Discriminarea discriminării

Politicienii de la conducerea CNCD sunt nominalizaţi şi reprezintă partidele politice din Parlament. În consecinţă, pot fi subiectivi în judecarea cauzelor şi luarea deciziilor, în special când au petiţii cu adversari sau colegi politicieni. Pe de o parte. Pe de altă parte, cetăţenii apolitici pot spune că nu se simt reprezentaţi de aceşti politicieni.

Deciziile din ultimul an luate de Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării (CNCD) au provocat multe reacţii în rândul opiniei publice, în sânul clasei politice şi mai ales în rândul societăţii civile. Unii au aplaudat şi au lăudat controversatele decizii, în timp ce alţii au înjurat, acuzând faptul că nu are o balanţă dreaptă la adoptarea deciziilor acestei importante instituţii.

Exemplele cele mai folosite au fost hotărârile diferite date după judecarea sesizărilor privind acuzele de: „sex anal“ - expresie folosită ca armă politică în Parlament, de către fruntaşul pesedist Şerban Nicolae, la adresa unei opozante vehemente; nefericitata exprimare a premierei în funcţie, Vasilica Viorica Dăncilă, referitoare la „autism“. De cealaltă parte, se situează recenta amendare a preşedintelui Klaus Iohannis, după ce s-a referit la „nişte penali“, politicieni care au atacat DNA.

Acestea au fost cazuri politice, la sesizări venite după răfuieli politice. În evidenţă a ieşit şi sancţiunea dată lui Cristian Tudor Popescu, după ce a mângâiat-o cu apelativul de „pavian“ pe actuala şefă de la Palatul Victoria. Dacă nu aveau conotaţii politice şi actori de frunte ai scenei politice româneşti, probabil, că aceste hotărâri ale CNCD treceau neobservate. Aşa s-au inflamat spiritele şi s-au pus tunurile pe această instituţie care ar trebui să aibă un rol extrem de important în normalizarea societăţii şi nu în divizarea ei prin implicarea, într-un fel sau altul în reglarea certurilor politicienilor.

Societatea românească în ansamblul ei este discriminată şi produce discriminare pe toate palierele. Cazuri cu adevărat discriminatorii nu sunt tratate de nici un fel de această instituţie şi mă refer la cazurile nepolitice, în care ar trebui să se şi autosesizeze. Media românească oferă din belşug, zilnic, materie primă pentru CNCD, dacă instituţia chiar doreşte să-şi îndeplinească menirea de combatere a discriminării. Dar nu se întâmplă aşa.

De ce CNCD nu este o instituţie credibilă, echidistantă, cu aceeaşi măsură de judecată şi aplicare a legii pentru toată lumea? Poate şi din cauza faptului că are o conducere, judecători, juriu, cum vreţi să le spuneţi, formată din politicieni! Nu ştiu dacă legea în domeniul discriminării prevede sau nu ca instituţia să fie condusă de politicieni. Dar mie, ca cetăţean apolitic, nu mi se pare normal acest lucru!

Politicienii de la conducerea CNCD sunt nominalizaţi şi reprezintă partidele politice din Parlament. În consecinţă, pot fi subiectivi în judecarea cauzelor şi luarea deciziilor, în special când au petiţii cu adversari sau colegi politicieni. Pe de o parte. Pe de altă parte, cetăţenii apolitici pot spune că nu se simt reprezentaţi de aceşti politicieni.

Oare această diferenţă nu reprezintă discriminare între politicieni şi restul oamenilor neimplicaţi politic? Nu cumva la conducerea acestei instituţii atât de necesare nu ar trebui să fie numiţi oameni apolitici, care să reprezinte societatea românească în ansamblul ei, persoane credibile, cu un profil moral fără pată, fără afinităţi politice sau de altă natură, echilibraţi, care să poată face judecăţi de valoare şi să dea decizii juste?

Astfel, s-ar elimina suspiciunile, neîncrederea, partizanatele, iar instituţia CNCD şi-ar îndeplini mult mai bine menirea de combatere a discriminării şi ar contribui eficient la normalizarea societăţii româneşti. Şi instituţia Avocatul Poporului şi-ar putea îndeplini mult mai bine menirea. Este necesară depolitizarea unor instituţii pentru ca acestea să devină credibile, să fie puse în slujba cetăţenilor, să-şi poată îndeplini atribuţiile ce le au, nu să constituie arme politice.