Acest jucător de baseball a devenit, în timp, mai mult decât un simbol sportiv, marcând spargerea barierei de culoare în cel mai conservator sport american - baseball-ul, şi arătând capacitatea societăţii americane de a depăşi probleme de rasă, discriminare, intoleranţă. În timp, ziua de 15 aprilie a devenit o zi simbol, marcată în America prin manifestări sportive speciale. Pentru prima dată, în România, Federaţia Română de Baseball (da, există aşa ceva în România!) şi Ambasada SUA au organizat o manifestare cu acest prilej. Cum? Au facilitat un meci de baseball între selecţionata de seniori a României şi o echipă a militarilor americani staţionaţi la baza de la Mihail Kogălniceanu. Partida s-a organizat la Constanţa, cu sprijinul autorităţilor locale, şi a fost un bun prilej pentru cei implicaţi pentru a arăta relaţiile speciale dintre România şi SUA, care nu sunt solide doar pe teritoriul cooperării militare şi strategice, ci şi în zone mai puţin specifice. De ce este o manifestare sportivă ceva interesant pentru publicul românesc şi de ce merită o analiză în această pagină? Pentru că meciul în sine a simbolizat ceva mai mult - fiind o demonstraţie de soft-power reuşită, ilustrând o cale de integrare culturală neastaptata între România şi SUA.
 
Conceptul de „soft-power” a fost definit de profesorul american Joseph Nye, pentru a descrie abilitatea de a influenţa preferinţe şi atractivitate prin altceva decât prin forţă sau bani (formele „hard” de putere). O ţară utilizează „soft-power” pentru a demonstra altor ţări de ce este interesantă, atractivă, de ce merită să fie luată drept model de dezvoltare. Visul american, de exemplu, a fost mult timp promovat prin filme, drept model de urmat pentru generaţii din alte state. Cultura europeană impresionează prin artă, muzică, cultură, modă, chiar mâncare - generând influenţa soft-power menită să o facă atractivă pentru alte societăţi. Instrumentele soft-power au început să fie folosite şi de alte mari puteri care, în trecut, nu erau aproape deloc preocupate de aşa ceva - vezi puzderia de Institute Confucius deschise în lume de China, sau mai noile preocupări ale Rusiei de a-şi promova specificul culinar (ex. - ştiaţi că există un magazin de delicatese ruseşti deschis pe Dorobanţi, în Bucureşti?).
 
Revenind la meciul de baseball – de ce a fost o manifestare reuşită? Pentru că a fost un eveniment acoperit bine în media şi pentru că, mai ales, a atras aproape 1000 de spectatori constănţeni, veniţi să asiste la un sport pe care nu îl cunosc, dar care a arătat interesant tocmai pentru că a implicat soldaţi americani în acţiuni nemilitare. Cei prezenţi au vrut să vadă cum arată soldaţii americani şi altfel decât în tancuri sau uniforme de luptă, şi au fost plăcut impresionaţi de modul în care toţi cei prezenţi s-au bucurat de un spectacol sportiv. Baseball-ul, deşi un sport complicat şi cu foarte multe reguli greu de înţeles la prima vedere, generează pasiuni nebănuite - motiv pentru care a ajuns să fie jucat azi, în România, de aproape 1000 de tineri, în vreo 20 de locuri din ţară. Acest sport s-a dezvoltat la noi, în ultimii ani, fără promovare, doar din pasiunea unor oameni preocupaţi să susţină acest sport în locuri la care poate nimeni nu se aştepta. Acum, odată cu parteneriatul realizat cu Ambasada SUA, dar şi cu sprijinul Ambasadei României în SUA, acest sport are şansa unei promovări mai vizibile şi, de ce nu, posibilitatea de a creşte aşa cum s-a întâmplat, acum aproape un secol, în alte ţări europene unde au ajuns militari americani – de exemplu, în Italia, după al Doilea Război Mondial.
Relaţia dintre România şi SUA nu este doar una între elite, între factori politici, strategici şi militari, ci este şi una culturală şi umană.
Anul acesta, România este locul în care au loc mai multe acţiuni de mobilizare militară, pe fondul întăririi prezenţei NATO în regiune. În afară de sentimentul siguranţei pe care aceste acţiuni îl generează, apare şi şansa unor astfel de manifestări sportive, care transmit semnificaţii simbolice şi culturale importante. Relaţia dintre România şi SUA nu este doar una între elite, între factori politici, strategici şi militari, ci este şi una culturală şi umană. Strategic şi militar, relaţia este solidă (instituţii precum SRI sau Armata contribuind esenţial şi profesionist la occidentalizarea României).
 
Cultural, însă, influenţa Americii are nevoie să fie mereu susţinută şi alimentată - pentru că, altfel, rămâne o poveste frumoasă doar pentru bunicii noştri, care îi aşteptau pe americani după al Doilea Război Mondial. Fiecare generaţie trebuie să îşi creeze propria legătură cu Occidentul, pentru a exista şansa ca valorile democraţiei şi toleranţei să fie internalizate şi altfel decât ca nişte forme fără fond. De aceea, preocuparea de a oferi şi altceva decât demonstraţii de forţa este una salutară, pentru că „Visul american” în România s-a construit mai puţin prin forţă, şi mai mult prin soft-power.
 
În prezent, strategic vorbind, Vestul nu prea mai oferă multe semnale optimiste - criza UE face ca modelul european să nu mai inspire acelaşi optimism că acum 10-20 de ani; alegerile din SUA au fost prezentate ca moment de respingere a străinilor; relaţiile tot mai tensionate dintre statele din Vest şi campaniile electorale măcinate de extremism şi intoleranţă transmit mai degrabă frică şi neîncredere. În acest context, criza democraţiei şi a modelului toleranţei occidentale trebuie combătută cu exemple pozitive. Şi, chiar dacă este un exemplu mic la scara unei ţări, un eveniment precum Jackie Robinson Day trebuie salutat. A fost un moment de admirat, în care s-a văzut ce poate produce participarea civică reală, nu mimată, în care implicarea şi mobilizarea tuturor au dus la un eveniment din care au avut de câştigat toţi cei prezenţi: publicul s-a distrat şi a intrat în contact cu un sport frumos, interesant şi pasionant; echipa României a beneficiat de vizibilitate într-un sport în care poate produce rezultate bune (românii i-au învins pe americani, până la urmă, la sportul lor naţional!), iar soldaţii americani au participat la o serbare câmpenească, departe de ţară, cu o zi înainte de Sărbători. Valorile transmise - toleranţă, spirit de echipă, deschidere, respect pentru reguli - sunt importante pentru o societate deschisă şi vor conta dacă evenimentul devine o tradiţie şi va fi organizat constant. Ambasadorul Klemm, prezent la acţiune, a generat imaginea zilei, oferind un trofeu unor tineri fericiţi şi bucuroşi de noile prietenii pe care acest sport le-a creat.
Relaţia României cu Vestul rămâne esenţială, iar orice manifestare care contribuie la păstrarea aspiraţiilor occidentale nu poate decât să ajute.
Poate exista această participare şi această implicare şi în alte domenii? Cu siguranţă, da. Relaţia României cu Vestul rămâne esenţială, iar orice manifestare care contribuie la păstrarea aspiraţiilor occidentale nu poate decât să ajute. America rămâne ţara care poate încă să creeze poveşti de succes şi inspiraţie, pentru a ajuta noile generaţii să se uite cu încredere şi optimism spre Vest, mai ales când dinspre Est vin furtuni şi controverse tot mai mari.