Alina Mungiu-Pippidi: Abuzul în serviciu pe înţelesul ungurilor

Publicat:
Ultima actualizare:
Alina Mungiu-Pippidi e profesor de studii ale democraţiei la Berlin, expert pentru Consiliul Europei şi preşedinte al Societăţii Academice din România (SAR)
Alina Mungiu-Pippidi e profesor de studii ale democraţiei la Berlin, expert pentru Consiliul Europei şi preşedinte al Societăţii Academice din România (SAR)

Aplicaţia României la OECD e un lucru extraordinar de bun, şi va crea prima ocazie de reformă reală a guvernului după aderarea la UE, al cărei efect s-a stins demult.

Am avut ocazia, cooperînd ocazional cu OECD, să văd îndeaproape cum a mers la Letonia, şi am foşti studenţi care lucrează în administraţia prezidenţială din Columbia, care m-au tot alimentat cu cereri generate tot de această ambiţie. OECD, care e cea mai avansată instituţie din lume – şi cea mai bogată – în materie de indicatori de performanţă administrativă, economică, etc, are un adevărat aparat metodologic prin care verifică gradul de raţionalizare al unui guvern.

Nu pot pricepe cum de PSD a continuat această ambiţie a guvernului Cioloş, plănuită de noi iarna trecută ca un stimulent, singurul, care să mai frîneze politizarea, să creeze noi oportunităţi pentru meritocraţie şi o administraţie bazată pe date şi profesionalism. Per total, e suprarealist cînd te gîndeşti că de zece ani încoace avem mii de derogări de la principiul meritului pentru funcţii de conducere, oficiale, nu prin concursuri trucate, că dăm afară puţinii manageri privaţi din sectorul public, şi că a trebuit să ameninţ pe Ioana Petrescu că merg în instanţă ca să capăt pseudo studiul de impact la tăierea CAS (că veni vorba, şi din cauza asta nu aveţi din ce plăti pensii). Azi nu mai ai ce studii să ceri, că vezi că deciziile se iau peste noapte şi se schimbă pînă la al doilea talk-show, deci clar nimeni nu are timp să fundamenteze vreo politică publică.

Staţi voi să vedeţi cîte acte vă cere OECD şi cîte inspecţii vin. Poate nu aţi priceput, dar dacă vreţi să intraţi în club, trebuie să schimbaţi toate astea. Felicitări pentru curaj, şi, da, e de datoria tuturor să pună umărul. Şi beneficii vor fi, adesea am blestemat că pot plasa foşti studenţi români peste tot, numai la OECD nu, că nu suntem membri.

Sau poate nu mai aderăm? Că ne-am certat cu ungurii cum e mai stupid, adică nu de cîte ori a făcut Orban o prostie şi aveam noi avantajul moral, ci cînd ne-am dat noi măsura de stupiditate şi şovinism? Liceul teologic catolic din Tg Mureş trebuia demult aprobat, în ţara în care o asemenea şcoală se aprobă de către stat, în alte ţări asemenea tip de învăţămînt e mult mai puţin constrîns. A călcat vreo lege un inspector şcolar local, şi acum e anchetat pentru abuz în serviciu? Vai, vai, nu ştiu nimic despre caz, dar tare mă tem că într-un oraş ca Tg Mureş (am scris eu totuşi ”Transilvania subiectivă” acum cincisprezece ani) e posibil ca şi consiliul local, şi inspectorii, şi judecătorii să fie împărţiţi pe linii etnice şi taberele partizane să fie în stare de război continuu. Pe scurt, rareori e obiectivitate la nivel local în asemenea situaţii, şi de asta am păstrat noi un stat rezonabil de centralizat, ca ministerul central al Educaţiei şi autorităţile competente naţionale să rezolve ele situaţia, să dea o acreditare valabilă în locul celei contestate, şi dacă trebuie, şi nişte bani, că acolo unde e sămînţâ de conflict trebuie să plăteşti pentru pace, pacea etnică nu are preţ şi nu îţi dai seama pînă nu o pierzi. Credeţi-mă pe cuvînt dacă nu aveţi imaginaţie, am mai scris eu şi altele, ca ”Votanţii lui Milosevic”, am trecut podul la Mitrovica prima în ziua în care s-a deschis şi nu îl trecea nici un sîrb şi nici un kosovar ca să îi întreb de ce nu – am cercetat problemele astea. Suntem norocoşi că avem pace, mai ales cu unul ca Viktor Orban care suflă în foc, şi nu mai turnaţi benzină, fraţilor.

Ne trebuie OECD şi calm în Transilvania. Hai să mai mergem şi înainte, nu să stricăm ce avem şi ce putem căpăta singuri, ca proştii. Da, acesta ar fi fost un titlu mai potrivit pentru textul de faţă şi cam toată isteria românească din acest an, cînd numai dacă te rezumi la citit statistici mai crezi că ţara are vreun viitor. Singuri, ca proştii. E un slogan mai cuprinzător ca noaptea, ca hoţii, şi explică mai toată România publică de azi.

Puteţi comenta acest text pe România Curată

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite