Casa prinţului Cantacuzino a fost dărâmată

O echipă de muncitori a distrus aproape în întregime casa de patrimoniu de pe strada Gutenberg, în noaptea de vineri spre sâmbătă. Imobilul se află în procedură de clasare în Lista Monumentelor Istorice, iar prefectul Capitalei a dispus interzicerea lucrărilor de demolare încă de vineri.

Fosta casă reşedinţă a generalului Gheorghe Zizi Cantacuzino, prinţ valah din familia Cantacuzinilor, aproape că a dispărut de pe harta clădirilor cu încărcătură istorică a Capitalei. Imobilul, care datează din jurul anului 1880, a fost distrus de o echipă de muncitori în noaptea de vineri spre sâmbătă. „A fost un act de barbarie pentru că au distrus mai întâi elementele decorative, feroneria din fontă forjată deosebit de valoroasă, încadramentele ferestrelor. Mai mult, demolatorii au sustras valoroasele feronerii, uşile din fontă forjată şi balustradele scării din marmură din vestibul“, a spus Florin Dobrescu, preşedintele Asociaţiei pentru Memorie Identitară „Carpaţii”.

După ce au distrus cât au putut în noaptea de vineri spre sâmbătă, muncitorii au încercat să revină sâmbătă şi duminică dar au fost împiedicaţi de voluntarii Asociaţiei „Carpaţii“ care supravegheau imobilul.



Foto: Aşa arăta casa înainte de a fi distrusă

„Duminica la ora 12.00, indivizii respectivi au reînceput distrugerile. Noi am încercat să-i alungăm şi am chemat Poliţia", a mai spus Dobrescu.
Oamenii legii i-au scos cu greu din imobil pe muncitori, toată situaţia degenerând într-un scandal de proporţii iar muncitorii insultându-i pe ong-işti şi pe poliţişti. Totul s-a petrecut la nu mai mult de 30 de metri distanţă de Prefectură, instituţia care, ironic, a dat dispoziţie să fie sistate lucrările.

Primăria are alibi

După ce a fost vândută în 2006 de către moştenitorul Şerban Cantacuzino,  imobilul a intrat în posesia firmei spaniole Sfera Imobiliară SRL. Compania a cerut, în 2009, Primăriei Sectorului 5 o autorizaţie de demolare, pe care a şi primit-o imediat.

„Atât timp cât nu este declarată patrimoniu sau în curs de clasare, noi suntem obligaţi să dăm aceste autorizaţii. La momentul respectiv nu exista un astfel de ordin de clasare", a explicat viceprimarul sectorului 5, Bogdan Pavel.

Din spusele şefilor de la „Carpaţii", la sediul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional a Municipiului Bucureşti a existat o solicitare de clasare a clădirii ca monument istoric, făcută chiar de Şerban Cantacuzino.

Vinovaţii

Şeful de la acea dată a instituţiei subordonate Ministerului Culturii, Ştefan Damian, a refuzat să dea o explicaţie. Damian este unul dintre cele mai controversate personaje din Capitală. Majoritatea organizaţiilor neguvernamentale care se ocupă de protejarea imobilelor cu o arhitectură valoroasă au cerut deseori demiterea lui, din cauza avizelor de demolare pe care acesta le semna fără a ţine cont de extinderea haosului urbanistic.

De pixul acestui director a depins soarta a zeci de clădiri vechi din Bucureşti ce au dispărut şi au fost înlocuite de turnuri cu geamuri fumurii, în loc să fie consolidate şi recondiţionate. În urmă cu doi ani, în timpul scandalului legat de demolarea unei anexe a Palatului Ştirbei din centrul Bucureştiului, Ştefan Damian declara că a semnat distrugerea imobilului deoarece lui nu îi trezeşte nicio emoţie.

Ştefan Damian este cunoscut şi pentru că a dat aviz favorabil celor care au acoperit statuia din faţa Hotelului Marriott cu o imensă geantă Louis Vuitton.

Clădire patrimoniu, WC public

Clădirea se află de câţiva ani în paragină, geamurile fiind sparte, acoperişul perforat, plafonul dintre parter şi mansardă aproape prabuşit, iar interiorul este folosit de vagabonzi ca dormitor sau, după caz, ca WC public. Ong-iştii spun că în cazul acestui imobil s-a folosit aceeaşi metodă consacrată de mafia imobiliară bucureşteană: "lăsarea cu bună ştiinţă în paragină, la mâna jefuitorilor şi a distrugătorilor, dar şi fără protecţie în faţa intemperiilor meteorologice. Rezultatul este mereu acelaşi: ajungerea clădirilor într-o stare ce justifică, în opinia dezvoltatorilor, inutilitatea oricăror intervenţii în vederea reabilitării lor".