2020, cel mai bun an din istoria relaţiilor SUA-România

Numeroasele crize pe care România le străbate în contextul pandemiei par a fi contrabalansate de un domeniu unde anul 2020 se dovedeşte unul de apogeu: relaţia diplomatică, militară şi economică cu Statele Unite.

Deşi ţara noastră a cunoscut, în ultimii ani, multe momente de graţie în raport cu Washingtonul (chiar şi în anii 60-70 s-au înregistrat neaşteptate episoade pozitive pe fondul nevoii de a contrabalansa ruptura de URSS), nu există termen de comparaţie cu progresele înregistrate în acest an. E suficient să privim spre livrările de Patriot, spre bazele de la Kogălniceanu şi Câmpia Turzii sau spre modul în care este gestionată problema tehnologiei 5G pentru a înţelege acest lucru. Numai în această săptămână au fost parafate două înţelegeri care arată noul nivel al parteneriatului strategic dintre România şi Statele Unite: acordul în valoare de 8 miliarde de dolari pentru modernizarea centralei nucleare de la Cernavodă şi „Foaia de parcurs dedicată cooperării la nivelul apărării, pentru perioada 2020-2030”. Nu poţi să nu legi această turaţie la care se lucrează pe linia Bucureşti-Washington de strategia propusă de ambasadorul Adrian Zuckerman, care a optat pentru modelul diplomatului „jucător”, hiperactiv, care declară că „a venit momentul României, iar perioada Renaşterii în România se derulează sub ochii noştri!” E drept că temelia unora dintre aceste proiecte a fost aşezată în mandatul ambasadorului Hans Klemm: totuşi, Klemm a fost nevoit să lucreze cu o majoritate PSD controlată de Dragnea, concentrându-se pe blocarea atacurilor la adresa statului de drept. Adrian Zuckerman, în schimb, are şansa de a colabora cu o echipă 100% pro-occidentală, începând cu preşedintele Iohannis şi continuând cu premierul Orban, ministrul Apărarii, Nicolae Ciucă, ministrul de Externe, Bogdan Aurescu ş.a.  Momentul de vârf înregistrat în relaţiile româno-americane în 2020 fructifică bazele puse de Klaus Iohannis la întâlnirea cu Donald Trump de la Casa Albă, din 2017– un punct de cotitură în relaţiile româno-americane, preşedintele Iohannis devenind primul lider est-european primit în SUA de către liderul republican. 

Această vizită a semnalat o nouă politică americană pentru Europa, în cadrul căreia statele din centrul şi estul Europei vor juca un rol-cheie. Importanţa alianţei Washington-Bucureşti-Varsovia a fost confirmată de o nouă vizită a preşedintelui Iohannis la Casa Albă, în august 2019.

Un exemplu de eficienţă: începerea lucrărilor la conducta submarină a proiectului de dezvoltare de gaze naturale Midia (MGD), al cărui obiectiv strategic este „dezvoltarea resurselor sale de gaze naturale din Marea Neagră” şi „realizarea securităţii energetice a Europei”. Proiectul este rezultatul discuţiilor purtate de preşedintele Klaus Ioahnnis cu omologul său american, Donald Trump, pe tema colaborării bilaterale în domeniul energetic şi elementul-cheie este poziţia comună a României şi Statelor Unite vis-a-vis de proiectul Nord Stream 2 – un instrument în lupta geopolitică a Rusiei pentru controlul asupra statelor vulnerabile din regiune. 

Un alt exemplu spectaculos, enunţat mai sus, este acordul în valoare de 8 miliarde de dolari pentru modernizarea centralei nucleare de la Cernavodă – cel mai mare pachet de finanţare primit până acum de România. România se afla, din epoca PSD, în eterne negocieri cu China General Nuclear Power (CGNP) pentru modernizarea reactoarelor 3 şi 4 ale centralei nucleare, dar procedura de negociere a fost sistată având în vedere lipsa de eficienţă a partenerului chinez. În fapt, o Românie autentic democratică, occidentală, trebuie să excludă din start – cu politeţea de rigoare – ideea de a colabora în chestiuni strategice cu o firmă aflată sub controlul partidului comunist chinez. În aceste condiţii, pachetul istoric de 8 miliarde de dolari negociat cu americanii va deschide oportunităţi pentru o colaborare amplă cu SUA în domeniul dezvoltării şi energiei („va reprezenta o paradigmă a viitoarelor proiecte româno-americane de dezvoltare economică şi energetică”). 

De asemenea, vastul proiect de infrastructură american, anunţat sâmbătă, care îşi propune construcţia unei autostrăzi şi a unei căi ferate care vor lega Constanţa de portul Gdansk din Polonia, adică Marea Neagră de Marea Baltică, anunţă beneficii economice importante pentru ţara noastră şi Polonia. Într-o perioadă în care Statele Unite îşi recalibrează postura militară în Europa, proiectul transmite un semnal puternic României şi Poloniei, reiterând importanţa vitală a acestor state în apărarea Flancului Estic al Europei împotriva expansiunii Rusiei. Iar decizia de a face public acest proiect în timpul vizitei miniştrilor români ai economiei şi apărării la Washington ne dezvăluie importanţa pe care o acordă SUA României. 

Marea Neagră a devenit deja unul din cele mai fierbinţi subiecte pe lista de priorităţi de securitate ale NATO şi SUA, o dovadă fiind faptul că România a devenit, săptămânile trecute, naţiunea-etalon de pe Flancul Estic al NATO care deţine sistemul de rachete sol-aer PATRIOT. „Foaia de parcurs dedicată cooperării la nivelul apărării, pentru perioada 2020-2030”, convenită recent de ministrul Ciucă şi omologul său american, Mark Esper, aduce în prim-plan rolul Mării Negre în contextul actual de securitate, însă îi subliniază viitoarea importanţă strategică în următorii zece ani. „România şi SUA deblochează potenţialul Mării Negre”, în cuvintele ministrului Ciucă. În acest scop, priorităţile strategice de la nivelul relaţiilor bilaterale includ rotaţia trupelor americane pe teritoriul României, consolidarea rezilienţei, a cooperării în domeniul cybersecurity şi, desigur, asistenţa SUA pentru îndeplinirea ţintelor de capabilităţi aliate şi modernizarea forţelor armate. România va găzdui mai mulţi militari americani, proiectele de modernizare pentru bazele de la Kogălniceanu şi Câmpia Turzii devenind elementele centrale ale sustenabilităţii şi consolidării prezenţei americane pe teritoriul României. 

Merită semnalată aici şi coordonarea strategică dintre ministrul de externe Bogdan Aurescu şi Departamentul de Stat în privinţa poziţiilor privind expansiunea Rusiei, criza din Belarus (unde MAE a fost un jucător activ) şi procesul de pace din Orientul Mijlociu. Aş paria că vizita lui Aurescu în Israel din septembrie are un rol important – deşi discret – în planul lui Donald Trump de reconciliere arabo-israeliană, având în vedere rolul tradiţional de mediator în zonă al României. 

Continuând în aceeaşi logică şi în acelaşi ritm, mă aştept ca în scurt timp să vedem soluţionate ultimele două teme majore aflate încă în aşteptare pe lista cooperării româno-americane: România în programul Visa Waiver şi tranşarea problemei tehnologiei 5G în acord cu interesele de securitate ale României şi ale NATO. În aceste condiţii, am avea un final de 2020 diplomatic cu totul spectaculos...