Ion Cristoiu iar se bagă-n seamă!

Nici nu mi-am deschis bine computerul duminică dimineaţă şi am şi primit un semnal care mă îndemna să citesc cât mai urgent posibil un text publicat în ediţia electronică a “Evenimentului zilei”. Fireşte, nu am rezistat tentaţiei şi am accesat cu grabă maximă site-ul ziarului cu bulină roşie.

Acolo un “intro” îi avertiza pe cititori că “Ion Cristoiu a publicat pe blogul său un material a cărui citire te lasă cu sufletul la gură”. Trec acum peste detaliul că, odinioară, pe când eram copil, l-am auzit la radio pe un scriitor şi publicist al cărui nume, pentru moment, îmi scapă, spunând că nu dă niciodată curs nici unei invitaţii, indiferent de gazeta care i-o face, de a-i pune la dispoziţie vreun “material”. Aceasta pentru simplul motiv că respectivul cuvânt îi repugnă. “Material” înseamnă ceva primar, neelaborat, iar el, scriitorul respectiv, are bunul obicei de a nu da niciodată publicităţii texte considerate a fi “neterminate”.  Însă cum cuvântul respectiv s-a încetăţenit în limbajul de zi cu zi al presei, să trecem peste astfel de nuanţe mult prea rafinate.

Am dat, aşadar, urmare invitaţiei din intro-ul Evenimentului zilei şi am citit nimic altceva decât un text slăbuţ, de duzină, sălciu, fad, fără savoare, care în van se dorea ironico-umoristic. În fapt, o compunere sub-mediocră în care “maestrul” profita de iminenta lui vizită  la Volgograd (Stalingrad) în scop, să o recunoaştem, nobil spre a mai da o dată de pământ şi cu Binomul, şi cu presa despre care pretinde că i-ar fi aservită acestuia.

Nu am nici cea mai mică îndoială că pretinsul Autodenunţ înseamnă, fie şi indirect, un plus de muniţie pentru mai marii PSD în lupta care pe care în care am fost avertizaţi încă de vineri de comunicatorii principalului partid de guvernământ că va curge sânge. Lupta pe faţă şi fără menajamente dintre SRI şi DNA, pe de o parte, şi cei acuzaţi de mari, imense fapte de corupţie, pe de alta. Majoritari din PSD, acesta este adevărul. Totuşi, neavând nici cea mai mică dovadă că Ion Cristoiu ar fi scris articolaşul respectiv pentru a onora cine ştie ce comandă politică importantă, aşa cum a făcut mercenarul voiculescian pe nume Savaliuc Răzvan, un fel de Silviu Brucan al zilelor noastre, prefer să nu insist asupra posibilei încatenări dintre “maestru” şi mai-marii social-democraţilor români.

Nu cred şi nu am crezut nici măcar o clipă că în SRI şi DNA ar lucra doar Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânzene. Numai cavaleri ai cinstei şi ai dreptăţii. Sunt absolut convins că şi acolo şi-au făcut ogeac corupţi, profitori, inşi de cea mai joasă speţă pentru care conştiinţa are un preţ şi care socotesc că totul pe lumea aceasta este de vânzare şi, în consecinţă, negociabil. Am dobândit în timp certitudinea  că atât SRI cât şi DNA au forţat adesea litera şi spiritul legii, că au comis abuzuri cu nemiluita, că au fost instrumentalizate politic, că au executat comenzi venite de la mai marii zilei şi că, în consecinţă, ar avea de dat multe explicaţii.

Cu toate acestea, sunt convins de necesitate continuării luptei anti-corupţie şi cred în orientarea euro-atlantică a ţării mele. Tocmai de aceea nu pot să nu observ că “marele” Ion Cristoiu scrie adesea în asemenea mod încât textele sale ar fi extrem de bine primite pentru publicare la revista Sputnik, un organ de presă care serveşte interesele în România ale lui Vladimir Vladimirovici Putin.

Autodenunţul de duminică al lui Ion Cristoiu face parte din această categorie. Iată de ce nu l-am citit “cu sufletul la gură”, aşa cum îmi garantau editorii fiţuicii Evenimentul zilei, ci cu un imens dezgust. Pe care îl merită orice clovn bătrân, decrepit, care nu vrea să înţeleagă că, gata, i-a trecut cam demultişor timpul. Şi care încă îşi mai arogă rolul de mare jucător şi important formator de opinie.