Interviu realizat de T. Szabó Csaba

Un adevărat război informaţional îndreptat împotriva plaiurilor mioritice, iar noi musai să fim vigilenţi. Vârful de lance al acestei campanii ar fi Grupul de cercetare Lendület, ce se ocupă de cercetări referitoare la Tratatul de la Trianon (1920) în cadrul proiectului Trianon 100. Dacă privim lucrurile din perspectiva celor 2-3 săptămâni trecute de la debutul dezbaterilor, totul pare să fi fost o furtună într-un pahar cu apă. Precizările ulterioare, cele care menţionau explicit că nu s-a dorit isterizarea populaţiei şi că informaţiile au fost scoase din context, prezentate tendenţios şi senzaţionalist, nu au schimbat datele problemei. Oricât de oneste au fost aceste precizări ulterioare, par a fi, pentru unii, un damage control eşuat. Pentru mulţi istorici români, felul în care s-au pus problemele, felul în care reacţionează istoriografia română la tot ce fac vecinii maghiari, este „firesc”, chiar previzibil. De ce? Pentru simplul fapt că istoriografia română (o parte din ea) încă nu a ajuns la stadiul de maturitate (valabil şi pentru cea maghiară!), nu se poate debarasa de istorism, continua să vadă discursul istoric (istoria-cunoaştere) ca pe un element de nation-building, element de legitimare, armă politică etc.

Cu ce am rămas? – aceasta este întrebarea pe care trebuie să ne-o punem toţi cei interesaţi de acest subiect. Singurul „merit” al acestei dezbateri este că a reuşit să popularizeze proiectul de cercetare al Academiei Maghiare coordonat de Ablonczy Balázs (foto dreapta), iar publicul român interesat a putut afla câte ceva despre acest demers:

1. Grupul de cercetare este mixt, fac parte şi cercetători români şi sunt aşteptaţi/primiţi şi alţii noi.

2. Rezultatele cercetărilor pot fi urmărite aproape la zi, inclusiv în limba engleză. De exemplu, luna aceasta s-a publicat Jurnalul delegaţiei maghiare, comentat, ilustrat etc.

3. Istoricul Ablonczy Balázs este hotărât să vină cu o perspectivă nouă, echilibrată, eliberată de retorica autovictimizantă. Se vrea – şi rămâne de văzut în ce măsură vor reuşi – depăşirea aşa-zisului „Sindrom Trianon”. De fapt, Ablonczy nu este la prima tentativă: în ultimii ani a trecut în revistă, într-un volum distinct (pe care nu ar fi rău să-l traducem!) toate legendele şi miturile referitoare la Tratatul de la Trianon. Sperăm, de asemenea, că succintul interviu cu istoricul maghiar să lămurească şi alte aspecte ale proiectului derulat de Academia Maghiară!

PS: Marea provocare pentru Ablonczy Balázs şi eterogena sa echipă este, dincolo de provocările şi complexitatea cercetării, de a-şi „apăra” munca, cercetarea, şi de nu lăsa factorul politic să o deturneze în folos propriu (introducere de Bogdan Munteanu)

Despre Trianon, în mod profesional: perspectivele unui proiect controversat. Interviu cu istoricul Ablonczy Balázs

Szabó CsabaÎn mediul academic din România şi în presa românească a avut un ecou enorm declaraţia academicianului şi istoricului Ioan Aurel Pop, conform căreia proiectul dumneavoastră aduce prejudicii grave reputaţiei internaţionale a României şi succesului seriei de evenimente organizate cu ocazia centenarului de la 1918. La aceste acuzaţii aţi răspuns în limba maghiară pe site-ul Academiei Ungare, iar în presa online în două limbi - şi în limba română, pe lângă cea maghiară. Aţi avut până acum vreo colaborare de orice fel cu Academia Română sau cu istoricii care sunt membrii acesteia?

Ablonczy Balázs: Nici acum nu sunt sigur că reproşurile ne erau adresate. La noi nu există secrete, acesta este un atelier ştiinţific finanţat de Academia Ungară şi nu de guvern. Nu aş dori să-mi asum reproşurile proferate, dar cu siguranţă Trianon 100 este denumirea noastră. Eu personal am avut destul de puţine întâlniri cu cei din mediul ştiinţific din România - sporadic la nişte conferinţe ştiinţifice, dar colegii mei au avut mai multe întâlniri. În această comunitate există cercetători vorbitori de limba română, mulţi dintre ei şi-au scris lucrările de doctorat despre teme româneşti sau româno-maghiare.

SzCs: Proiectul este bilingv, pe site-ul său în limba maghiară şi engleză fiind prezentată detaliat literatura de specialitate maghiară şi cea internaţională care s-a ocupat până acum cu Tratatul de la Trianon. Folosiţi şi literatura cercetărilor româneşti? Ce fel de colaborări planificaţi cu cercetătorii români şi cu cei maghiari din România?

AB: Sigur că o folosim, de exemplu colegul meu, Zahorán Csaba, urmăreşte cu mare interes literatura de specialitate românească şi lucrările istorice de promovare şi din când în când ne atrage atenţia asupra unor noutăţi apărute. Neînţelegerile de genul celei actuale nu ne fac bine niciodată, fiindcă pierdem timp pe care l-am fi putut folosi pentru cercetări: de luni de zile ne ocupăm cu pregătirea unui workshop cu istorici români şi slovaci. Nu ştiu cât de bine primit va fi acesta în România şi cine va considera că este mai bine să nu se implice într-o discuţie ştiinţifică, doar din cauza faptului că se creează o atmosferă îndreptată împotriva organizatorilor.

SzCs: Proiectul de cinci ani este concentrat pe patru teme principale: contextul internaţional şi sursele scrise ale tratatului de pace; prăbuşirea şi societatea maghiară contemporană; consolidarea sistemului de pace şi viaţa ulterioară Trianonului. La ce fel de dificultăţi şi rezultate vă aşteptaţi, fiind vorba de un proiect de amploare derulat pe parcursul a cinci ani, în care sunt implicate 22 de persoane?

AB: În cazul unui grup atât de numeros, dificultatea o constituie coordonarea activităţilor, modelarea muncii eficiente în echipă şi administrarea. Cel mai important este ca lucrările să fie realizate şi să putem deschide căi noi în domeniul cercetării istorice.

SzCs: Dumneavoastră v-aţi ocupat deja cu această temă în nenumărate lucrări, ca şi în volumul intitulat „Legende despre Trianon”, apărut în anul 2010, dar publicul erudit poate vă cunoaşte şi de pe ecranele televizoarelor, unde pe parcursul mai multor emisiuni şi filme documentare aţi încercat să demontaţi legende, prejudecăţi legate de aşa-zisul sindrom al Trianonului. Cum credeţi că este evaluat acum Trianonul în societatea maghiară şi ce efect speraţi că va avea acest proiect asupra publicului larg?

AB: Oamenii sunt interesaţi în continuare de împrejurările istorice ale tratatului de pace şi de prăbuşirea cauzată de război. Scopul nostru este să prezentăm profilul social al evenimentelor - problema refugiaţilor, aprovizionarea publică, dezlănţuirea violenţei, consecinţele economice - şi să plasăm într-un context central-european ceea ce s-a petrecut atunci. Intenţia noastră este să derulăm un proiect care dezvăluie trecutul şi care aduce totodată cunoştinţe noi şi valabile, iar generaţiilor următoare le oferă forţă şi informaţii. Nu dorim să repurtăm lupte vechi.

Portret: Dr. habil. Ablonczy Balázs (născut la Budapesta în anul 1974) este istoric, conferenţiar universitar, cercetător renumit al istoriei, diplomaţiei şi civilizaţiei maghiare din sec. al XX-lea. După studiile urmate la Paris şi la Budapesta, a fost colaborator al unor numeroase institute ştiinţifice, iar în prezent activează drept colaborator ştiinţific principal al Institutului de Ştiinţe Istorice din cadrul Academiei Ungare şi drept conferenţiar al Catedrei de Istoria Civilizaţiei din cadrul Universităţii Eötvös Lóránd. Între anii 2011 şi 2015 a fost directorul Institutului Ungar din Paris. Dintre operele sale se evidenţiază monografia despre Teleki Pál, lucrările „Legende despre Trianon” (vol. I şi II), precum şi monografia intitulată „Ardealul revenit (1940-1944)”, care a avut două ediţii. Începând din anul 2016, conduce grupul de cercetare Elan - Trianon 100 pe care Academia Ungară îl sprijină cu 150 milioane de forinţi pe parcursul a cinci ani.

Interviu de T. Szabó Csaba, traducere de Hajnal Gáspár, introducere de Bogdan Munteanu. Părerile exprimate pot diferi de opinia oficială a echipei MaghiaRomânia.