Centre pentru agresorii din familie, în fiecare judeţ. Ce alte măsuri vrea Guvernul să ia pentru a soluţiona violenţa în familie

Centre pentru agresorii din familie, în fiecare judeţ. Ce alte măsuri vrea Guvernul să ia pentru a soluţiona violenţa în familie

FOTO: 123RF

Crearea a cel puţin un centru pentru agresorii familiali în fiecare judeţ. Aceasta este una dintre soluţiile propuse de guvernanţi pentru combaterea violenţei domestice. Propunerea apare într-un proiect elaborat de Executiv şi care a fost înaintat la Senat. Centrele ar urma să fie realizate de către autorităţile locale în maximum doi ani de la intrarea în vigoare a actului normativ.

Ştiri pe aceeaşi temă

În prezent, există cinci centre pentru agresori în toată ţara: două în Baia Mare şi câte unul în Bucureşti, Alba Iulia şi Târgu-Mureş, potrivit datelor transmise de organizaţiile din domeniul violenţei domestice. În schimb, proiectul guvernanţilor este extrem de ambiţios în raport cu realitatea de pe teren. Mai exact, documentul prevede că „autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura crearea şi funcţionarea serviciilor sociale (printre care se află şi centrele pentru agresori-n.r.), cel puţin la nivel de judeţ, în funcţie de identificarea şi evaluarea nevoilor persoanelor supuse la violenţă domestică“.

O treime dintre ordinele de protecţie au fost încălcate

Preşedintele Asociaţiei „Necuvinte“ – care activează pentru combaterea violenţei asupra femeilor –, Simona Voicescu, afirmă că realizarea unor astfel de centre este imperativă. „Nu este îndeajuns emiterea unui ordin de protecţie pentru a proteja victima. Drept dovadă, aproximativ o treime dintre acestea (1.011 din cele 3.000 emise) au fost încălcate, unele femei plătind cu viaţa din cauza incompetenţei autorităţilor. Este un lucru bine ştiut că agresorii tind să aibă un comportament de tip repetitiv,  de aceea e bine ca ei să aibă parte de consiliere psihologică adecvată, sau chiar psihiatrică dacă este nevoie, pentru a nu repeta aceleaşi acte de violenţă şi abuz. Apoi, ar fi necesar ca aceste centre să ofere mai mult decât servicii de consiliere pentru agresori. Odată ce ei vor trăi într-un mediu cât de cât supravegheat şi femeile abuzate se vor simţi mai în siguranţă“.

Este un lucru bine ştiut că agresorii tind să aibă un comportament de tip repetitiv,  de aceea e bine ca ei să aibă parte de consiliere psihologică adecvată, sau chiar psihiatrică dacă este nevoie, pentru a nu repeta aceleaşi acte de violenţă şi abuz.

Problema este că proiectul nu precizează nimic despre componenta de găzduire sub supraveghere,  singurele servicii pe care le oferă centrele destinate agresorilor fiind:

  • tratamente psihologice sau psihiatrice
  • tratamente de dezintoxicare, la recomandarea unui medic specialist
  • măsuri educative
  • servicii de consiliere şi mediere familială
  • reabilitarea şi reinserţia socială a agresorilor


Pe de altă parte, activista pentru drepturile femeilor, Ioana Stăniloiu, subliniază că nici măcar pentru femeile care sunt victime ale violenţei domestice nu există suficiente adăposturi sau centre de asistenţă. „Nu doar ei nu beneficiază de astfel de centre. Există judeţe în care nu se află nici măcar un centru de asistenţă destinat victimelor“.

„Aş fi dorit să văd la această nouă modificare o schimbare reală.  Este o problemă care are nevoie de un anumit set de rezolvări, de programe şi măsuri speciale. Or, articolul privind bugetul alocat îmi pare foarte ambiguu: statul are <<responsabilitatea de a estima dimensiunea locală a situaţiilor de violenţă domestică şi a aloca un buget adecvat activităţilor din domeniu>>. Buget adecvat sună foarte bine, dar faptul că nu spune suma exactă mă face să mă simt păcălită. E un fel de <<o sa fie bine, dar nu spunem cum>>“, opinează Ioana Stăniloiu.

De asemenea, activista atrage atenţia asupra faptului că trimiterea agresorilor în adăposturile pentru oamenii străzii, după cum se specifică în proiectul de lege, nu este viabilă.

„Unde se vor duce agresorii când vor fi nevoiţi să părăsească locuinţa? În centrele rezidenţiale care oferă cazare pentru persoanele fără adăpost sau în adăposturile de noapte. Ştim foarte bine că oamenii străzii preferă să locuiască pe străzi decât să meargă în acele centre din cauza condiţiilor insalubre. Susţin crearea unor centre specializate pentru agresori unde aceştia să beneficieze de cazare şi programe specializate, nu trimiterea lor în centrele pentru persoane fără adăpost. Asta ar ajuta mai mult la monitorizarea şi evoluţia pe care o au în urma şedinţelor psihologice şi a programelor de integrare. Daca migrează de la un centru pentru persoane fără adăpost la altul, este mult mai greu de a-i coagula şi lucra cu ei“, a conchis Ioana.

Profesorii vor fi obligaţi să-i înveţe pe elevi despre violenţa domestică

Preşedintele Organizaţiei Transcena, Mihaela Sasarman, spune că este mult mai probabil ca nevoile victimelor violenţei domestice să fie sesizate către autorităţi, dacă societatea este educată în acest sens. „Astfel de centre vor fi construite doar în măsura în care comunităţile vor solicita acest lucru, însă aici trebuie lucrat la capitolul educaţie“, subliniază preşedintele Transcena.

De altfel, în iniţiativa elaborată de guvernanţi sunt incluse mai multe puncte cu privire la educaţie.„Ministerul Educaţiei are obligaţia de a efectua demersurile necesare pentru a promova la nivelul curriculumului implementat la clasă activităţi de învăţare referitoare la egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, respectul reciproc, rezolvarea non-violentă a conflictelor în relaţiile interpersonale, violenţa de gen şi dreptul la integritate personală“.

„ Pentru orice învăţare care are ca obiectiv dezvoltarea de competenţe transversale, trebuie intervenit la nivelul curriculumului implementat la clasă. Ceea ce înseamnă, de exemplu, că textele de la limbă şi literatură ar trebui să vizeze temele propuse de Minister. Coaliţia pentru Educaţie a tot spus că pentru rezolvarea problemelor care dor în sistemul educaţional şi-n afara acestuia: a) nu trebuie expediate subiectele în extracurricular, b) profesorii trebuie să fie pregătiţi. Adică să înţeleagă subiectul pe care îl abordează la clasă, dar şi să gestioneze actul de predare al respectivei tematici. Cum ar putea o profesoară să adreseze sănătos problema hărţuirii când, de multe ori, ea nu îşi dă seamă că este, la rândul ei, victimă?”, a explicat preşedintele Coaliţiei pentru Educaţie, Daniela Vişoianu.

Ce mai prevede proiectul de lege:

  • implementarea ordinului de protecţie provizoriu
  • autorităţile locale sunt obligate să realizeze o bază de date cu cazurile de violenţă domestică
  • centre pentru victimele violenţei domestice, cât şi pentru agresorii familiali în fiecare judeţ
  • amenzile pentru autorităţile locale care nu vor construi astfel de centre: între 2.000 şi 7.000 de lei
  • violenţa nu este justificată de cultură, religie, tradiţie
  • comisii judeţene pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi

 

citeste totul despre: