Clădirile de patrimoniu ard când dictează mafia imobiliară. Moara lui Assan făcută scrum, a doua oară, pentru 47 de milioane de euro

Clădirea de patrimoniu Moara lui Assan arde de mai bine de 26 de ore. De la izbucnirea incendiului, cel puţin 100 de pompieri s-au luptat non-stop cu flăcările. Conform purtătorului de cuvânt al IGSU, Daniel Vasile, la acest moment, focul a fost lichidat în cea mai mare parte, dar, pompierii nu vor pleca până nu vor fi siguri că nu mai există nici un pericol ca focul să se reaprindă. 

Incendiul devastator ridică multe semne de întrebare anchetatorilor pentru că, acest ansamblu de patrimoniu se află pe un teren cu o valoare imobiliară colosală. Este vorba de 47 de hectare de teren intravilan situate la doar 3000 de metri de Kilometrul 0 al Capitalei, într-o zonă foarte bună a Bucureştiului. Conform analiştilor imobiliari, acest teren, valorează nu mai puţin de 47 de milioane de euro în condiţiile în care metrul pătrat se vinde cu minim o mie de euro în această perioadă.

Cum legea interzice demolarea clădirilor de patrimoniu, iar declasarea acestora ar atrage scandalizarea societăţii civile, investitorii privaţi care au în portofoliu o astfel de clădire caută alte metode de a fenta legea. Deja avem zeci de precedente în care clădiri cu valori culturale inestimabile au fost lăsate să se deterioreze până la prăbuşire sau, mai rău, au luat foc inexplicabil.

Dacă iniţial s-a vehiculat idea că focul ar fi fost pornit de oamenii străzii care adăpstesc printre ruinele monumentului, varianta conform căreia totul a fost pus la cale de persoane cu interese imobiliare în zonă devine din ce în ce mai plauzibilă. De ce? Pentru că un incendiu, de cele mai multe ori este spontan, iar probele care să indice mâna criminală se transformă rapid în cenuşă, lăsând în urmă un pericol public, foarte uşor de dărâmat legal.

Acest complex a fost clasat în 2001 drept Monument de Patrimoniu Industrial şi în prezent aparţine firmei S.C. Orzan Real Estate S.R.L. Ansamblul Moara lui Assan are o istorie foarte controversată, cu multe substraturi traduse de cele mai multe ori în interese financiare. În noaptea de 13 spre 14 mai 2008 fosta fabrică de pâine din ansamblul Moara lui Assan a ars, iar pentru stingerea focului a fost nevoie de intervenţia a 80 de pompieri. Nici atunci nu au existat victime, iar autorităţile au anunţat că fac investigaţiile pentru a determina cauza incendiului, însă nu s-a comunicat nicio concluzie a acestora.

Ministerul Culturii şi Cultelor (MCC) susţinea, prin secretarul general Virgil Niţulescu, că a declanşat propria anchetă în acest caz. "Am trimis la faţa locului o echipă formată din reprezentanţi ai Direcţiei pentru Cultură a Municipiului Bucureşti, care va evalua situaţia. Din fericire, nu a ars partea cea mai valoroasă a monumentului, dar asta nu este o consolare. Sunt mai multe clădiri în cadrul Morii lui Assan şi a ars o clădire secundară", a spus Niţulescu. "Noi am făcut sesizări repetate privind starea de decădere a monumentului istoric, am atras atenţia proprietarilor că nu se ocupă temeinic de întreţinerea monumentului, aşa cum prevede Legea monumentelor istorice", explica la acel moment Virgil Niţulescu.

Legislaţie insuficientă

Gheorghe Pătraşcu, arhitectul sef al Capitalei expică pentru Hotnews că această problemă care tinde să devină doar o formalitate este posibilă din cauza legislaţiei foarte slabe: "Moara lui Asan este unul dintre exemplele în care clădiri monument sunt distruse în incendii. Nu ştiu cine este făptaşul. Aceasta este treaba organelor de anchetă. Primăria a dat amenzi proprietarilor, însă nu s-a întamplat nimic. Cine este de vină? Legislaţia foarte slabă, autorităţile nu reacţionează. Legislaţia ar trebui să fie mult mai dură şi să nu permită astfel de situaţii. Ar trebui ca orice monument distrus să nu poată decât să fie reconstruit. De asemenea, în România nu există legislaţie care să-i oblige pe proprietari să-şi întreţină monumentele istorice, iar în cazul celor care nu o fac, să se recurgă la exproprieri. Se întamplă şi în alte ţări astfel de "incendii", însă se termină cu o arestare. De asemenea, în alte ţări impozitele pentru clădirile lăsate goale sunt de 2-3 ori mai mari decât pentru o casă ocupată, ca să descurajeze fenomenul"

Primăria Sectorului 2 afirmă că a făcut numeroase demersuri legate privind starea de degradare în care se află clădirile din strada Silozului nr. 25 - "Moara lui Assan", aflată pe lista monumentelor istorice din 2004.

Reprezentanţii Primăriei Sectorului 2 spun că au trimis adrese în acest sens către proprietarii imobilelor şi către Ministerul Culturii, Primăria Capitalei, Prefectura Municipiului Bucureşti şi Poliţie.

Municipalitatea precizează că, începând din august 2005, a efectuat o serie de verificări la faţa locului, unde a constatat executarea unor lucrări fără autorizaţie de desfiinţare ale anumite elemente constructive, care au condus la deteriorarea ansamblului în proporţie de aproximativ 90%.

Primăria Capitalei mai spune că a sesizat organele abilitate în vederea dispunerii începerii urmăririi penale împotriva celor ce se fac vinovaţi de desfiinţarea ilegală a monumentului istoric de valoare naţională - MoaraAssan.

După incendiul din mai 2008 s-au efectuat noi verificări şi s-a constatat că s-au continuat lucrările de desfiinţare, fără autorizaţie.

Istoria morii

Fabricile Assan s-au dezvoltat între anii 1853 şi 1948, pornind de la o mică instalaţie de prese pentru ulei, mişcate cu forţa oamenilor şi câteva pietre de măcinat grâne, mişcate cu cai. În locul acestora, care au fost demolate, a început, în 1853, construcţia morii acţionate cu motor termic. În 1894 a fost înfiinţată o nouă secţie de lacuri şi culori, iar în anul 1903, când a fost sărbătorită o jumatăte de secol de la înfiinţare, s-au mai adăugat câteva construcţii. În 1903 s-a construit un nou siloz de grâne, care a fost, la acea dată, cea mai înaltă clădire din Bucureşti - 41 metri înălţime - şi care avea o capacitate de 700 de vagoane. După 1903, moara Assan a fost dotată cu energie electrică, având uzină proprie, iar în iunie 1930, a fost transformată în Societate Anonimă pe Acţiuni, sub denumirea "Fabricele Assan", care cuprindeau patru industrii diferite: măcinarea cerealelor, uleiuri vegetale, lacuri şi culori, săpunuri şi chit. În august 1943, s-au introdus gazele naturale.

Fabricile au fost construite de industriaşul Gheorghe Assan şi conduse întâi de el şi mai apoi de fii săi, Gheorghe şi Bazil Assan.

Prin naţionalizarea societăţilor private din 1948, Fabricile Assan au fost împărţite în două - Fabrica de morărit şi panificaţie "Grâul" şi Fabrica de ulei SC Solaris SA.