Consiliul Europei, o nouă palmă pe obrazul tăbăcit al României

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Într-un raport publicat azi, exact în momentul în care difuzăm şi noi acest material, GRECO, organismul anti-corupţie al Consiliului Europei anunţă că România a făcut „progrese foarte limitate“ în implementarea recomandărilor făcute pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în cazul membrilor Parlamentului, judecătorilor şi procurorilor.

Se arată că România a aplicat doar două dintre cele 13 recomandări conţinute în evaluarea pe care GRECO a publicat-o în 2016 (şi pe care, la timpul respectiv, v-am prezentat-o in extenso). Dintre cele 13 recomandări, 7 nu au fost deloc implementate şi alte patru doar parţial.

În comunicatul de presă care însoţeşte materialul de azi, GRECO notează că principala iniţiativă luată în România privind parlamentarii este adoptarea în octombrie 2017 a unui Cod de Conduită care trebuie să precizeze regimul cadourilor şi a altor beneficii primite de parlamentari, precum şi managementul conflictelor de interese. În ciuda acestei dezvoltări pozitive, GRECO arată că formulările mult mai generale din acest Cod şi reglementările vagi pentru aplicarea sa nu oferă un cadrul satisfăcător de lucru.

Spre exemplu:

Codul de conduită recent adoptat obligă parlamentarii să dezvăluie orice interes personal care ar putea influenţa activitatea lor publică“. Din punctul de vedere al GRECO şi în lipsa unor clarificări suplimentare, o dispoziţie într-atât de generală este insuficientă: nu precizează în mod clar dacă asta se referă la situaţii punctuale în momentul în care ele apar independent de obligaţiile de declarare, nici dacă asta priveşte conflictele percepute ca atare sau cele reale. În plus, nu sunt specificate consecinţele unei asemenea declaraţii şi nici cum o asemenea situaţie va fi soluţionată. Este interesant că proiectul de text văzut iniţial de GRECO impunea parlamentarilor cel puţin „de a participa în mod activ la rezolvarea eventualelor conflicte de interese în interesul general“. Este limpede că beneficiile potenţiale ale acestei reglementări sunt foarte limitate în comparaţie cu standardele internaţionale şi că ele vor depinde şi de măsurile care vor trebui adoptate pe viitor în legătură cu restul recomandărilor.

GRECO mai consideră şi că România nu a acordat suficientă atenţie creşterii performanţelor Agenţiei Naţionale de Integritate în activitatea acesteia de control a declaraţiilor de avere şi interese ale parlamentarilor, asta cu toate că s-au îmbunătăţit atât metodele de lucru ale Agenţiei şi capacitatea sa de procesare a datelor. GRECO solicită şi o îmbunătăţire a implementării în practică a deciziilor şi sancţiunilor cerute de ANI privind cazurile de incompatibilitate şi conflict de interese. Chiar dacă „procentajul de sancţiuni efectiv aplicate este în creştere şi termenul de aplicare a acestora a scăzut... studiul realizat de ANI arată că situaţia nu este nici acum satisfăcătoare: sunt în continuare frecvente cazurile neaplicare a sancţiunilor şi de non-executare adecvată şi efectivă a regulilor privitoare la incompatibilităţi... Şi mai este frapant de constatat că, spre deosebire de ANI, se pare că Parlamentul nu a luat nicio măsură pentru a susţine aplicarea în practică a recomandărilor GRECO. În studiul său, ANI subliniase absenţa de voinţă politică...în ultimele lor comentarii, autorităţile române fac referinţă la ultimul Raport MCV al Comisiei Europene din 15 noiembrie 2017 unde se arată situaţii de incompatibilitate care nu sunt încă rezolvate, lacune juridice care privesc incompatibilităţile legate de funcţiile publice ocupate anterior etc.“.

Una dintre Recomandările GRECO ce nu a fost pusă în aplicare este cea în care se solicita reanalizarea şi ameliorare dispoziţiilor legale asupra imunităţii parlamentarilor, inclusiv a celor care ocupă sau au ocupat o funcţie guvernamentală, solicitând să existe „criterii clare şi obiective pentru luarea deciziei de ridicare a imunităţii şi suprimând necesitatea ca organele de urmărire penală să prezinte, ca argument pentru cererea lor, întregul dosar“.

Concluzia de acum a Raportului GRECO este că „e clar că România nu a examinat nicidecum aceste chestiuni... GRECO nu poate ignora contextul general în care se produc conflictele de interese care implică uneori parlamentari de rang înalt. Preşedintele uneia dintre Camerele Parlamentului a mers până acolo încât a făcut în octombrie 2016 (cu două luni înainte de alegeri) o declaraţie în care critica acţiunea generală a DNA, solicitând membrilor celor două Camere să refuze să voteze cererile formulate DNA până la finele legislaturii. GRECO apreciază că acest tip de declaraţii subminează credibilitatea şi activitatea sistemului justiţiei penale şi contrazice normele Consiliului Europei privind imunităţile... şi cere României să nu lase să se agraveze în plus situaţia actuală şi să aplice Recomandarea făcută“.

Se mai arată în Raport că întregul proces legislativ rămâne o sursă de mare preocupare „date fiind controversele persistente şi acuzele privind consultarea publică impropriu realizată“, folosirea excesivă a sistemului procedurilor de urgenţă şi lipsa de transparenţă.   

Şi astfel se ajunge la observaţiile legate de modificările propuse a fi aduse la legile justiţiei, subiectul cel mai serios care, de acum înainte, poate deschide calea ce ar putea duce la situaţii conflictuale dure cu Parlamentul şi Comisia Europeană. Vă reamintesc două elemente. Primul este că, în principiu, rapoartele Consiliului Europei, cel al GRECO în special, sunt luate în considerare la modul cel mai serios de experţii care elaborează Raportul MCV şi vor fi invocate ca argumente în dezbaterile despre situaţia statului de drept în România ce se anunţă a avea loc în Parlamentul European. În al doilea rând, această analiză de acum a GRECO prefaţează pe cea care va fi publicată în curând, exclusiv pe modificările propuse de România în ce priveşte legile justiţiei. Şi nu pare să fie deloc bine:

GRECO nu poate ignora faptul că... guvernul a prezentat în august 2017 o propunere/ansamblu de măsuri legislative privind justiţia care a suscitat un val foarte important de proteste şi a provocat reacţii negative pe motivul că măsurile propuse ar pune în primejdie independenţa justiţiei. Majoritatea Corpului magistraţilor s-a asociat mişcărilor de protest. Eveniment fără precedent, mai mult de jumătate din numărul judecătorilor şi procurorilor au semnat o petiţie care cerea o petiţie cerând retragerea procesului legislativ, argumentând că fusese lansat fără consultările prealabile necesare şi fără evaluarea impactului... Măsurile propuse vizează atribuirea unui rol mai important guvernului, mai ales prin suprimarea participării Preşedintelui la deciziile de numire (şi mărind rolul ministrului justiţiei) şi plasând Inspecţia judiciară sub controlul ministrului justiţiei... GRECO nu poate ignora nici faptul că aceste amendamente intervin într-un context deosebit de tensionat marcat de alegaţiunile de manipulare a instituţiilor şi de intimidare a magistraturii... evaluarea efectivă a impactului reformei propuse va necesita o examinare atentă a diverselor schimbări dorite prin cele trei proiecte de legi, inclusiv în ce priveşte Inspecţia judiciară, ţinând cont mai ales de demersurile frecvente şi controversate care au existat în România ultimelor luni privind această reformă atât de importantă. GRECO mai regretă şi faptul că în privinţa acestor legi a fost aplicată procedura de urgenţă şi faptul că ele nu sunt însoţite de un raport explicativ şi de documentele adecvate de susţinere.“

În continuare, puteţi citi întregul Raport GRECO. Foarte serios în sine la nivel de implicaţii. Grav în ce pot însemna consecinţele viitoare.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite