Călin Popescu Tăriceanu s-a pus pe scris şi a făcut o nefăcută

Insul pe nume Călin Anton Popescu Tăriceanu, care de mai bine de 26 de ani parazitează, în vremea din urmă tot mai nociv şi mai agresiv viaţa politică din România, a mai făcut ieri o nefăcută.

S-a pus pe scris şi, trecând peste semi-analfabetismul lui sublim concretizat, printre altele, în neştiinţa de a utiliza forma corectă de acuzativ care se construieşte cu pe care ( acuzativul de tip trei, cum spun lingviştii), a născocit o scrisorică.

Adresată acelor indivizi care, de câteva luni, mai mult de 12, mai exact începând cu iunie 2015, îşi fac tot mai jignitor şi mai sfidător de cap, mimând că muncesc, când de fapt nu fac nimic prin Parlamentul României. Unica lor formă de aflat în treabă limitând-se la votatul de excepţii şi de privilegii al căror rost este acela de a le asigura o viaţă fără griji în cazul în care - Doamne fereşte! - nu vor mai figura pe listele de candidaţi sau nu vor mai fi votaţi la alegerile programate pe data de 11 decembrie.

Sus-menţionatul ins numit Anton, care mai are în buletin încă vreo câteva nume şi prenume, le cere colegilor lui de dormit în papucii Statului şi de încasat indemnizaţii pe daiboj să refuze a aproba orice cerere venită de la DNA. Cerere de pe urma căreia vreunul dintre ei ar urma să fie cercetat penal pentru năzbâtiile, furtişagurile, traficul de influenţă comise în dispreţul absolut al legii.

„Este vorba de atacuri premeditate de discreditare nu a clasei politice, ci a instituţiei Parlamentului” - grăieşte sus-numitul.

Trec peste fraza şchiopătândă, frază de nota 3 (trei), compusă de domnul preşedinte al Senatului României şi mă întreb dacă creatorul ei nu a aflat  cu adevărat că Parlamentul s-a discreditat demult prin propriile lui acţiuni generatoare de foloase necuvenite pentru jivinele ce îl populează sau numai simulează.

Carevasăzică, insul Anton care ar cam trebui să se gândească că a venit vremea de a ieşi la pensie, dar şi să îşi trateze ceva mai eficient tot mai desele probleme de logică şi de memorie - nu aţi observat că tot mai des fiind prins cu ocaua mică dl. Anton ne spune că nu îşi mai aminteşte ce s-a petrecut? - îi instigă pe parlamentari la un fel de grevă.

Oricum, indivizii respectivi, preocupaţi de negocieri, de aranjamente, de mişmaşuri şi mânării care poate- poate le-ar mai putea asigura încă patru ani de huzur şi de dolcefarniente în Parlamentul României  nu calcă mai deloc pe la serviciu, fără a da la nimeni socoteală. Prin nemunca lor, dar şi prin alte fapte, ei abolind de facto articolul din Constituţia României ce proclamă că nimeni nu ar fi mai presus de lege.

Iată însă că ieri numitul  Popescu Anton, zis şi Tăriceanu, zis şi Călin, zis şi fostul manechin de la Apaca, consfinţeşte negru pe alb, prin pronunciamentul lui, această realitate. Domnul Anton având şi el propriul interes de a nu fi urmărit penal pentru matrapazlâcurile pe care DNA zice că le-ar fi comis în timpul lungii sale cariere de politician neînsemnat, de mici dimensiuni, chiar dacă vreme de patru ani a duduit în fotoliul de premier. Căpătuindu-se, în consecinţă, cu nenumărate avantaje.

Scrisoarea domnului Tăriceanu nu e decât produsul minţii unui om care într-o Românie normală ori ar fi tratat prompt de uituceală, ori ar fi urgent trimis la Mititica.

În orice caz, şi-ar încheia orice socoteală cu viaţa publică şi cu politica.