S-a găsit mereu câte o personalitate care să indice o hibă sau alta, însă, din păcate, efectul se lasă în continuare aşteptat: nu s-a reuşit încă declanşare unui val de civism menit să îndrepte sau chiar să împiedice cronicizarea practicilor nefuncţionale ori a celor samavolnice. Sperăm ca memoria Centenarului să fie catalizatorul unei emulaţii civice şi instituţionale, în vederea trasării unui proiect de ţară care să poate fi dat drept exemplu şi pentru generaţiile viitoare, chiar pentru cele ce ar prinde bicentenarul lui 1918.

Una dintre carenţele de dezvoltare a României post-decembriste este cea privitoare la infrastructura regională. Nu toate zonele ţării s-au bucurat de aceeaşi atenţie din partea autorităţilor centrale. Moldova este singura dintre cele trei mari regiuni istorice ce nu are vreun kilometru de autostradă. În cea mai mare parte, situaţia economică a regiunii suferă de pe urma deciziilor arbitrare ale guvernelor post-decembriste, ce au alocat Moldovei cei mai puţini bani pentru dezvoltare infrastructurală.

Moldova are nevoie de autostrada A8 (Iaşi–Târgu Mureş) şi de autostrada A7 (Siret–Suceava–Bacău–Ploieşti), iar cetăţenii şi funcţionarii publici ar trebuie să conştientizeze că cronicizarea măsurilor regionaliste, nu contribuie decât la o stare de fapt contrară spiritului Centenarului şi care, în plus, slăbeşte graniţa de est a României, a Uniunii Europene şi NATO.

Pentru 2018, cele şase judeţe ale Moldovei ce alcătuiesc regiunea Nord-Est, au primit de departe cel mai mic buget pe cap de locuitor alocat de Ministerul Transporturilor.

Marşul motorizat de sâmbătă, 19 mai 2018, are menirea şi de a trage un semnal de alarmă cu privire la disfuncţionalitatea alocărilor bugetare atunci când vine vorba despre regiunile istorice ale ţării. Iniţiatorii consideră că este firesc ca Moldova să vrea echitate, căci, dacă România ar fi funcţionat după principiul regiunilor de primă mână şi al regiunilor de mână a doua, Centenarului ar fi avut o altă poveste. (Remus Tanasă)