Biserica Adormirea Maicii Domnului, ctitorie domnească de la 1850

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Biserica Adormirea Maicii Domnului, Flămânzeni, Buftea, jud. Ilfov
Biserica Adormirea Maicii Domnului, Flămânzeni, Buftea, jud. Ilfov

În 1850 domnitorul Barbu D. Ştirbey rectitoreşte biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Flămânzeşti/Flămânzeni, jud. Ilfov. Nu se cunoaşte numele constructorului sau al zugravilor ctitoriei domneşti de la 1850. Iconostasul şi mobilierul bisericii prezintă elemente neogotice ce ar putea indica meşteri străini ce vor fi lucrat şi în bisericile bucureştene de după Marele Foc.

image

Biserica văzută de pe moşia Buftea a familiei Ştirbey, perioada interbelică (A.N.R., fototecă, fond Barbu Ştirbey)

Cu ocazia sărbătorii de astăzi, Adormirea Maicii Domnului, vă propun o vizită la o biserică puţin cunoscută, aflată la Buftea, în apropierea capitalei.

                       

image
image

Moşia Buftea-Bucoveni intră în posesia familiei Ştirbey în toamna anului 1821, fiind primită de Elisabeta Cantacuzino-Paşcanu (1805-1874) ca zestre de la unchiul ei. În urma moartei premature a mamei ei, Elena Brâncoveanu (1787-1809), epitropul Elisabetei a fost marele ban Grigore Brâncoveanu (1770-1832), care şi-a înzestrat cu generozitate nepoatele.

În 1845 soţul Elisabetei, vornicul Barbu D. Ştirbey (1799-1869) face un schimb de moşii cu Mănăstirea Radu Vodă, devenind proprietar şi al moşiei Flămânzeni, trup al Buftei. Cel mai probabil terenurile au fost folosite pentru vânătoare şi în scopuri agricole.

Ajuns domnitor în vara anului 1849, Barbu D. Ştirbey se preocupă şi de parohia moşiei sale, rectitorind în 1850 biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Flămânzeşti/Flămânzeni. Amplasată pe malul lacului, biserica actuală a fost precedată de una de lemn de la mijlocul secolului al XVIII-lea, ctitorie a comisului Constantin Rîmniceanu. Nu se cunoaşte numele constructorului sau al zugravilor ctitoriei domneşti de la 1850.

                   

image
5

Iconostasul şi mobilierul bisericii prezintă elemente neogotice ce ar putea indica meşteri străini ce vor fi lucrat şi în bisericile bucureştene de după Marele Foc. Merită amintit şi jilţul cu acvila domnească cu aripile larg deschise. Portretele votive ale domnitorului şi doamnei Ştirbey nu se mai păstrează în forma originară, în secolul al XX-lea având loc cel puţin trei repictări.

                  

image
image

Adresez mulţumiri preotului paroh Adrian Cârstea şi Mihaelei Stoica pentru sprijinul acordat în documentare.

Fragment din lucrarea „Reşedinţele Ştirbey din Bucureşti şi Buftea: arhitectura si decoraţia interioară”, Editura ACS, Bucureşti, 2013

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite