Despre marşul de protest al bicicliştilor – astăzi, Parcul Izvor, 14:30

Am estimat că se vor strânge 3000 de biciclişti azi în Parcul Izvor. Şi habar n-am câţi oameni vor fi acolo pentru a vedea minunea: bicicliştii militează pentru drepturile pietonilor. "Nu vrem piste pe trotuar!" Sub acest nume, incepand cu ora 14:30, bicicliştii se vor aduna în Parcul Izvor pentru a pleca în marş de protest spre Primăria Municipiului Bucureşti.

Şi ca să evit întrebările pe care le-am auzit in ultimele zile... nu, nu aveţi de unde sa închiriaţi biciclete de acolo.

Totul a început în urmă cu două săptămâni. Administraţia Străzilor Bucureşti a ieşit în faţă şi a început să vorbească despre cum ar urma să apară primele benzi pentru biciclişti pe carosabil.

Treaba era simplă... De aproape 2 ani în Bucureşti nu s-au mai executat marcaje rutiere pentru că, din cauza unei licitaţii contestate, contractul nu se putea încheia.

Iar acum, odată cu semnarea contracului, treptat, în tot oraşul ar trebui sa apară nişte dungi albe pe carosabil. Şi da, odată cu aceste marcaje, Administraţia Străzilor Bucureşti urma să facă şi primele benzi pentru biciclete pe carosabil, după modelul celor din Sibiu.

Şi a venit acea zi de luni când primarul a făcut declaraţia nefericită:

„Nu am curajul să le fac pe carosabil. Nu vreau să stau sa numar mortii. Am să repar şi să reconsider însă pistele de biciclişti care au în mijloc staţii RATB sau copaci. Eu personal nu am curajul să le cobor pe carosabil”

Sunt foarte multe de comentat despre această declaraţie. Eu doar am stat să număr morţii. Dar subiectul nu este epuizat.

Problema a apărut din momentul în care toată presa a preluat acest mesaj menit să descurajeze mersul pe bicicletă prin Bucureşti. Mă refer la acei posesori de biciclete care nu le folosesc prin oraş zi de zi ca mijloc de transport ieftin şi rapid. Ceilalţi, cei care sunt deja în trafic, reuşesc chiar şi în condiţiile actuale să supravieţuiască pe străzi.

Din acea zi nimeni de la Administraţia Străzilor Bucureşti n-a mai vorbit despre proiectul benzilor pentru biciclete pe carosabil.

Joi, la iniţiativa asociaţiei GreenRevolution, am participat, impreuna cu mai multi oameni, la întâlnirea cu Primarul General. Nu voi povesti acum ce s-a întâmplat acolo.

Dar vreau să subliniez un lucru pe care îl ştiam. Şi m-am bucurat că l-am auzit şi din gura primarului.

Domnul Oprescu este doctor. Acelea sunt cunoştinţele în care, probabil, excelează. Despre problemele oraşului se consultă cu alţi oameni. Ceea ce, dacă se întâmplă, este normal.

Însă exact acest lucru n-a lămurit întâlnirea cu primarul. Cine este specialistul care l-a făcut să renunţe la executarea benzilor pentru biciclişti pe carosabil ? Pentru că eu n-am întâlnit niciun profesionist care să susţină trasarea pistelor pe trotuare, cunoscând situaţia din Bucureşti.

Iar realitatea arată că nu se pot executa piste viabile pe trotuarele înguste din Capitală. Primăria a încercat acest lucru în 2008 şi în 2011. Şi de fiecare dată rezultatul a fost dezastruos. Viaţa şi integritatea pietonilor şi bicicliştilor a fost pusă în pericol. Iar nimeni nu caută vinovaţii.

Acestea sunt motivele pentru care bicicliştii ies azi în stradă.

Şi, în pregătirea marşului de protest, Cosmin Popan (Portocala Mecanică) a explicat situaţia din Bucureşti celor de la Federaţia Europeană a Bicicliştilor.

Iată traducerea mesajului primit:

Dragă domnule Popan,

Vă mulţumim mult pentru mesajul email în care ne informaţi despre starea infrastructurii pentru biciclete din Bucureşti. Apreciem toate eforturile de a oferi condiţii mai bune pentru deplasarea pe bicicletă. Deşi nu poate fi singura condiţie, infrastructura pentru biciclete este, sub acest aspect, printre cele mai importate condiţii de dezvoltare a unui oraş „cycling-friendly” (adică un oraş care încurajează deplasarea cu bicicleta).

Decizia privind infrastructura optimă pentru utilizarea bicicletei trebuie să aibă la bază standardele adecvate naţionale sau europene (caz că acestea există) şi să fie pusă la punct de către experţi.

Decidenţii ar trebui să ţină cont întotdeauna de reprezentanţii celor care interacţionează cu această infrastructură (pietoni, biciclişti, şoferi etc.). Există mereu conflicte între diferitele categorii de utilizatori ai infrastructurii de transport, iar compromisurile vor fi întotdeauna necesare – tocmai de aceea, pentru acţiune în direcţia unui oraş mai locuibil, mai sustenabil şi de succes, decidenţii trebuie să stabilească foarte clar priorităţile. Dacă bunăstarea şi sănătatea cetăţeanului este importantă pentru primarul unui oraş, priorităţile ar trebui să fie mersul pe jos, pe bicicletă şi transportul public! Acestea ar trebui să fie mesajul clar şi instrucţiunile date de decidenţi urbaniştilor şi experţilor, care să rearanjeze întreg spaţiul urban disponibil potrivit acestor priorităţi.

Dacă principiile de mai sus sunt acceptate, trebuie să ne gîndim ulterior cum ne reorganizăm centrele oraşelor (marcate în general de o mare densitate a populaţiei, intersecţii frecvente şi spaţiu limitat). În aceeaşi ordine de idei, devine evident că spaţiile comune împărţite de pietoni şi biciclişti nu reprezintă, cel mai adesea, soluţia potrivită. Acest lucru este valabil în special cu privire la trotuare, amenajate şi folosite frecvent de pietoni. Soluţia simplă a plasării bicicliştilor pe aceste trotuare poate genera adesea conflicte între aceştia şi pietoni şi limitează spaţiul destinat pietonilor, în loc să le ofere prioritate. Mai mult, obligarea bicicliştilor să circule pe trotuare în centrul oraşului creşte riscul de coliziuni între biciclete şi vehiculele cu motor, pentru că acestea (bicicletele)se pot întîlni în mod neaşteptat (viteze mari, apariţii bruşte în faţă etc.) cu vehiculele cu motor atunci cînd reintră pe şosea. Intersecţiile sunt, în general, un loc frecvent de producere a accidentelor care implică biciclete şi vehicule cu motor, iar o mare parte din aceste situaţii apare atunci cînd bicicliştii reintră pe şosea de pe trotuar. Plasând pistele pentru biciclete pe trotuar se pot evita toate aceste situaţii nedorite şi beneficia, deopotrivă, de rata mai mare de utilizare a bicicletelor. Pe de altă parte, într-un astfel de context (amplasarea pistelor pe carosabil, n.t.), este esenţial să se ia măsuri de siguranţă rutieră care să reglementeze inteacţiunile dintre biciclete şi celelalte vehicule din trafic – de exemplu, aplicarea restricţiilor de viteză şi/sau trafic, calmarea traficului (sic!) sau separarea bicicliştilor de vehiculele cu motor acolo unde volumul de trafic şi viteza nu pot fi reduse. Există multe instrumente şi proceduri dezvoltate pentru a face faţă acestui tip de interacţiuni, iar implementarea acestora s-a dovedit, în timp, mult mai profitabilă financiar în raport cu investiţia iniţială.

Trebuie să menţionăm şi faptul că plasarea bicicliştilor pe carosabil poate, uneori, să scadă spaţiul şi capacitatea de transport pentru vehiculele cu motor, însă, per ansamblu, capacitatea şoselelor va creşte – asta pentru că bicicliştii ocupă mai puţin spaţiu, pe care îl folosesc mai eficient). Pierderea (poate chiar necesară) a cîtorva locuri de parcare ar putea, de asemenea, privită cu ochi răi de unii cetăţeni, însă majoritari vor rămîne pietonii, bicicliştii şi şoferii înşişi - de asemenea, locuitorii din zonă se vor bucura de un mediu mai liniştit şi mai sigur. S-a dovedit, de asemenea, că dispariţia acestor spaţii de parcare şi reducerea traficului au adus o adevărată înflorire a micilor magazine şi a altor afaceri de-a lungul străzii. Cetăţeni fericiţi şi economie înfloritoare – ce altceva şi-ar putea dori un ales local pentru comunitatea sa...?

Recomandăm cu putere ca administraţia oraşului să-şi regândească priorităţile şi să ia cea mai bună decizie. Se întîmplă deja, nu numai la Copenhaga sau Amsterdam, dar şi la Berlin, Londra, Paris sau chiar la New York. Primarii acestor metropole sunt deja convinşi de beneficiile unor astfel de politici iar majoritatea covârşitoare a cetăţenilor e satisfăcută de rezultate. Bucureştiul nu ar trebui să fie altfel; şi bucureştenii doresc un oraş locuibil. Dacă cei care conduc acest oraş vor să ştie mai mult despre cum îl pot transforma şi cum pot face asta, am fi onoraţi să-i invităm la Viena, unde organizăm, în iunie, Velo-City 2013, cea mai amplă şi mai importantă conferinţă pe teme pentru bicicliştii urbani. Se vor putea întâlni acolo cu omologi din alte oraşe şi cu experţi în urbanism, angajaţi în astfel de procese de schimbare în toate colţurile lumii.

Vă doresc mult succes în acţiunile menite să convingă decidenţii din oraşul vostru (să acţioneze pentru voi, nu împotriva voastră, n.t).

 Originalul scrisorii poate fi văzut aici: Portocala Mecanică

Marian Ivan - membru fondator al OPTAR
Traducerea – Paul Vârvea

——————————–

Dacă locuieşti în Bucureşti şi vrei să militezi pentru drepturile bicicliştilor şi cele ale pietonilor izgoniţi de pe trotuare, te poţi înscrie în grupul Facebook.
Daca nu locuieşti în Bucureşti dar vrei să susţii demersurile bicicliştilor şi pietonilor bucureşteni, te poţi înscrie pe pagina Facebook.
Indiferent de localitatea în care trăieşti, dacă susţii munca noastră, te poţi înscrie ca membru simpatizant al OPTAR. Nu durează mai mult de un minut !
Despre realizările asociaţiei noastre sau ale partenerilor noştri poţi afla dacă te înscrii pe pagina Facebook a OPTAR.

————————————–