Fata din casă teveristă rămâne fără leafă. Poate că şi fără viaţă

Parlamentul României s-a făcut că ar organiza marţi o dezbatere pe tema viitorului deloc de invidiat şi cum nu se poate mai incert al Televiziunii Române. Instituţie de presă de importanţă strategică, despre a cărei existenţă ni s-a reamintit că ar fi garantată de Constituţie, în numele dreptului la liberă informare.

Dezbaterea a avut într-adevăr loc. Carevasăzică, s-ar putea spune că Parlamentul s-a ţinut de cuvânt. Fireşte că nu, nu în totalitate, fiindcă Legislativului de la Bucureşti nu îi stă în obicei să facă asta. Iar pentru aleşi TVR nu pare deloc a putea concura la capitolul interes cu Antenele felixiene.

Dezbaterea a fost organizată doar de Comisiile de cultură ale celor două camere. Nu de plen, având mai curând aerul unei şezători. Al cărei rost mi s-a părut a se rezuma la pregătirea unei „acţiuni similare”. Care la rându-i se va încheia fără adoptarea niciunei măsuri.  Au participat la respectiva „întâmplare” care nu a fost nici literară, nici artistică, ci doar relevantă pentru caracterul alunecos al politicienilor noştri tot felul de persoane şi personaje. Deputaţi, senatori, premierul Dacian Julien Cioloş, ministrul Finanţelor, Anca Paliu Dragu, preşedintele Senatului,Călin Popescu-Tăriceanu autoproclamat mare expert media, membrii Comitetului Director al TVR, oşteni, boieri, curteni.

Nu şi feluriţi oengişti ce s-ar mai fi dorit şi ei băgaţi o dată în seamă cam tot la felul cum au fost vârâţi la Palatul Cotroceni în toamna anului 2015. Cu ocazia simulacrului de discuţie privind profilul şi structura guvernul ce trebuia să îi ia locul Executivului condus de Victor Ponta. Până marţi, oengiştii cu pricina au fost preocupaţi de ceea ce se întâmplă cu Televiziunea publică cam tot la fel cât sunt eu interesat de componenţa guvernului din Trinidad Tobago. Aveau interesul brusc stârnit numai atunci când vreunul dintre oengişţii şefi era pe punctul de prinde vreo colaborare bine plătită cu instituţia din Calea Dorobanţi. Şi, din păcate, astfel de colaborări au fost destule şi toate nedezminţit proaste. Acum corbii oengişti au sărit ca arşi că li s-a luat dreptul la ciozvârtă. 

Nu, nici Parlamentul, nici Guvernul, nici alţii nu au ascuns dezbaterile, aşa cum susţine un comunicat mincinos emis de Active Watch. Cine a vrut să le urmărească în timp real a putut-o face graţie transmisiunii directe de pe TVR 2. Cine nu a avut timp pentru aceasta poate recupera, accesând la liber site-ul TVR plus.

De ascuns totuşi a rămas ascuns ceva. Ceva esenţial, care a rămas ascuns deoarece, în realitate, nu există. Ideile adevărate, soluţiile concrete, rapide, de maximă urgenţă de natură să salveze TVR de la deces. Un deces ce ar putea interveni chiar de Mărţişor.

Mai toţi vorbitorii au spus vrute şi nevrute. Dovedindu-şi superba, inconştienta nepricepere în domeniu. Bucurându-se doar că pot fi văzuţi la televizor de familii şi de vecini, fie chiar exprimându-se catastrofal în limba română. De ascultat cu adevărat au fost de ascultat doar premierul Cioloş care le-a tăiat teveriştilor orice speranţă privind iminenţa unui ajutor guvernamental de urgenţă fiindcă nu-i dau voie legea, organismele europene şi bugetul precar al ţării, doamna Dragu care a întărit spusele şefului său şi directorul general interimar al TVR. D-na Irina Radu care are meritul de a fi spus adevărul, fără a vrea să le fie simpatică nici parlamentarilor, nici colegilor săi din Calea Dorobanţi. Şi căreia i-am plâns de milă văzând cât de prost pregătită e ceea ce ar trebui să îi fie principal ajutor, d-na Camelia Pătru, directorul economic al instituţiei. De ascultat mai merita ascultat deputatul Viorel Ştefan.

Acesta din urmă e preşedintele Comisiei de Buget-Finanţe din Camera inferioară a Parlamentului. Şi membru al PSD. Dovedind prin zicerile sale că şi pesediştii mai pot fi din când în când cinştiţi. Dl. Viorel Ştefan a mărturisit că nu întrevede nicio soluţie imediată. Motivând şi de ce. Fiindcă rău din TVR a început odată cu Legea 41/1994. Un act normativ prost întocmit, nefuncţional şi anacronic încă acum 22 de ani. Nimic altceva decât rezultatul unui compromis politic care a oferit partidelor politice instrumentele necesare spre a-şi subordona prin rotaţie instituţia din Calea Dorobanţi. Respectarea rotaţiei fiind singura preocupare a politicului.

Legi, ordonanţe, regulamente şi reglementări ulterioare, inventate tot de decidenţi politici, au amplificat în timp respectivul rău originar. Pe care nu au făcut nici cel mai mic gest de a-l atenua nici succesivii preşedinţi-directori generali, nici membrii diverselor Consilii de Administraţie. Care, în fapt, nu au administrat, ci doar au executat ordinele celor ce i-au trimis la TVR. Cu sinecurile aferente. Acţionând nedezminţit după metoda „muşcă şi fugi”!

Adică încasând regulat şi fără mustrări de conştiinţă indemnizaţii tot mai mari, din ce în ce mai nemeritate, certându-se şi împăcându-se atunci când era vorba despre sporirea foloaselor necuvenite. Luând decizii necugetate, iresponsabile cum e şi cea a neacordării la timp a indexărilor salariale. Care acum a explodat şi care poate să însemne cauza imediată a sfârşitului TVR. Cauza imediată, nu şi cauza profundă.

Nimeni, nici un fost PDG, nici un trecut membru al vreunui Consiliu de Administraţie nu a plătit şi nici nu va plăti pentru relele comise. Căci nici Tudor Giurgiu, nici Alexandru Sassu, nici Alexandru Lăzescu, nici Elwis Claudiu Săftoiu, nici Stelian Tănase nu au avut nici un fel de contract de management. Sunt cu toţii exoneraţi de orice urmă de răspundere. Cum răspundere nu au avut nici membrii de rând ai trecutelor Consilii de Administraţie, unii dintre ei dându-se şi azi importanţi şi dând din coate, sperând că îşi vor afla un nou loc şi în viitorul CA.     

Ce a făcut, în fond, dl. Ştefan? A recunoscut maleficul rol jucat de politicieni în istoria postdecembristă a Televiziunii Publice. Care au tratat TVR mai rău decât pe fata din casă. 

Pe data de 29 februarie pentru fata din casă ar trebui să fie zi de leafă. Or, singurul lucru cert care a reieşit în urma areopagului de marţi e că fata din casă va trebui să îşi pună pofta în cui. Să aştepte. Să rabde. Ea va fi unica pedepsită. Fără nicio vină. Poate că tot fără nici o vină fata din casă îşi va pierde slujba. Dacă nu cumva şi viaţa. Oricât de mult ar susţine dl. Călin Popescu-Tăriceanu altceva. Pentru aceasta vinovaţi fiind politicienii, parlamentarii, guvernanţii.

Cardurile lor, ale parlamentarilor şi executivilor, vor fi negreşit alimentate. Ale teveriştilor, nu.