În primul rând, voiam să fie cât de limpede posibil faptul că ipotezele pe care le propuneam în analiza felului în care CEx al PSD şi, mai apoi, preşedintele partidului, dl. Liviu Dragnea, în duet, în deplin acord şi în odioasă complicitate cu preşedintele ALDE, dl. Călin Popescu-Tăriceanu, au planificat şi pus în practică execuţia guvernului condus de dl. Sorin Grindeanu, aveau în vedere informaţiile de care dispuneam până la ora 20.

Cele mai multe dintre aceste informaţii îmi parveniseră de la televiziuni care aveau la rândul lor mare grijă să precizeze că ele, informaţiile, au fost obţinute „pe surse”. Am precizat în textul de ieri că mă slujesc de informaţii neconfirmate oficiale fiindcă, de obicei, cea mai bună parte dintre aceste informaţii sunt fie neclare, fie incomplete, fie dezinformări în stare pură.

Iată însă că de data aceasta am avut cu toţii parte de o excepţie. Majoritatea informaţiilor „pe surse” s-au confirmat. Confirmarea a venit din două părţi. Atât din conferinţa de presă comună Dragnea-Tăriceanu cât şi din cea susţinută foarte aproape de miezul de dl. Sorin Grindeanu. Care şi-a reiterat decizia de a nu demisiona din funcţie decât în momentul în care va primi garanţia că preşedintele Klaus Iohannis va numi un succesor tot din partea PSD. Dl. Grindeanu a adăugat că această garanţie ar trebui să vină chiar din partea preşedintelui Iohannis.

Mă întreb cum, prin ce mijloace, în ce cadru şi în ce temei ar putea preşedintele să ofere o astfel de garanţie sau măcar să facă vorbire despre necesitatea desemnării unui succesor al d-lui Grindeanu, atâta vreme cât nu poate fi făcut anunţul vacantării funcţiei.

Este, trebuie să recunosc, singura eroare de logică şi de tactică pe care am sesizat-o în conferinţa de presă a d-lui Grindeanu. Fiindcă, altminteri, dl. Sorin Grindeanu mi-a lăsat o impresie în general bună, în orice caz mult mai favorabilă decât cea lăsată de păpuşile Muppet Dragnea şi Tăriceanu pe care cei doi parcă s-au străduit la maximum şi făcând abstracţie de ridicol să le resusciteze.

Detaliez mai jos motivele pentru care socotesc că premierul Grindeanu mi s-a părut că a ieşit învingător din indirecta confruntare avută cu „călăii” săi în faţa presei:

1. Este pentru prima oară în cele şase luni de când conduce guvernul României şi a avut apariţii publice televizate că dl. Grindeanu s-a comportat şi ca un politician, dar şi ca un om liber.

2. Premierul a formulat critici dure la adresa preşedintelui PSD, dl. Liviu Dragnea, însă a făcut-o subtil şi cu eleganţă, fără a-şi ridica poalele în cap, fără a rosti cuvinte grele, fără a jigni pe nimeni. Toate reproşurile s-au fundamentat pe argumente.

3. Dl. Grindeanu a avut grijă să repete că evaluarea de care s-a făcut atâta caz că ar fi apanajul şi dreptul preşedintelui PSD a fost, de fapt, făcută de dl. Darius Vâlcov. Dincolo de întrebarea cine este, ce rol, ce misiune la vedere are în PSD insul care răspunde la acel nume (unii spun că individul nu ar mai fi nici măcar membru al partidului), există in mentalul public amintirea gravelor probleme cu justiţia pe care le are purtătorul de servietă şi marele sfătuitor al preşedintelui şi el penal pe nume Liviu Dragnea.

4. Premierul Sorin Grindeanu a avut, de asemenea, grijă să sublinieze că în evaluarea pe care şi el a văzut-o doar în ziua în care a avut loc CEx-ul acelaşi Darius Vâlcov îi reproşa că nu ar fi dezvoltat relaţiile cu Rusia. Or, România ca ţară a UE trebuie să respecte sancţiunile impuse de organismele europene împotriva Rusiei, în nici un caz să dezvolte legături primejdioase cu Federaţia Rusă. Insistenţa cu care dl. Grindeanu a vorbit despre acest reproş a fost foarte bine concepută. Căci a contribuit la inducerea ideii că tripleta Dragnea-Tăriceanu-Vâlcov ar dori să reorienteze politic şi geo-strategic România şi ar plănui să atenueze opţiunea ei pro NATO şi pro UE. Efectul obţinut de dl. Grindeanu a fost devastator pentru cei ce i-au rostit în urmă cu o oră-două rechizitoriul fiindcă acum câteva săptămâni dl. Tăriceanu a făcut o seamă de declaraţii necugetate la adresa UE şi a deciziilor Bruxelles-ului.

Cert e că domnul Grindeanu a câştigat mult ieri seară la capitole de mare impact public precum credibilitate şi simpatie. Cu atât mai mult cu cât a recunoscut şi că regretă rătăcirea reprezentată de emiterea Ordonanţei 13.

A nu se înţelege însă că ar putea fi iertat pentru fărădelegile comise câtă vreme a acceptat condiţia de protejat al lui Liviu Dragnea!