La condamnarea unui şantajist de presă

La auzul veştii că Dan Diaconescu a fost condamnat la cinci ani şi jumătate cu executare, la care se adaugă încă cinci ani de interzicere a exercitării meseriei de jurnalist, mi-a venit, nu ştiu de ce, să desfac o şampanie. Aiurea, mint: ştiu foarte bine de ce.

Nici nu s-a stins bine ecoul ciocănelului cu care judecătorii au pecetluit sentinţa patronului OTV, că diverşi indivizi care lucrează în presă au şi început să-l căineze. „Mi se pare o oroare de-o neconstituţionalitate evidentă. Înţeleg să interzici prin hotărâre judecătorească drepturi civile, dar cum să interzici unui om să-şi facă meseria? Poate Dan Diaconescu nu ştie să facă altceva. Mi se pare o oroare faptul că nimeni nu protestează pentru chestia asta”, afirmă Victor Ciutacu, până deunăzi coleg de televiziune, la România TV, al condamnatului. Şi urmează, evident, autovictimizarea: “Mâine ne vor scoate pe toţi din piaţă la fel. Ne dau câte o condamnare şi ne interzic să ne facem meseria”.

Din alt cotlon sare Mircea Badea, şi el un negustor de adevăruri absolute, fără rest: „Dosarele de santaj ale lui Diaconescu erau nişte compuneri incoerente, infantile, cu pretenţii de acte juridice. Dar «justiţia» nu m-a dezamăgit nici de această dată: pluton de execuţie, mercenariat, scelerare, tot tacâmul”.

Oameni care ştiu înainte să afle. Să încercăm să-i luminăm atât pe cei doi, cât şi pe toţi fanii lui Dan Diaconescu, câţi or mai fi rămas, care ar fi tentaţi să gândească la fel. Nu e vorba de nicio neconstituţionalitate, nicio oroare, nicio scelerare – e pur şi simplu lege. Articolul 66 din Codul Penal, la articolul 1, trece în revistă pedepsele complementare pe care judecătorii le pot da pe lângă pedeapsa principală, formulate sub forma interzicerii unor drepturi ale celui condamnat. Iar la punctul g) se spune că i se interzice „dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii”.

Or, Dan Diaconescu a practicat şantajul exercitând fix profesia de jurnalist, pentru că fără OTV-ul din spatele lui, cel şantajat nici nu l-ar fi băgat în seamă. Dacă nu ştie să facă altceva decât presă, asta e strict problema lui personală - n-are decât să înveţe, fie în timpul, fie după executarea pedepsei. Se cheamă recalificare.

 În ultimă instanţă, pe baza aceluiaşi articol de lege, existent şi în vechiul Cod Penal, doctorul Naum Ciomu a avut trei ani interdicţie de a exercita meseria de chirurg, după ce a fost condamnat pentru că, în timpul unei operaţii, a tăiat organul genital al unui bărbat. Iar Adrian Năstase are şi acum interdicţie de a ocupa funcţii publice sau de a fi membru de partid, tocmai pentru că în exercitarea acestor poziţii a comis faptele de corupţie pentru care a fost condamnat.

Prin urmare, în loc să-l bocim pe „domnul Dan”, ar trebui ca noi, breasla jurnaliştilor, să mulţumim Justiţiei că a exclus pentru 10 ani din rândurile noastre un personaj atât de toxic cum a fost Dan Diaconescu – şi să fim trişti că n-am reuşit noi înşine s-o facem înainte. Sentinţa este importantă, întrucât şantajul de presă are un cazier destul de sărac în România: e un caz pe la Iaşi, soldat cu trei ani cu suspendare, şi unul pe la Cluj, care se judecă de atâta timp, că nici nu mai ştiu cum s-a soldat. Şi mai vine din urmă şantajul Antenei 3 la directorul RCS/RDS.

Cam puţin, câtă vreme aproape că nu e zi în care să nu vedem prin ziare sau pe la televiziuni tot felul de chestii poreclite „dezvăluiri” sau „investigaţii” – şi care put de la o poştă a şantaje ratate. La care se adaugă cele reuşite, pe care nu le vedem. Condamnarea atât de severă a lui Dan Diaconescu ar putea insufla celor extorcaţi curajul de a semna denunţuri – da, denunţuri! – înainte să marce banul la şantajişti.

PS: Ca să fiu sincer până la capăt, trebuie să recunosc: îmi plăcea cum lua interviuri Dan Diaconescu. Stăpânea o tehnică de a pune întrebări şi de a îndemna oamenii la vorbă care, în alte circumstanţe, merita predată la şcolile de jurnalism. Păcat că lăcomia a îngropat un bun ziarist.