Criminologul Tudorel Butoi: „Vor urma sechestrări de persoane cu răscumpărări”
0
Renumitul psiholog criminalist care a trimis la închisoare şi la condamnarea la moarte mii de criminali preconizează că, pe fondul crizei economice, România va ajunge campioană la infracţiuni.
Timp de 35 de ani a privit în ochi mii de oameni şi le-a adresat calm şi rece şiruri de întrebări, dintre care cea mai importantă era dacă au ucis sau nu. Tudorel Butoi are toate studiile posibile în psihologie şi criminalistică şi numele lui se leagă de utilizarea pentru prima dată a detectorului de minciuni în practica judiciară din România, instrument pe care el l-a introdus.
Nu crede că există crimă perfectă şi drept dovadă poate sta şi mărturia incredibilă a unui criminal, la 11 ani de la săvârşirea faptei. În faţa lui Butoi, acesta a cedat.
Aveţi studii foarte solide de psihologie judiciară, psihanaliza crimei, criminologie... Totuşi, ca să ghiceşti un criminal e nevoie şi de "şcoala vieţii". Cum aţi suplinit această parte?
Eu nu am fost "psiholog de catifea". Dintre cei 11 criminali în serie ai României, şapte mi-au mărturisit mie crimele. Debutul activităţii mele a fost într-un spital, laborator de explorări neuropsihice, unde am învăţat foarte multă neurologie şi psihiatrie, apoi am fost selectat pentru postul de psiholog criminalist la Institutul de Criminalistică, dar a trebuit să trec la Poliţia Capitalei pentru o perioadă de timp.
Mergeam prin tramvaie după hoţii de buzunar, spărgeam uşile şi scoteam tâlhari şi violatori, făceam interogatorii. Apoi au adus aparatura necesară la Institut, eu am plecat la stagii de pregătire în străinătate şi m-am întors apoi ca să introduc aparatul poligraf în România.
Vă amintiţi care a fost primul om supus aparatului poligraf?
Primul a fost un om învinuit pe nedrept într-o crimă odioasă. E vorba de celebrul caz ANCA: uciderea, violul, disecarea unei femei, trimisă în pachete în tot Bucureştiul. Mi s-a prezentat suspectul principal. A fost testat de mine şi exclus din această afacere.
Dar s-a spus, „e aparatura nouă, poligraful nu e probă, am găsit sângele lui la locul faptei etc.", aşa că l-au trimis pe om în judecată şi i-au dat 24 de ani. După ce a făcut patru ani de puşcărie a fost găsit adevăratul autor. Atunci a fost un balon puternic de oxigen pentru poligraf. Toată lumea a spus: "de ce n-aţi ascultat rezultatul?"
Ce efect a avut acest moment?
Am mers foarte mult în ţară şi am reluat activităţile de investigaţie şi interogare în cauzele rămase cu autori necunoscuţi. Şi am început să scot omoruri vechi de ani de zile. Sunt chiar campion, cu omor scos după 11 ani. Am găsit autorul.
Şi cum aţi făcut? I-aţi presat psihic...
Presiunile în interogatorii nu mi-au plăcut niciodată. Să facă cine doreşte. Eu sunt împotriva folosirii hipnozei, a serului adevărului, cu amitalul de sodiu. Eu acord şansa celui din faţa mea să se apere cum vrea şi cum poate. Să aibă avocaţi buni, să reziste examinării prin poligraf, dacă poate, să reziste interogatoriului cu mine, pre sau post-testare.
Spuneaţi odată că din reuşita unui verdict corect acordaţi doar 30% pondere poligrafului...
Poligraful nu oferă decât indicii orientative, să fie clar. Este un pericol extraordinar să introduci poligraful ca probă în instanţă. Pentru că el monitorizează doar factorul emoţional, care este atât de fragil şi nu-l putem avea sub control decât prin indici indirecţi de interpretare. Or, în probaţiune, când te joci cu viaţa unui om, cu libertatea lui, nu poţi să faci echilibristică.
De câte ori are voie un psiholog criminalist să greşească?
Din punctul meu de vedere, niciodată. Dar omul mai greşeşte, de aceea psihologul criminalist nu trebuie să se ducă cu rapoartele lui în instanţă. Că şi la greşelile mele au venit colegii şi mi-au spus "frăierică, vezi că nu e cum zici tu. Uite, din investigaţii mi-a ieşit aşa şi aşa".
Adică, în etapa urmăririi penale, când se fac investigaţiile, nimeni nu stă, e o muncă de echipă. Se ia urma dactiloscopică, glonţul din puşcă, poligraful. Se adună, se compară toate acestea până la verdict. De câte ori nu şi-au aruncat poliţiştii de judiciar legitimaţiile pe jos de nervi că oamenii pe care eu îi implicam nu erau vinovaţi! De 11 ori în 35 de ani a fost ca ei. Eu am greşit atunci.
Există crimă perfectă, în opinia dumneavoastră? Cazul Elodia Ghinescu cam asta ar fi, nu?
Nu există crimă perfectă şi nici asta nu e.
Păi, dacă nu avem făptaşul...
Cum nu există? Avem suspectul.
Care nu poate fi agăţat cu probe.
Convingerea mea e că va fi, până la urmă. Nu există crimă perfectă. Există anchetatori incompetenţi, criminalişti incapabili să identifice şi să prelucreze cele mai aducătoare de probaţiune urme din câmpul faptei, există comodităţi.
Aţi fost consultat în acest caz?
Da, la interpretarea câmpului faptei. Păstrez discreţia asupra celor discutate cu organele de anchetă. Pot să spun un singur lucru, fără a învinovăţi pe nimeni. În această cauză există un suspect principal. Şi nu-l dărâmă nimeni de pe locul 1.
Credeţi că această tipologie nouă de asasinat, având ca mobil profitul financiar, şi mă refer la cazul Băhăian, a apărut pe fondul crizei economice?
Nu e chiar aşa de nouă. La hanul Moara Grecilor, în 1998, au fost ucişi trei oameni într-o singură noapte, bătuţi cu bâtele de baseball. Ca şi în cazul Băhăian, au făcut groapa respectivă şi au pus beton. Băhăian e un tip duplicitar, pervers, cameleonic, un tip care joacă roluri, cu solide disfuncţii şi complexe de inferioritate. E un mare manipulator, dar, în acelaşi timp, un superficial şi un infantil.
Domnule, când îţi pui în gând să omori pe cineva, nu-ţi dai seama că tre' să fii în mintea copiilor? Ce om cu creier în cap hotărăşte crima? Nu poţi omorî un bondăraş, că este un miracol al Universului! Are autoindependenţă, se mişcă, zboară, are capacitate de a se orienta. Să-l omori? Este grav. Darămite să omori un om! Când pui la cale asta înseamnă că în zona afectivităţii, a sentimentului de milă şi remuşcare, e regretului, sunt grave disfuncţii.
Se vor înmulţi crimele şi jafurile?
Sigur, vom fi în curând în top la jafuri. Ne lipsea atacul la bancă. A apărut. Ne lipsea atacul asupra furgonului de valori. Îl avem şi pe ăsta. Vor urma sechestrările de persoane cu răscumpărări, cum este în "lumea bună". O să apară spargerile clasice ale băncilor, când rămân ăia înăuntru, sparg fişetele... Toate astea se şcolarizează în puşcării, când hoţii îşi transmit modurile de operare. Tâlharii şi hoţii sunt ca nişte animale de pradă care îşi orientează interesele. În acest moment, mobilul este banul-marfă. Unde e banul-marfă? La oameni.
Mini CV
- Se naşte la 9 septembrie 1948, la Drobeta Turnu-Severin
- În 1980 introduce pentru prima dată aparatul poligraf - detectorul de minciuni - în România
- În 1996 devine expert asociat al Asociaţiei Experţilor Americani în Tehnica Poligraf
- A fost şef al Laboratorului de Detecţie a Comportamentelor Simulate din Serviciul Criminalistic al Poliţiei Capitalei.
- Autor a peste 120 de studii şi lucrări de specialitate
Se încarcă comentariile...
