Scandalul de la Ministerul de Interne, după prinderea poliţistului presupus a fi pedofil, a inflamat spiritele, inclusiv în cercurile puterii politice, dar a scos la iveală, a câta oară, mizeria, corupţia crescută sub preşul uneia dintre cele mai importante instituţii ale statului, menită să fie în slujba legii şi a cetăţenilor. Am scris presupus, deoarece până la verdictul definitiv al instanţei de judecată nu suntem siguri. Se pot uita dosare la sertar sau chiar pierde. E la modă, se poartă.

Este clar că la acest minister, ca de altfel şi în alte sisteme importante de stat, cum ar fi educaţia sau sănătatea, există un cerc vicios lărgit an de an, sub umbrela corupţiei şi a mafiei politice. Cazurile ca cel de la Rutieră, aparent incredibil, dar sunt sigur că cei din sistem le cunosc foarte bine, vin doar să ne arate cât de gravă este realitatea.

Mai rău este însă, că după astfel de bombe temporare, de scurtă durată, lucrurile se desfăşoară la fel, nu se întâmplă nimic pozitiv. Dimpotrivă, unii, oportuniştii, au prilejul să mai rezolve nişte treburi, răfuieli, să mai tragă nişte sfori, să avanseze, să câştige. Sistemul toxic trăieşte în continuare, ba chiar se restructurează, devine mai puternic după o astfel de avarie. Îţi ia măsuri suplimentare de protecţie.

Indiferent câte guvernări se succed, de orice culori politice, putreziciunea de la Ministerul de Interne, din sistemul de ordine şi linişte publică, de apărare a legii şi cetăţenilor, ce cinic pare, se perpetuează, se dezvoltă. Face legea lui şi o şi aplică.

Rezolvarea problemei, diminuarea fenomenului? Nu prea se văd soluţii la orizont. Poate, doar ca în cazul Georgiei, acum câţiva ani, când preşedintele de atunci Mihail Saakasvili, a desfiinţat Ministerul de Interne şi l-a reînfiinţat cu oameni noi, cu ajutorul unor specialişti din afara ţării.

Nu ştiu care sunt jocurile în acest moment, dar nu pot să înghit nici gogoaşa că în ultimii şase ani, nu mai avem nici un omor cu autor necunoscut, în Bucureşti!

Pe lângă testele psihologice, care se fac de ochii lumii, în Poliţie dacă s-ar face verificări serioase despre modul cum se fac angajările, pe pile, relaţii, cunoştinţe şi şpăgi, nu pe competenţe cum ar fi normal, cred că ar exista mari surprize.

Nu doar la angajările din sursă externă, ci şi la multe angajări, transferuri sau avansări din sursă internă. Câţi agenţi de pe la sate sau din oraşele mici nu au avansat la servicii importante din oraşele mari, cum este Capitala. Dacă verifică cineva dosarele multora şi constată că de la simplu agent de ţară, fără prea multă carte şi realizări profesionale, a ajuns într-o secţie bucureşteană sau într-un serviciu ca cel de la Rutieră, cu salariu mult mai consistent decât la comună, dar şi cu posibilităţi de a avansa, nu se poate să nu se întrebe ce l-a recomandat pe acel agent pentru noua funcţie?

Dacă un poliţist n-a fost în stare să-şi facă meseria cum trebuie, într-o amărâtă de comună, unde comunitatea este mult mai mică, iar infractorii pot fi număraţi pe degete, cum va avea el rezultate, cum va performa într-un oraş cu sute de mii sau milioane de locuitori, pe o funcţie mai importantă, care implică şi mai multă responsabilitate?

Dacă-i întrebi pe şefii care l-au avansat ce l-a recomandat, ce realizări a avut acel poliţist ca să-l angajeze pe un post mai important şi plătit mai bine, nu o să primeşti nici un răspuns! Cred că sunt numeroase cazuri de piloşi, care au pe cineva în spate. Mulţi fiind colegi, se cunosc între ei. Cu să se dea în gât reciproc, să-şi pună protectorii în cap şi să-şi facă singuri probleme? La rândul lor, pot fi turnaţi de colegi. Astfel, se perpetuează un sistem corupt, care nu doar că afectează grav funcţionarea întregii instituţii, dar produce şi proprii săi corupţi, plătiţi la greu din bani publici.

Dacă te uiţi ce case, maşini şi averi au strâns unii dintre poliţişti, te cruceşti şi te gândeşti că un om cinstit într-o viaţă, nu poate agonisi cât ei!

În tot sistemul, de sus până jos, ar exista cutremure, mulţi ar trebui să fie daţi afară. Mai mult, s-ar putea face dosare de luare-dare de mită în numeroase cazuri.

Dar nu face nimeni astfel de verificări! Dimpotrivă, sunt crescute cârtiţele care să aducă informaţii şi să facă servicii diverselor grupări, inclusiv politice, sau unor persoane individuale.

Mai sunt şi poliţişti buni în această ţară. Oneşti, profesionişti. Dar câţi? Au un cuvânt de spus şi trebuie să iasă în faţă pentru a spune adevărul. Şi cum rezistă ei în acest sistem toxic?

 P.S.

Sunt curios ce porecle i-au dat subordonaţii ministresei Carmen Dan?

Premierul Mihai Tudose are criterii proprii pentru aprecierea performanţei, atâta timp cât afirmă că este o performanţă prinderea infractorului, angajat al Poliţiei Române, după ce acesta a fost acoperit şi protejat de sistem ani de zile!!!

P.S. 1

Am văzut declaraţia consulului onorific al Madagascarului, care a spus că Radu Mazăre a plecat legal în această ţară, la muncă, prezentând la dosar un cazier curat şi un paşaport nou!

Oare cine i-a dat lui Mazăre cazierul curat, ştiind că are o condamnare definitivă la activ şi cine i-a eliberat un paşaport nou, ştiind că acesta se află sub control judiciar? Ştie cineva din Ministerul de Interne?