MISTERELE BUCUREŞTIULUI: Legenda fantomei din casa poetului sinucigaş Ilarie Voronca
0O casă veche, cu geamuri sparte, ale cărei ziduri spun povestea mai multor decenii. Aşa arată acum imobilul de pe strada Parfumului, nr 20, în care a trăit poetul Ilarie Voronca, prieten bun cu George Călinescu. Din 1946, când poetul şi-a luat zilele la Paris, în jurul casei din centrul Capitalei s-au ţesut tot felul de poveşti.
Bucureştiul nu are nici pe departe atâtea locuinţe considerate „bântuite” precum oraşele din Scoţia, de exemplu, însă câteva locuri merită menţionate la acest capitol: casa boierească de pe strada Leonida, „biserica Diavolului” de lângă Academia Militară şi casa de pe strada Parfumului.
Povestea nălucii poetului din casa de pe Parfumului era foarte cunoscută în Bucureştii anilor ’60 şi, deşi de la naşterea ei s-a scurs mai bine de jumătate de secol, localnicii nu au uitat-o.
Misterele Bucureştiului: Ficat de om în meniul restaurantului Budapesta din Capitală
Legenda transmisă din generaţie în generaţie spune că, după ce s-a sinucis, sufletul poetului s-ar fi întors în această casă pentru a-şi găsi liniştea. La cât de faimos este acest mit urban în zonă nu-i de mirare că a fost alimentat constant cu zvonuri care de care mai fantastice.
Cătălina Marin susţine că unul dintre vecinii ei de pe Strada Parfumului i-a mărturisit că a văzut o fantomă în casa lui Voronca
„Un băiat de vreo 20 de ani, care locuieşte la noi pe stradă a zărit cu multă vreme în urmă, pe geamul acelei case, care are ferestrele la un nivel destul de jos, o siluetă ca o stafie. Poate nu l-am fi crezut, dar ştim că acest copil are nişte calităţi paranormale”, ne-a spus Cătălina Marin.
Proprietarul, disperat de curiozitatea vecinilor
Scufundat într-o tăcere sfidătoare, actual proprietar al casei, George, un om cât un munte şi cu privirea tăioasă, a refuzat să vorbească despre aceste zvonuri, însă a ţinut totuşi să facă nişte precizări din pragul casei.
„Am cumpărat-o de la nişte ţigani, pe care i-am despăgubit. Voronca nu a locuit decât trei ani în ea, el nu a murit aici, ci la Paris. Soţia lui a umblat cu vrăji, şi de-aici au pornit zvonurile că această casă ar fi blestemată. Nu e adevărat, eu locuiesc aici de 15 ani şi nu am văzut nicio stafie, nimic!”, explică cu vocea ridicată bărbatul.
Blestemul vrăjitoarei
O altă vecină spune că şi următorii proprietari ai casei, de după Voronca, au fost tot oameni ciudaţi: o femeie despre care toţi ştiau că este vrăjitoare, iar apoi un cuplu care nu a schimbat, ani buni, două vorbe cu nimeni.
„Aici a locuit o vreme bună un dogar pe nume Marin, împreună cu soţia sa, Ştefania, o femeie rece, fără copii, în care am avut încredere, într-un moment de nebunie, să-mi las fetiţa la ea pentru câteva ore. Când mi s-a întors copilul era şocat şi de-abia putea vorbi. Mi-a spus că Ştefania îi arătase un borcan cu un animal mic, cu coarne, pe care îl închisese înăuntru. La început nu am crezut nimic, dar apoi mi-au zis şi alţi vecini că femeia se ocupă cu acte de magie”, îşi aduce aminte doamna Adriana, o femeie de 52 de ani care locuieşte la trei case distanţă de casă.
Unicat: Comoară istorică, ţinută în seiful Arhivelor Brăila
Parcă pentru a o „curăţa” de faima nedorită, de-o parte şi de alta a clădirii au apărut două biserici: una a Martorilor lui Iehova şi o alta, Franciscană.
„Pe strada Parfumului sunt case boiereşti şi negustoreşti, un loc seducător pentru călători şi artişti. Un cartier specific Bucureştilor anilor interbelici, aflată la intersecţia unor străzi vechi, pe caldarâmul cărora mai poţi ghici paşii artiştilor care au locuit-o: Ilarie Voronca şi Silvia Kerim, cea care a şi scris o carte despre casa ei, aflată pe această stradă”, spune istoricul Dan Falcan.
Voronca a fost un prieten apropiat a lui George Călinescu
S-a sinucis scriind „Manualul fericirii”
Poetul Ilarie Voronca (numele real Eduard Marcus) s-a născut la 31 decembrie 1903 la Brăila. A fost un poet evreu român de avangardă. A debutat la cenaclul Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu, poeziile sale fiind influenţate de George Bacovia şi Camil Baltazar. A devenit cetăţean francez în 1938. În ianuarie 1946 a făcut o vizită în România, unde a fost întâmpinat cu entuziasm, iar câteva luni mai târziu s-a sinucis, la Paris, în timp ce lucra la „Manualul perfectei fericiri”.
URMEAZĂ: Citeşte mâine în Adevărul de Seară şi pe www.adevarul.ro cum a fost construită pe ascuns staţia Romană, fără ştirea Elenei Ceauşescu. Află de ce se opunea tovarăşa.
Se încarcă comentariile...
