Cum a ajuns Capitala un dezastru urbanistic

Administraţiile bucureştene sunt principalele vinovate de haosul urbanistic al oraşului, potrivit unui studiu comandat chiar de primărie.

Primăria Capitalei a comandat un studiu pentru a vedea cum s-a dezvoltat Bucureştiul din punct urbanistic, în ultimii 20 de ani. Astfel, în cadrul studiului au fost analizate documentaţiile de urbanism aprobate în ultimii zece ani de autorităţile locale bucureştene.

Mii de derogări de la PUG

Potrivit datelor prezentate în studiu, între anii 2005 şi 2011, pentru care au fost disponibile informaţii complete, au fost aprobate un număr de 511 de Planuri Urbanistice Zonale (PUZ-uri) de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi 2.383 de Planuri Urbanistice de Detaliu (PUD-uri) de către consiliile locale, acte care au schimbat radical faţa Capitalei.

Aceste documentaţii de urbanism au urmărit, în principal, schimbarea destinaţiilor terenurilor (diminuarea suprafeţelor plantate, schimbarea încadrării funcţionale), creşterea densităţii construirii, anularea prevederilor urbanistice referitoare la funcţiuni de utilitate publică şi construirea în fostul teritoriu extravilan.

Autorii studiului „Audit al dezvoltării urbane în Bucureşti 1990-2010. Definirea unor direcţii de dezvoltare din perspectiva medierii interesului public cu cel privat” afirmă că acesta nu „este o investigaţie a modului în care autorităţile publice, elaboratorii de documentaţii tehnice, sau iniţiatorii de proiecte au respectat sau nu legea”. Astfel, studiul a urmărit „o analiză a modului de avizare şi aprobare-autorizare în urbanism şi construcţii pentru a putea determina care au fost slăbiciunile generale ale sistemului în ceea ce priveşte raportul între interesul public şi cel privat”.
   
Legea, încălcată şi de autorităţi

Conform celor care au realizat analiza „se poate trage concluzia că multe dintre construcţiile realizate în Bucureşti au funcţiunile, caracteristicile, dimensiunile, forma şi amplasarea pe teren stabilite prin documentaţii de urbanism incomplete, insuficiente şi care, uneori, au eludat aplicarea strictă a legii”. „Această concluzie este valabilă atât pentru multe dintre investiţiile private, cât şi pentru majoritatea investiţiilor publice”, se mai arată în studiu.

După o analiză a hărţii cu localizarea tuturor PUD-urilor aprobate de sectoare în perioada 2002-2010, autorii studiului afirmă că în Bucureşti au mai rămas foarte puţine zone care să fi rămas neatinse. Astfel, coerenţa regulilor s-a pierdut în aproape toate zonele prin derogări succesive. Studiul mai remarcă şi faptul că nicio documentaţie de urbanism elaborată în ultimii ani în Bucureşti nu a intrat în detaliu privind identitatea arhitecturală: faţade, materiale, raport plin-gol, culori utilizabile sau îngrădirea lotului, deşi legea permite prin acest instrument un control al imaginii spaţiului public.
   
Cine este vinovat?

„Considerăm că, pentru a fi putut păstra o mai bună coerenţă urbanistică în întreg teritoriul Municipiului Bucureşti, atribuţiile de avizare şi aprobare pentru urbanism nu ar fi trebuit să fie împărţite între Primăria Generală şi sectoare, acest fapt cauzând disfuncţionalităţi importante şi imposibilitatea de a urmări, de fapt, responsabilitatea tehnică şi politică pentru aceste disfuncţii”. Autorii analizei apreciază că repartiţia atribuţiilor a fost de aşa natură, încât cu greu se poate răspunde la întrebarea „cine este vinovat pentru dezastrul urbanistic al Capitalei?”, dacă se acceptă că aceasta este situaţia.
 
Zece miliarde de lei, în infrastructura de transport

Studiul arată şi că în ultimii 20 de ani, majoritatea investiţiilor realizate de Primăria Capitalei au fost destinate infrastructurii de transport, atât pentru reabilitarea fondului stradal, cât şi pentru înnoirea parcului de vehicule pentru transportul în comun. Astfel, în perioada 2000-2009, Primăria Capitalei a cheltuit peste zece miliarde de lei pentru transporturi, sumă la care se adaugă încă 1,5 miliarde de lei alocate aceluiaşi domeniu de primăriile celor şase sectoare, între anii 2004 şi 2009. Autorii studiului afirmă însă că „practicile operaţionale ale administraţiei publice locale nu s-au bazat pe politici urbane şi programe coerente”.

Astfel, investiţiile publice au reprezentat „rezolvări punctuale” ale unor probleme cum ar fi canalizarea sau asfaltarea, care erau necesare, dar nu au fost corelate. Totodată, „investiţiile publice relativ mari în infrastructură sunt subminate de încălcarea standardelor de calitate şi de garanţie de către executant, dar şi de o frecventă lipsă de control din partea beneficiarului”.

Studiul a fost realizat de Asociaţia pentru Tranziţia Urbană şi Quattro Design SRL. Pentru studiu, municipalitatea a plătit 65.000 de euro.