Doar în ultima lună şi-au îngăduit să o facă un fotoreporter şi activist civic care încă nu a realizat şi nici nu a aflat cât a devenit de primejdioasă şi cât s-a dovedit de expirată corectitudinea politică, un fost gurist care a făcut în tinereţe playbackuri într-o formaţie de mâna a doua care a mai dat ţării un ambuscat politic (vi-l amitiţi pe fostul tânăr lider pesedist pe nume Sturzu?) şi care astăzi pozează în critic muzical  şi o moderatoare cu comportament nevrotic de la Televiziunea aflată în proprietatea familiei megaescrocului Dan Voiculescu.

Acestor trei personaje, altminteri şterse, cu treceri episodice prin actualitate, li s-a adăugat zilele trecute şi un lider politic  care îşi îngăduie să îşi bată joc de Constituţia României, uitând că atunci când şi-a preluat mandatul în virtutea căruia se bucură azi de nenumărate privilegii şi beneficii a jurat să o respecte. Ca parlamentar al României, respectivul domn s-ar cuveni să aibă minima decenţă de a ţine cont că 1 Decembrie este Ziua Naţională a ţării unde trăieşte. O ţară care i-a făcut onoarea de a-i da încredinţa postul de ministru al Culturii. Cel mai clar indiciu că el şi minoritatea pe care pretinde că o reprezintă nu sunt supuşi discriminării. Dacă a fi ministru este o formă de discriminare, mă şi mir că cei ce iau leafă de la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, dl. Asztatlos Csaba în persoană şi care exultă citind ce năzdrăvănii obraznice debitează conaţionalul domniei-sale,  nu au  sesizat infracţiunea. Aceea de a-l umili şi discrimina pe sărmanul domn Kelemen Hunor încredinţându-i o înaltă demnitate în guvernul României.

Îl las deocamdată pe preşedintele UDMR în plata Domnului fiindcă e curată pierdere de vreme a încerca să ii deschizi ochii d-lui Kelemen asupra evidenţei. E clar, dl. Kelemen a devenit ori pradă, ori agent al extremismului. Dacă i-aş mai acorda vreo importanţă, totul ar semăna cu derizoriul operaţiunii de a ajuta o bătrânică să treacă strada pe care aceasta nu vrea să o traverseze şi pace. Dl. Kelemen Hunor nu nutreşte pentru moment decât dorinţa de a face jocurile politice ale radicalilor din UDMR şi ale Budapestei aflată în an preelectoral. Nicidecum nu e interesat să se ocupe de minoritatea maghiară din România. Până la viitoarele alegeri parlamentare când iar îi va cerşi votul mai sunt trei ani. De abia atunci îşi va aduce aminte de ea dl. Kelemen Hunor.

Mă ocup în însemnările mele de astăzi doar de ceilalţi trei muşchetari care se iluzionează că ar putea intra cândva în vorbă cu dl. Andrei Pleşu. Adică de d-nii Vărzariu şi Grozea şi de d-na Dana Grecu.Respectivii inşi, în realitate nişte fiinţe oarecare, care nu au făcut în viaţa lor nimic notabil în afara faptului de a fi da necontenit şi fără rost din gură, au deodată impresia că ar fi devenit peste noapte balena Goliat luându-se de Andrei Pleşu. Balena Goliat sau reîntruchipări fantomatice şi hâde ale lui Corneliu Vadim Tudor.

Parcă îi şi văd pe Dana Grecu, Florin Grozea şi Mugur Vărzariu cum, după ce şi-au văzut răspândite insultele ( şi mă simt tot mai inconfortabil că lucrul acesta se petrece din ce în ce mai frecvent pe blogurile adevărul.ro), îşi iau pe rând, la telefon, amicii şi vecinii întrebându-i: Aţi văzut? Vă place cum i-am zis-o? Aţi băgat de seamă cât sunt de trendy? Cum le am cu cuvintele?

Cu vorbele care din coadă sună s-ar putea să o aibă şi dl. Vărzariu, şi dl. Grozea, şi d-na Grecu. Însă cu mintea şi cu opera adevărată  o au în mod sigur în mult mai mică măsură. Căci una e să înghiţi la repezeală o cutie de spanac şi să te crezi deodată mare după ce ai grifonat nişte vorbe de ocară şi alta să scrii câteva rafturi de cărţi toate devenite best-seller, mii de articole cu substanţă ori să înfiinţezi, să menţii în viaţă, asigurându-i nu doar supravieţuirea, ci şi o neîndoielnică respectabilitate, Colegiul Noua Europa