De ce s-au retrocedat stadionul Juventus Colentina şi parcul Motodrom

De ce s-au retrocedat stadionul Juventus Colentina şi parcul Motodrom

Stadionul Colentina

Judecătorul Iulian Dârzeanu de la Tribunalul Bucureşti care a decis retrocedarea stadionului Juventus şi a parcului Motodrom din Sectorul 2 şi-a motivat cel puţin surprinzător decizia. El susţine că Primăria ar trebui să încurajeze sportul de performanţă şi dezvoltarea sportului de masă, ceea ce nu a reieşit din proces că ar face

Ştiri pe aceeaşi temă

Un stadion, un parc şi o universitate privată au fost retrocedate pe motiv că Primăria Municipiului Bucureşti (PMB) nu a formulat nicio apărare şi nu a depus nicio probă privind intervenţia unei alte excepţii de natură să împiedice restituirea în natură. Cel puţin aşa şi-a motivat judecătorul Iulian Dârzeanu, de la Tribunalul Bucureşti, gestul de a decide una din cele mai mari retrocedări din Capitală: aproximativ 30 de hectare de teren în cartierul Colentina care cuprind parcul „Motodrom”, stadionul „Juventus”, o universitate privată, o benzinărie, blocuri, drumuri, alei şi spaţii verzi.

Imobilele au fost câştigate de bucureşteanca Ilieana Clara Constanţa Mihăescu, în vârstă de 87 de ani.
În cazul terenurilor pe care se întinde parcul Motodrom, sau pe care au fost construite clădirile universităţii private, blocurile de locuinţe, benzinăria sau casele, PMB trebuie să acorde măsuri reparatorii în echivalent în condiţiile Legii 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv. Decizia a fost contestată de Primărie la Curtea de Apel Bucureşti, primul termen al procesului a fost stabilit pe 15 septembrie 2017.

„Rechizitoriul” judecătorului

Concret, magistratul de la Tribunalul Bucureşti a motivat că în luna aprilie a acestui an a restituit în natură stadionul, deoarece PMB nu a adus probe în instanţă care să dovedească în concret care este utilitatea publică a bazei sportive, ci doar a evocat vag interesul general al colectivităţii. Magistratul arată şi ce ar fi trebuit să susţină funcţionarii Primăriei. „Realizarea unei academii sportive sau a oricărei alte forme de organizare în cadrul căreia să se asigure pregătirea la nivel de copii şi juniori, elementul general fiind posibilitatea acordată comunităţii de a asigura membrilor săi mijloacele pentru a începe sportul de perfomanţă”, a explicat Dârzeanu în motivare ce ar fi trebuit să susţină avocaţii în pledoarie.

„Punerea la dispoziţia colectivităţii a bazei pentru pentru utilizarea acesteia în scop de agrement, spre exemplu punerea la dispoziţia persoanelor a unor terenuri pe o perioadă determinată (1 oră, o parte a zilei), pentru practicarea unor sporturi (fotbal, tenis), elementul care atrage utilitatea publică fiind determinat de dezvoltarea sportului de masă”, a arătat magistratul care ar fi putut să fie o altă apărare. Judecătorul a precizat că în astfel de ipoteze, elementul de utilitate publică locală nu ar fi prejudiciat dacă punerea la dispoziţie ar fi efectuată cu plată, de exemplu terenul de fobal să fie închiriat cu ora, deoarece se ştie că o bază sportivă generează costuri cu întreţinerea, pază sau plata utilităţilor.

„Se observă însă că Municipiul Bucureşti nu a invocat o astfel de împrejurare şi nu a depus probe în acest sens (spre exemplu înscrisuri precum grafice ale abonamentelor juniorilor care se pregătesc în baza sportivă, cereri de înscriere ale acestora în cadrul clubului, grafice privind punerea la dispoziţie a unei părţi din bază pentru publicul larg), astfel încât se va dispune restituirea în natură a acestui lot”, arată instanţă.

Povestea moştenirii

Ilieana Clara Constanţa Mihăescu a reuşit să convingă instanţa că toate aceste bunuri au aparţinut tatălui ei, inginerul Ştefan Mihăescu, decedat în 1968, şi au fost preluate abuziv de comunişti. Potrivit actelor din dosar, Ştefan Mihăescu a dobândit aceste bunuri în 1928, după ce le-a cumpărat de la Societatea Anonimă pentru Industria şi Comerţul de Cărămizi şi Materiale de Construcţii „Cărămida” contra sumei de 19,2 milioane de lei.
Era vorba de o fabrică de cărămidă –clădiri, unelte, maşini- şi terenul din jur. Pe timpul comuniştilor, pe aceste terenuri au fost ridicate blocuri de locuinţe un poligon auto şi baza sportivă „Intreprinderea de calculatoare Felix”. Tribunalul Bucureşti a arătat că în timpul procesului reprezentanţii Capitalei nu au contestat înscrisurile pe care Mihăescu şi-a întemeiat acţiunea şi nu au invocate neregularităţi privind certificatul de moştenitor sau actul de vânzare-cumpărare din 1928.

Avocaţii PMB au contestat decizia instanţei şi cer rejudecarea întregului proces (pe fond a durat 6 ani – n.r.). Ei susţin că trebuie efectuate noi expertize şi rapoarte topografice, privind terenurile revendicate. Referitor la retrocedarea clubului sportiv, Primăria arată că instanţa a menţionat „superficial/simplist” atunci când a motivat că „faţă de acest teren de sport, pârâtul Municipiul Bucureşti nu a formulat nicio apărare şi nu a depus nicio probă”. „Considerăm că aceasta este o judecată foarte eronată!”, arată avocaţii Primăriei. Ei arată că însăşi denumirea de club sportive arată utilitatea publică a acestuia, şi ar trebui să beneficieze de dispoziţiile legii privind interesul public faţă de protejarea activităţii cluburilor sportive.
 

 

 

 

citeste totul despre: