandistul.  Discuţii în contradictoriu, ceva neînţelegeri cu colegii pe la şcoala din Crângaşi? „În discuţiile în contradictoriu, eu îmi susţin punctul de vedere, care este şi singurul corect. Doar socialismul ştiinţific...".

Teribil de surescitat, Radu M. Florian (sau Florin) este cel care insistă să se pună punct discuţiilor pe marginea situaţiei Comitetului. „Mă grăbesc, că nu mai criculă tramvaiele, d-aia mă grăbesc!". „Se grăbeşte pentru că la nouă seara îl aşteaptă mama acasă. Îl restricţionează", punctează tovarăşul Ignatencu.

În cele din urmă, Radu acceptă un compromis: „Bine, rămân, dar vreau să fiu dus acasă cu taxiul!". Apoi ţine să o aducă o critică trecutului revoluţionar al propriei familii: „Părinţii mei au intrat în Partid din pur oportunism, nu din convingere, ca mine. Nu-i judec".

Încercăm să ne exprimăm opinia că tovarăşul Radu este puţin stalinist. „Greşit! Este doar radical!", îl apără Petre Ignatencu. „E un căţeluş care latră, dar nu muşcă", întăreşte Dumitrică Stan.

„Putem conta cam pe o mie de oameni, din toată ţara. Avem nuclee, comitete. Tineretul e baza pentru noi, dar tineretul s-a cam angajat la patron şi nu are timp să se implice, să facă."
Petre Ignatencu
Noul lider al comuniştilor români

„Tinerii lucrează în corporaţii, creem condiţii ca ei să vină, ne ajută mijloacele de informare, e messengerul, e netul, comunicăm, stabilim întâlniri în zilele de sâmbătă, duminică."
Petre Ignatencu
Noul lider al comuniştilor români

„Războiul Rece nu a fost un război între două sisteme, ci între două mari puteri, acei doi copii pe care i-a prezis Napoleon că vor creşte şi se vor lupta."
Petre Ignatencu
Noul lider al comuniştilor români

„Nu ni se dă cuvântul pentru discuţii consistente, suntem solicitaţi la derizoriu, ba că Ceauşescu, ba că... Ne mai cheamă la un 1 Mai, aşa..."
Petre Ignatencu
Noul lider al comuniştilor români

„Noi nu reintroducem Securitatea, ea există. Ce, înainte nu exista Siguranţa burghezo-moşierească? Aresta comuniştii cu miile! Securitatea nu era la modul de masă, asta e o creaţie a propagandei anticomuniste"
Radu M. Florian
Responsabil cu propaganda

Nostalgia

Cifrele unui sondaj dat recent publicităţii de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoriei Exilului Românesc arată că, la 20 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, raportarea românilor la perioada comunistă este mai degrabă pozitivă. 49% din cei chestionaţi cred că înainte de 1989 se trăia mai bine decât în prezent, doar 23% cred că era mai rău şi 14% consideră că nu există nicio diferenţă între perioada comunistă şi cea care a urmat după Revoluţie.

Cei mai nostalgici sunt românii trecuţi de 60 de ani, 63% considerând că se trăia mai bine în comunism. Perspectiva noului Partid Comunist din România merge pe linia PCR-ului care s-a prăbuşit în decembrie 1989. Noii comunişti îşi asuma întreaga istorie a comunismului românesc şi pun laolaltă, cu mândrie, leninismul, stalinismul şi ceauşismul târziu.  

„Propun să ne autosatisfacem..."

Petre Ignatencu visează cai roşii pe pereţi



Dacă oamenii aceştia, uitaţi-vă bine la ei!, vor pune mâna pe ţară, au de gând să introducă o pleiadă de schimbări ca să fie cum a fost şi chiar mai mult decât atât. 

1.    Un da hotătrât închiderii graniţelor.
Argument: „Şi astăzi America are graniţă închisă cu Mexicul. Să se meargă la mare în Bulgaria, în Grecia, dar pe tabel la ONT (Organizaţia Naţională de Turism)".

2.    Vom fi excluşi din Uniunea Europeană, căci e limpede nu ne vor mai suporta! „Nu am ieşi noi din ea. Ne-ar da ea afară pe noi. Pentru că ei sunt atât de democraţi încât nu suportă comunismul".

3.    Un accent sporit va cădea pe studierea limbii ruse în şcoli. „E oportun să se înveţe. Suntem mult mai apropiaţi de ruşi decât de Occident. Apropierea de Occident este forţată, voi chiar nu vedeţi?".

4.    Istoria se va rescrie corespunzător.
„Istoria este compromisul dintre istorici. Ce e aia «Revoluţia din '89»? Să fie clar: n-a fost nicio revoluţie! N-a fost nicio eliberare, dimpotrivă. Istoria trebuie schimbată ca să aibă acces în ea şi părerea noastră", perorează Ignatencu. „Uită-te la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Nu ştiu câte ţări ar fi capabile să construiască acum aşa ceva. Acum se păstrează partea urâtă, că au fost trimişi la canal anti-comuniştii. Dar să vă spun o pildă: nu scoatem în evidenţă faptul că părinţii ne-au făcut, ne-au născut, ne-au educat. Noi ce facem? Scoatem în evidenţă de câte ori ne-au luat la bătaie. Asta este nedreptatea! M-aţi înţeles?".

5.    Schimbarea imnului de stat. „Cel actual e inoportun. Cel mai potrivit e «Tricolorul». E pentru toţi. Păi cum pot maghiarii şi ţiganii să cânte «Deşteaptă-te române»? Ne trebuie un imn pentru toţi cetăţenii Românei, nu găsiţi?".

6.    Ziua Naţională se va muta într-un sezon mai prietenos. Când vine vorba despre noua zi naţională se naşte o controversă. Petre Ignatencu optează pentru 9 mai, pentru că e primăvară şi se pot face manifestări de bucurie. Radu M. Florian, responsabilul cu propaganda, e de neînduplecat: „23 august! Nu poate fi alta!". „Trebuie să facem un compromis", replică Ignatencu. „Trebuie să fie o zi acceptată de populaţie", continuă şi se gândeşte deja la referendumul pentru stabilirea zilei naţionale. „Punem două variante, să se aleagă".

7.    Criza? Se iese din ea! Noii comunişti ştiu ce şi cum: „Statul să recapete autoritatea deplină asupra societăţii. România va ieşi din criză dacă va adopta soluţii româneşti. Economia românească să fie românească. Dacă vine Mercedes şi face în ţara mea, a noastră, o fabrică de maşini nu înseamnă că m-am dezvoltat eu, adică noi. Pentru că fabrica e a lui. Şi neamţul mă împiedică să gândesc cu capul meu. Propun să ne autosatisfacem cu produse româneşti!".

8.    Economia se va planifica. „Obligatoriu! General Motors are o cifră de afaceri mai mare decât Produsul Intern Brut al României. Ei nu au economie planificată acolo? Păi?! E strigător la cer ca la o cultură de milioane de hectare să n-avem o fabrică de tractoare! Stăm cu limba scoasă la tractoarele străinilor. Prăpăd! Ce fabrică de tractoare am avut la Braşov... 40.000 de tractoare pe an e puţin lucru?"

9.    Restricţionarea circulaţiei maşinilor mici. „Trebuie neapărat reintrodusă restricţionarea. Pe vremea lui Ceauşescu îmi planificam să merg cu maşina unde aveam nevoie atunci când aveam voie. Era foarte bine. În Bucureşti, la aglomeraţia şi la noxele astea ar trebui să revenim la restricţii. Se consumă atâta combustibil pentru lux şi relaxare!"

10.    Eforturi deosebite pentru popice, şi nu numai!  „În problema sportului, baza de selecţie a dispărut. Păi în Bucureşti existau 22 de echipe de popice. Acum e o singură echipă şi aceea aşa cum e. Trebuie să reintroducem sportul prin întreprinderi".

11.    Creearea cadrului propice pentru efectuarea de concedii la munte, dar şi la mare.
„Vara nu-mi lipseau marea, muntele, excursia. Acum lipseşte şi e rău. În 20 de ani n-am făcut nicio vacanţă mai mult de o săptămână. Acum doi ani am fost în Grecia. În rest nimic", spune Ignatencu.

12.    În general, se va pune punct exploatării omului de către om.
„Vreţi să vă spun ce e aia exploatare? Sidexul este exploatare. Fabrica o fi în Româna, dar 70% din profit pleacă afară. Face venit pe spinarea mea", se lamentează Ignatencu, sub privirile admirative ale întregului Birou Executiv.

13.     Relaţie flexibilă, umană, cu Biserica. 
„Biserica e o realitate, o instituţie, creată de secole sau chiar de milenii. Şi Lenin spunea că trebuie să ţinem cont de ea. Noi trebuie să ne axăm şi ne axăm pe cu totul altă poziţie, noi urmărim fericirea pe pământ, ei - în ceruri. Noi lucrăm pentru omul real, pe dimensiunea laică a omului, cu nevoile lui, pe când Biserica se bazează pe imaginar. Dar lucrăm împreună, sigur că da, nu vor fi probleme, nu ne amestecăm".

La Lenin, la soclu!

La acţiunea de azi, din Piaţa Presei Libere (în faţa soclului unde se afla înainte vreme statuia lui Lenin) Ignatencu mizează pe participarea a cinci sau poate chiar şase oameni! Aparatul de Propagandă îşi face autocritica pentru slabele statistici cu privire la adeziunile în partid: „Aşa este. Lipsa de timp...".

Luat repede, Radu M. Florian, de la Propagandă, dă din colţ în colţ când e întrebat ce face el spre binele partidului: „Păi, luna viitoare mai scot o carte". Toată propaganda asta a lui pleacă de la următoarea idee: Marea Revoluţie din Octombrie este, fără putinţă de tăgadă, cel mai important eveniment din istoria omenirii.

Dezbărarea de limba de lemn

Dumitrică prezintă  mândru carnetul de membru PCR



Dumitrică Stan vede şi părţi bune în numărul mic de „oameni pe care se poate conta": „Ne cunoaştem mai bine între noi, ne apropiem, ne organizăm, facem". 

A aflat de tovarăşul Ignatencu printr-un prieten şi s-a apropiat, a venit în întâmpinarea dorinţei de reorganizare. Ce l-a mânat pe Stan în luptă? Aceste câteva întrebări: „Pentru ce am muncit eu o viaţă? Să mor de foame şi alţii să se lăfăie în milioane şi milioane?". Tovarăşul Stan a fost secretar de întreprindere, la ICRAL Hersătrău: „Duminica organizam trenul Tineretului, spre Sinaia. Ne duceam dimineaţa şi ne întorceam seara. Era aşa de frumos".

Şi ochii săi rotunzi, ca de jucărie de pluş, strălucesc. Mai trebuie să ştiţi că tovarăşul Dumitrică poartă în geantă o carte de Arthur Schopenhauer, „Arta de a avea întotdeauna dreptate". Vrea dezbărarea de limba de lemn. „Asta a fost marea noastră greşeală". Îl citeşte pe Schopenhauer, face sublinieri pe text, frumos: „Învăţăm şi de la duşmani, desigur". E fericit că îi merge vechimea în Partid, orice ar fi însemnând şi asta. Pe noua sa carte de membru scrie că e înscris tocmai în 1982.

„Religia are un scop, să facă oamenii mai buni, să nu fure, şi comunismul era la fel - copiii să înveţe, tu să te duci la serviciu, să faci bani să te duci în concediu. Aşa era pe vremea Partidului nostru"
Dumitrică Stan,
secretar al Biroului Executiv al Comitetului de Reorganizare a PCR

Neajunsurile avântului revoluţionar

În privinţa şanselor de a se trece rapid la un regim comunist în partea noastră de lume, tovarăşul Pera, vicepreşedintele, foarte bătrân, e ferm convins că se face curând. Nici nu îi trece prin gând că nu o să fie în timpul vieţii sale. Radu M. Florian îşi dezvăluie sursa optimismului:

„Comunismul nu mai e în Europa, dar e pe alte continente. Locul URSS va fi luat de China şi când China va depăşi America, atunci o să fie... Da, chinezii au făcut nişte compromisuri, dar însuşi Lenin a făcut compromisuri după Războiul Civil...".

Tot tovarăşul Ignatencu e cel menit să mai domolească un pic avântul revoluţionar: „Mi se spune că sunt prea idealist, dar nu pot să mă schimb. Este crezul meu. Îmi dedic viaţa, mi-am dedicat-o deja. Eu cred că acest drum este corect. Noi ce facem? Creem bază, punem o sămânţă, nu ştiu când o să fie, dar o să fie, trebuie să fie!"

Mai e un aspect: proprietatea privată. Ignatencu: „Noi suntem de acord cu proprietatea privată". Băiatul cu propaganda, înfierbântat: „Pe termen scurt, pe termen lung dorim expropierea tuturor capitaliştilor". Ignatencu, decis: „Radule, Radule, acum vorbesc eu!". Vorbeşte: „Proprietatea privată să aparţină statului, adică să fie o proprietate care se supune regulilor private, în sensul, în nuanţa aceasta....". Pentru toate aceste afirmaţii, mai mult sau mai puţin controversate, comuniştii noştri nu răspund decât în faţa Marii Adunări Naţionale, când o fi...