De ce este Bucureştiul capitala europeană a traficului de coşmar. Haosul stradal îşi are originea într-un turn ridicat în urmă cu 600 de ani

Şoferii din Bucureşti se plâng ori de câte ori au ocazia că traficul rutier din Capitală este de coşmar. Explicaţia, susţin istoricii, vine de acum 600 de ani.

În secolul al XIV-lea, Bucureştiul începea să se formeze în jurul unui turn de 160 de metri pătraţi care se afla undeva în apropiere de centrul vechi al actualei Capitale. De-a lungul vremii, oraşul a trecut printr-o mulţime de transformări administrative importante.

„În anii 1370-1380, se pun bazele unui turn, punct de pază în vremea aceea, care marca o întretăiere de drumuri comerciale. Pe aceste drumuri treceau care cu peşte şi, pentru a fi reduse jafurile şi furturile din acele vremuri, s-a făcut acest turn de supraveghere”, povesteşte istoricul Dan Falcan despre începuturile Bucureştiului. De la acest turn a luat naştere oraşul ce avea să devină Capitala României de astăzi.

În acea vreme, turnul era cea mai cunoscută construcţie, asemănându-se cu kilometrul 0 din zilele noastre. Astfel, cei care locuiau în satele aflate de-a lungul Dâmboviţei au început să se mute uşor-uşor în apropierea turnului. Aşa s-a conturat timid prima parte a Bucureştiului de astăzi. Primul document în care Bucureştiul este menţionat îi aparţine lui Vlad Ţepeş şi datează din anul 1459.

Mahalalele, construite diferit

Treptat, Bucureştiul a ajuns să fie împărţit în mahalale, fiecare având propriul sistem stradal.

„Acesta este motivul pentru care astăzi se circulă cum se circulă în Bucureşti, În fiecare zonă exista un sistem de străduţe pus la punct după nevoile celor care locuiau acolo. Niciodată Bucureştiul nu a fost gândit ca un întreg, ca o adevărată capitală“, precizează istoricul Dan Falcan.

Cele mai cunoscute mahalale ale Bucureştiului

Mahalaua Botenului este menţionată în documentele de arhivă încă din timpul lui Matei Basarab. Se pare că aceasta a fost numită după familia cu acelaşi nume care trăia aici, unde exista şi celebra livadă a Văcăreştilor, potrivit cărţii „Istoria Bucurescilor“, scrisă de G. I. Ionescu-Gion. Mahalaua are în spate o poveste inedită care i-a şocat pe bucureştenii acelor vremuri.

În anul 1741, un preot care locuia în cartier a făcut un gest care i-a înspăimântat pe toţi. Popa Herea, aşa cum i se spunea bărbatului, a spart biserica Bradu – Botenul şi a furat un potir aflat în interiorul lăcaşului de cult. De teamă să nu fie descoperit, preotul a aruncat potirul, dar fără prea mare succes, întrucât la scurtă vreme a fost descoperit.

Cele mai frumoase bijuterii

Undeva la sfârşitul secolului al XVII-lea, Brâncoveanu a început să împartă bucăţi de pământ unor boieri care, uşor-uşor, şi-au ridicat case acolo. Printre cei care şi-au construit case se aflau şi cei din familia Dudescu, boieri care deţineau la acea vreme unele dintre cele mai frumoase case din întregul Bucureşti. 

Harta Bucureştiului în anul 1900

Pe lângă superbele case pe care le deţineau, femeile din familie erau cunoscute pentru că purtau nişte bijuterii de-a dreptul fascinante pentru acele vremuri. Astfel, ajunseseră să fie cunoscute ca fiind cele mai bogate femei din Bucureşti. Pe lângă opulenţa bijuteriilor, poarta de la casa Dudeştilor era monumentală, iar reşedinţa familiei era „completată“ de un balcon impresionant.

Carele cu peşte din Aga Niţă

O poveste frumoasă pe care nu sunt mulţi cei care o cunosc s-a scris în Mahalaua Aga Niţă. Acum mai bine de 400 de ani, un bărbat numit Aga Niţă a zidit biserica Sfânta Vineri. Cel mai probabil, după anul 1749 a redenumit zona mahalalei existente.

Prin mahalaua Aga Niţă trecea în secolul al XVI-lea unul dintre cele mai importante drumuri care ducea către Serbia. Pe lângă importantul drum care străbătea mahalaua, acolo se afla şi un centru comercial, de unde oamenii îşi puteau cumpără produse alimentare. Mai exact, care pline cu peşte poposeau în fiecare zi în mijlocul mahalalei, venite din apropierea Bucureştiului.

Cea mai populată mahala

În documentele care datează din anul 1789, sunt menţionate zeci de mahalale, dar cea a Sfântului Gheorghe-Vechiu a rămas în istorie ca fiind cea mai populată. Aceasta era formată din peste 330 de case. Din documentele vremii reiese faptul că aceasta se întindea până la gardurile viei domneşti, unde se afla şi Ulicioara Căldărarilor.

De asemenea, pe o altă uliţă a mahalalei, cea a Bărbierilor, într-un document din 1701 s-a consemnat faptul că în această zonă se afla, cel mai probabil, un turn al zidurilor Curţii Domneşti. Totodată, aici era şi celebra brutărie a lui Babier, unde oamenii se înghesuiau să cumpere cele mai bune coltuce, un fel de pâini.