Calvarul adopţiei, spulberat de noua lege

Copiii din sistemul de protecţie socială vor putea fi înfiaţi în doar câteva luni. Până acum, procedura de adopţie dura câţiva ani.

Noua lege a adopţiilor a intrat în vigoare sâmbătă. De acum, atât copiii, cât şi părinţii nu vor mai trebui să stea la „mila" instanţelor care întârziau foarte mult procedura. „Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial acum patru luni şi a intrat în vigoare pe 7 aprilie. Cele mai semnificative modificări fac referire la instituirea unor termene precise în care procedurile trebuie să se desfăşoare. Era nevoie de aceste modificări deoarece termenele erau uneori mult prea lungi, iar unii copii nu mai ajungeau să fie adoptaţi niciodată", a explicat Ramona Popa, reprezentant al Oficiului Român pentru
Adopţii. Până acum, activitatea ineficientă a autorităţilor a lăsat în sistem 19.000 de tineri, cu vârste cuprinse între 18 şi 26 de ani.

Şi părinţii privesc cu ochi buni noua legislaţie. „Noua lege vine în ajutorul copiilor, dar şi al familiilor. Astfel, copiii vor deveni mai uşor adoptabili, iar părinţii vor putea să-şi întregească familia mai repede", este de părere Dana Pluhovici, o mămică adoptivă din Bucureşti, dar şi preşedintele Asociaţiei „Ador Copiii".

 „Reguli" noi pentru instanţe

Odată intrat în sistemul de protecţie, după ce a eşuat demersul de integrare în familia lui naturală, copilul are nevoie să fie declarat adoptabil pentru a putea fi plasat în alt cămin. Până acum nu existau termene precise în care aceste demersuri să se facă şi totul putea dura ani de zile. „Potrivit noii legi, dacă a trecut un an de la instituirea măsurii de protecţie, iar părinţii se dovedesc a fi total dezinteresaţi de reintegrarea copilului, atunci, acesta poate fi declarat adoptabil.

Copiii ai căror părinţi declară de la început că nu vor să-i crească trebuie să dea o declaraţie. După ce au trecut 60 de zile de la ultima declaraţie a părinţilor şi a rudelor până la gradul IV care au putut fi găsite, copilul va putea fi declarat adoptabil", completează Ramona Popa. În cazul micuţilor cu părinţi necunoscuţi, se poate înainta dosarul instanţei în 30 de zile de la emiterea certificatului de naştere, pentru ca ei să fie declaraţi adoptabili.

În plus, cazurile care intră sub incidenţa legii adopţiilor vor fi judecate în maximum 10 zile. Până acum, termenele proceselor erau stabilite de judecători în funcţie de programul instanţei. Tot în 10 zile se vor redacta şi hotărârile.

Testul ADN şi retragerea atestatului

O altă noutate a legii se referă la introducerea testului ADN. Existau unele situaţii în care un bărbat recunoştea copilul unei alte femei (de regulă minoră) ca fiind al lui, iar soţia bărbatului accepta situaţia şi îl adopta. „Avem suspiciuni că, dintre cele câteva zeci de astfel de adopţii care au fost încheiate, o parte au la bază o recunoaştere în fals a paternităţii. Mai mult, o adopţie realizată în acest mod eludează etapele procesului şi poate afecta în timp atât familia adoptivă, cât şi copilul", mai spune Ramona Popa.

O altă noutate îi priveşte pe părinţi. Atestatul de familie adoptivă poate fi retras dacă se dovedeşte că datele declarate au fost false, că au fost ascunse informaţii despre familie ori dacă se constată că membrii familiei s-au implicat direct în căutarea unui copil.

Mai mult, au fost introduse şi câteva interdicţii. Astfel, nu pot deveni părinţi adoptivi cei care au fost condamnaţi definitiv pentru infracţiuni contra persoanei sau a familiei, pentru trafic de persoane, pentru trafic şi consum ilicit de droguri. Nu pot adopta nici cei care au fost decăzuţi din drepturile părinteşti.

Şanse pentru românii din străinătate

În condiţiile în care România interzice adopţiile internaţionale, noua lege le oferă şansa de a adopta şi românilor stabiliţi în străinătate. „Pâna acum, puteau adopta din România doar persoanele care aveau domiciliul aici, adopţiile internaţionale putând fi realizate doar de către rudele copilului, până la gradul al IV-lea. Noua lege schimbă criteriul după care o adopţie este calificată ca fiind naţională sau internaţională în funcţie de reşedinţa obişnuită a adoptatorului. Astfel, s-a lărgit sfera persoanelor care pot adopta internaţional şi la cetăţenii români care au reşedinţă obişnuită în străinătate. Cel puţin unul dintre cei doi soţi trebuie să fie şi cetăţean român. Ei vor urma demersurile adopţiei internaţionale, pentru că domiciliul copilului va fi mutat în altă ţară", detaliază Ramona Popa.

Copilul care va avea această şansă va fi dintre cei care nu şi-au găsit o familie în România timp de doi ani. Asta pentru că, potrivit noii legi, deschiderea procedurii adopţiei este valabilă doi ani, şi nu unul, cum se întâmpla în trecut. În plus, noua legislaţie obligă familia adoptivă să vină în România pentru a sta 30 de zile cu copilul, după care se poate încheia adopţia.

Un articol mai puţin obişnuit face referire la obligativitatea părinţilor de a informa copilul că este adoptat. „Părinţii pot primi consiliere despre cum să facă acest lucru. Am introdus acest articol pentru că există şi familii care nu doresc să spună copilului că a fost adoptat, iar acest lucru încalcă dreptul lui la identitate", completează Popa.

Până acum, adopţia succesivă era interzisă, însă acum există o excepţie. Dacă părintele adoptiv este singur, dar are o relaţie stabilă, iar partenerul dovedeşte că s-a implicat în creşterea şi îngrijirea copilului cel puţin cinci ani, cel mic poate fi adoptat şi de acesta, în baza unei declaraţii în faţa notarului.

Etapele adopţiei interne

- Întâlnirea de informare.
- Depunerea cererii de evaluare pentru obţinerea atestatului de persoană/familie aptă să adopte.
- Depunerea actelor necesare, care se anexează la cererea de evaluare socială şi psihologică.
- Pregătirea pentru asumarea în cunoştinţă de cauză a rolului de părinte.
- Eliberarea atestatului.
- Potrivirea copil-persoană/familie adoptatoare.
- Încredinţarea în vederea adopţiei.
- Încuviinţarea adopţiei.
- Monitorizarea postadopţie.

Lacunele legislative au măcinat nervii părinţilor

Până acum, adopţiile necesitau multă răbdare din partea părinţilor. Pe lângă neliniştea inerentă dată de apariţia unui copil, procedura interminabilă le măcina nervii oamenilor. „Eu şi soţul meu ne-am îndreptat spre adopţie în 2008 şi am depus dosarul în ianuarie 2009, iar în aprilie am primit atestatul. În septembrie am cunoscut-o pe Antonia, care avea aproape 5 ani. Certificatul Antucăi a fost eliberat abia în septembrie 2010", îşi aminteşte Dana Pluhovici demersurile prin care a trecut în dorinţa de a adopta un copil. „Pe lângă emoţiile inevitabile, eram dată peste cap şi de termenele instanţei. Ce m-a deranjat cel mai mult a fost timpul în care a fost redactată hotărârea judecătorească de încuviinţare a adopţiei. Termenul era 22 mai şi am primit-o abia la începutul lui septembrie", îşi aminteşte mămica.

Ea mai spune că a cunoscut cazuri mult mai nefericite, cu familii care aşteaptă atestatele chiar şi opt luni sau cu persoane cărora nu le-a fost prezentat niciun copil la mai bine de trei ani de când au primit atestat.

Dorinţa Danei de a-şi întregi familia a fost mai puternică decât piedicile sistemului, chiar dacă a trăit momente dureroase. „În primele săptămâni a fost foarte dificil. Fiind destul de mare, Antonia, care a stat cu un asistent maternal de care era ataşată, a simţit că este abandonată a doua oară şi respingea tot ce făceam eu. Îmi spunea foarte clar «Tu nu eşti mama mea!», iar dacă mă vedea că-i pregătesc de mâncare nu se atingea de ea", povesteşte emoţionată Dana, care subliniază că acum fetiţa s-a schimbat radical şi este cu adevărat fericită.

"Ce m-a deranjat cel mai mult a fost timpul în care a fost redactată hotărârea judecătorească de încuviinţare a adopţiei: patru luni.''
Dana Pluhovici mama adoptivă a Antoniei