Amintiri din 13-15 iunie 1990. Miron Mitrea, despre consilierul american care a deţinut caseta cu două asasinate: „Mi-a spus că a pierdut-o“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Cordon al Poliţiei în Piaţa Universităţii (iunie 1990)
Cordon al Poliţiei în Piaţa Universităţii (iunie 1990)

Aflat în penitenciarul de la Poarta Albă, unde ispăşeşte o condamnare de doi ani, după ce a fost găsit vinovat într-un proces de corupţie, fostul lider sindical Miron Mitrea continuă seria volumelor de memorii despre activitatea sa sindicală şi politică.

După prima carte intitulată „Amintiri...subiective. Momente de istorie inedită“, apărută la Editura Muntenia, a fost publicat, recent, la aceeaşi editură şi un al doilea volum:„Noi nu facem politică! Sindicate 1990-1994“. Spre deosebire de primul volum, în care Miron Mitrea evocă întâmplări din mai multe perioade ale vieţii sale, în noua apariţie editorială fostul parlamentar PSD prezintă pas cu pas activitatea sindicală pe care a parcurs-o de la înfiinţarea Sindicatului Şorefilor la Confederaţia „Frăţia“ şi ulterior, la mega-structura sindicală „CNSRL-Frăţia“.

Sindicalistul Don Slaiman, misiuni la Bucureşti şi la Moscova

Dintre multele amintiri, interesante pentru cei pasionaţi de mişcarea sindicală din România, există şi o serie de întâmplări şi poveşti despre personaje mai puţin cunoscute publicului, care au jucat roluri scurte, dar esenţiale pe scena publică românească de după Revoluţia din decembrie 1989. Unul dintre aceste personaje este Don Slaiman, consultantul american are a oferit expertiză sindicală liderilor de la „Frăţia“. „Confederaţia Internaţională a Sindicatelor Libere dorea să mă ajute şi hotărâse, dacă eram de acord, să trimită în România un activist cu experienţă în teren, ca să ne sprijine în consolidarea confederaţiei. Acesta (n.r. – Don Slaiman) urma să ocupe funcţia de consilier al preşedintelui. Adică al meu. Am fost, desigur, de acord.(...) Şi de atunci, câţiva ani, Don a fost nelipsit de la toate acţiunile „Frăţiei“. Conform lui Miron Mitrea, consilierul american a activat în ţara noastră din 1990 până în 1993, când a fost detaţat să lucreze, tot în lumea sindicală, la Moscova. „Am mai spus că niciodată nu am ignorat eventualele sarcini informative ale lui, dar nu aveam nimic de ascuns. Chiar el mi-a spus nu o dată, că sindicaliştii americani sunt în permanent conflict cu guvernul american, dar, când lucrează internaţional se coordonează cu guvernul SUA“, îşi aminteşte Mitrea.

Manifestanţi împuşcaţi la Ministerul de interne

În ecuaţia evenimentelor istorice din României, Don Sleiman avea să joace un rol cheie în ceea ce priveşte Mineriada din 13-15 iunie 1990. El avea să facă pierdută, conform lui Miron Mitrea, una dintre dovezile importante referitoare la crimele din ziua de 13 iunie din Bucureşti. „În jurul prânzului (n.r.- ziua de 14 iunie), după ce am stat de vorbă şi cu unul dintre liderii noştri care asistase la începutul incendiului de la Poliţia Capitalei, am început să înţeleg adevărul în toată grozăvia lui. Trebuie să spun că văzusem şi filmările făcute de secretarul general (n.r. – Nea Vlase, secretarul general al Sindicatului Şoferilor din România) în după-amiaza precedentă.(...) Ceea ce era foarte grav pe acea filmare era uciderea cu sânge rece a doi bărbaţi tineri, în imediata apropiere a Ministerului de Interne. Deşi filmarea era neprofesionistă se vedea cum doi oameni sunt împuşcaţi, la interval scurt de timp, cum cadavrele lor sunt luate rapid de la locul faptei şi duse într-o direcţie neunoscută. Modul rapid şi organizat în care s-a intervenit pentru luarea cadavrelor, nu lăsa niciun dubiu asupra organizării minuţioase a acţiunii. Mai mult, pe bandă erau surprinşi şi criminalii. Deşi filmaţi de departe, pe o clădire, cred că era o policlinică, dacă îmi amintesc bine, erau doi bărbaţi care se uitau în jos, la manifestanţi. Unul avea în mână un obiect care, în mod cert, era o puşcă. Când au văzut că populaţia i-a descoperit, au dispărut. Am avut certitudinea că totul a fost regizat pentru a isteriza manifestanţii. Şi s-a reuşit, aceştia vandalizând clădirea Ministerului de Interne“, scrie Mitrea. Câteva zile mai târziu, Miron Mitrea avea să ceară secretarului general al Sindicatului Şoferilor să-i dea caseta cu aceste crime. Surpriză! Caseta dispăruse. „Mi-a spus că i-o ceruse Don Slaiman, spunându-i că era importantă şi trebuia păstrată cu grijă. Ceea ce el sigur a făcut, pentru că atunci când i-am cerut-o ba a zis că o trimisese la Bruxelles, ba că a dat-o la ambasadă (n.r. – SUA) şi în final că a pierdut-o. Ca să vezi, ce ghinion!“, mai povesteşte Mitea.

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite