Guvernul României redescoperă abacul

Şi-a suflecat mânecile, şi-a pus picioarele în apă rece, şi-a rugat nevasta să-i pregătească la fiecare două ore câte un ceai de sunătoare. Mai apoi şi-a scos de după ureche creionul chimic şi şi-a plasat la îndemână abacul. Acela primit cadou la învestire de la celebrul domn Gherghina.

Ştia că nu are dreptul la nici un fel de minivacanţă fiindcă marţi dimineaţă, la prima oră, îl aşteaptă cu ultimele calcule nu doar premierul României care e om de treabă şi, la urma urmei, nici nu prea contează - trage el încă o grimasă şi cu asta basta - ci însuşi şeful de partid, dl. Liviu Dragnea, şi colega de Cabinet, apriga poliglotă Lia Olguţa Vasilescu.

Cea despre care, într-o pauză de hidratare, tocmai aflase de la nevastă că primise laude în direct, la o oră de vârf, şi la o televiziune apropiată de PSD, de la altă mare comunicatoare, nimeni alta decât primăriţa generală a Capitalei, Gabriela Firea. Asta în vreme ce alţi colegi de guvern fuseseră drastic criticaţi de tovarăşa vicepreşedintă despre care sociologul de partid Marius Pieleanu tocmai a edictat luni seară că ar fi bună de premier şi de candidat la preşedinţie.

Degeaba a refăcut el, dl. Viorel Ştefan, încă ministrul de Finanţe al României, calculele. În van a stat ore şi ore cu creionul chimic în gură, fără rost şi-a frecat degetele de bilele de la abac. Socoteala nu ieşea şi pace. „Anvelopa salarială” se arăta a fi drastic depăşită dacă măririle promise ar intra în vigoare de la 1 iulie. Ele trebuind să fie asemenea unor salve de tun menite să marcheze, eroic, majestuos, partinic, cu spirit de răspundere şi cu siguranţa aferentă adoptarea Legii unitare a salarizării, vor fi aplicate ca atare.

Încă şi mai încăpăţânate se arătau a fi şi creionul chimic, şi abacul atunci când venea rândul estimării impactului creşterii cu 50% a lefurilor profesorilor de la 1 ianuarie 2018. 25% la sută mai treacă-meargă. Mai rezolvăm ceva cu câte un împrumut ba de pe piaţa externă, ba de la populaţie, ne mai păcălim o dată pe noi înşine şi spunem, după modelul d-lui Tăriceanu, că economia duduie.

Marţi dimineaţă dl. Viorel Ştefan şi-a luat inima în dinţi. A dat ochii cu Dragnea, cu Olguţa, l-a salutat în treacăt şi pe zisul lui şef de ierarhic şi le-a întins fiecăruia forma finală a calculului care, mai mult ca sigur, în viitorul apropiat îi va aduce firmanul de mazil.

Domnul Grindeanu a făcut o grimasă de parcă ar fi înghiţit un pumn de sare amară, domnul Dragnea mai că nu a dat în apoplexie - Cum? PSD să nu îşi respecte promisiunile? - doar Olguţa a tăcut. După ce a înghiţit în sec s-a arătat vitează şi a spus - Voi face eu anunţul. Şi l-a făcut. Doar în limba română. Nu a mai făcut efortul de a-l traduce în engleză şi franceză. Un şoc pe zi ajunge! Să fim înţelegători cu electoratul!

Presa a titrat îndată, în regim de breaking news - Anunţ şoc de la guvern!

Numai abacul a preferat să reflecteze şi să îşi spună în gând: Câte astfel de anunţuri nu îi mai aşteaptă pe sărmanii români!