Ion Gârbea, samuraiul care le învaţă pe femei să se apere

Artele marţiale sunt pentru Ion Gârbea mai mult decât un stil de viaţă. Kendo, Budokai şi Kick-box-ul sunt doar câteva dintre stilurile pe care le practică sensei Gârbea.

Ştiri pe aceeaşi temă

Preşedinte al Clubului de Kendo din România, din 1995, Ion Gârbea este unul dintre principalii promotori ai artelor marţiale în Capitală. Practicant al mai multor stiluri (Sei Budokai, Kendo, Kyokushin Budo Kai, Iaido, Kick-box), Gârbea a ocupat ani la rând un loc pe podiumurile campionatelor internaţionale sau balcanice.

Senseiul piticilor
De aproape 20 de ani, de câteva ori pe săptămână, îi iniţiază pe pitici într-ale „karatelor“. Ascultători, copiii, răspund comenzilor senseiului, executând mişcări fulgerătoare sub îndrumarea acestuia, respectând totodată ordinea şi disciplina impuse de practicarea artelor marţiale. „Ăsta va ajunge mare, e un mare talent!“, spune plin de viziune sensei.

Pentru cei mici el este mai mult decât un antrenor, fiind mai aproape de ei decât propriii lor părinţi. El este cel care se ocupă de modelarea educaţiei lor în spiritul strict al artelor marţiale. „Dacă nu au rezultate bune la şcoală nu-i mai primesc la antrenamente. Pentru mine legătura antrenor-sportiv-părinte-şcoală este foarte importantă. Între copiii de aici şi cei care stau cu burta pe carte. Cei care fac arte marţiale au o inteligenţă a disciplinei“, explică Ion Gârbea. Instruirea micilor „campioni“ nu este singura latură a pasiunii lui Gârbea, el susţine şi cursuri de autoapărare pentru femei.

Un poliţist în kimono   
De profesie poliţist, a renunţat la munca de teren în favoarea kimonoului, iar acum este profesor la Institutul de Studiu pentru ordine Publică. Kimonoul, legat la brâu cu centura neagră, îl prinde pe Ion Gârbea mai bine decât uniforma de poliţist. 11 ani a îmbrăcat uniforma de poliţist lucrând în echipele de intervenţie. Rolul de „vânător“, în pielea căruia se simţea cel mai bine, în vremurile când hăituia tâlhari sau violatori este cel care îl face să-i fie dor de meseria de poliţist. „Atunci eram tot timpul la vânat, aici, la Institut, lucrez cu «cei buni», cu poliţiştii care apoi urmează să se lupte cu răufăcătorii“, povesteşte sensei.

De artele marţiale s-a apucat încă de pe vremea când orice purtător de kimono era numit generic „karatist“. „Pe vremea aceea circula chiar şi o glumă precum că cel mai mare karatist din ţară era Ceauşescu“, povesteşte amuzat sensei, arătând mişcarea din mână a fostului dictator prin care dădea ordine. Dragostea pentru artele marţiale i-a fost zgândărită şi de filmele din acea vreme care îl aveau protagonist pe Bruce Lee.

Sabia, un blestem pe viaţă
De Kendo a prins drag din 1993, când a plecat la un stagiu de pregătire în Japonia, la Kyoto. Kendo este arta scrimei japoneze, adică stilul de luptă al samurailor. Acest sport cere pe lângă o pregătire fizică excepţională şi o inteligenţă motrică, pe care o au doar cei dăruiţi cu acest har.Crede că aceasta este o artă marţială pe care o faci cât trăieşti. „Vreau să trăiesc atâta cât mai pot să scot sabia din teacă“, punctează Sensei.

Întrebări şi răspunsuri

Cum este văzut Kendo în România?
În România, Kendo a început după 1990. Acest sport este mai bine organizat la nivel internaţional, unde există o singură organizaţie – Federaţia Internaţională de Kendo. La noi e mai greu cu fondurile, deşi, ca popularitate, artele marţiale se situează imediat după fotbal. Cu toate acestea nu este încurajat financiar. În Kendo e şi foarte greu, trebuie să obţii rezultate. E ca în scrimă.

Cum vă împărţiţi timpul între locul de muncă, familie şi artele marţiale?
Familia mea e fiica mea. Plec târziu de la antrenamente şi de multe ori am noroc de înţelegere la serviciu.

Ce-i place
Pentru că disciplina este principala trăsătură care i-a dezvoltat-o sportul, lui Ion Gârbea îi plac ordinea şi lucrurile bine făcute. De asemenea, are o mare plăcere în a lucra cu copiii.

Ce nu-i place
Cel mai mare necaz pe care îl are sensei este slaba finanţare de care beneficiază artele marţiale în România. În munca sa de zi cu zi are ocazia de a cunoaşte în amănunt tot felul de caractere, astfel încât deosebeşte oamenii după calităţi. De aceea, nu-i plac oamenii neserioşi, care nu cred în ceea ce vor. „Fără credinţă artele marţiale nu există“, completează el.

Profil
Născut: 1 mai 1962, Starchiojd (Prahova)
Studii: Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport - specializarea Arte Marţiale
Performanţă: Medaliat la campionate naţionale, internaţionale, balcanice şi europene

citeste totul despre: