Îngerii din anticamera morţii, unde fiecare secundă se numeşte simplu: viaţă

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Doamna T. se află în Centrul „Sfânta Irina“ de opt luni. FOTO Marian Iliescu
Doamna T. se află în Centrul „Sfânta Irina“ de opt luni. FOTO Marian Iliescu

Peste 480.000 de români poartă stigmatul cancerului şi circa 10% din aceştia mor în fiecare an. Cei aflaţi în fază terminală învaţă să privească moartea în ochi fără durere şi fără regrete în centrele de îngrijiri paliative. Unul dintre ele este Centrul „Sfânta Irina“ din Voluntari, judeţul Ilfov.

Fiecare secundă durează aici mai mult ca în orice alt loc, pentru că este câştigată într-o luptă permanentă cu moartea, pe un teren neutru, dar care de cele mai multe ori înseamnă „acasă“. La Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfânta Irina“ din Voluntari, pacienţii au mereu garda sus, iar fiecare minut care trece se numeşte simplu: „viaţă“.

La câţiva paşi de Capitală, s-a conturat o lume puţin cunoscută oamenilor sănătoşi, închisă între pereţii unui centru modern de îngrijiri paliative. În Centrul „Sfânta Irina“ şi-au găsit alinarea peste 20 de oameni care suferă de cancer şi cărora medicii le-au dat doar un termen. Aici, 33 de „îngeri“ – angajaţi ai Centrului – le alină suferinţa.


Doamna T. este o femeie în vârstă de 52 de ani, care se află aici de nouă luni. A fost diagnosticată cu cancer la sân în urmă cu 15 ani. De atunci, a început o luptă permanentă, iar când credea că a reuşit să învingă a primit o nouă veste cumplită: boala recidivase.

Nouă luni în centru

În salon e linişte. Ca în tot Centrul. Chiar dacă sub eşarfa ce-i acoperă capul nu mai are păr din cauza tratamentului dur cu citostatice, ochii doamnei T. sunt încă senini. Mai senini decât ai unui om sănătos care nu ştie cât valorează viaţa.

În urmă cu nouă luni, s-a hotărât să spună „acasă“ unei camere de la parterul Centrului „Sfânta Irina“, aici unde îşi petrece cea mai mare parte a timpului. Se uită la televizor, citeşte şi se gândeşte. Stă întinsă pe pat în cea mai mare parte a zilei.


Drama doamnei T. a început în 1998, dar până în acel moment nu se gândise nicio clipă la faptul că viaţa ar putea s-o încerce atât de dur. „Abia după ce m-am îmbolnăvit, mi-am dat seama că exista o predispoziţie, pentru că şi mama a suferit de cancer“, povesteşte ea.

Când şi-a dat seama că „ceva se întâmplă“, a fugit la doctor, şi, după ce a primit vestea, a decis să se înarmeze şi să lupte. Cu credinţă, optimism şi multe şedinţe de chimioterapie. A început o luptă grea cu boala, pe care a câştigat-o într-o primă fază, pentru că ani buni după tratament lucrurile păreau să fie în favoarea ei. „Mă simţeam bine, mă obişnuisem cu starea de normalitate. Începusem să fiu din nou eu, femeia aia sănătoasă“, îşi aminteşte doamna T.

Lupta cu cancerul. Runda a doua

În 2005 a pierdut una dintre cele mai dragi persoane – tatăl, şi odată cu enorma pierdere, pe baza unui stres cumplit şi a multor gânduri negre, cancerul a recidivat. Mult mai agresiv, în zona cervicală. „Atunci m-a izbit adevăratul şoc, dar am ales din nou să lupt, să merg până-n pânzele albe“, spune hotărâtă femeia. A urmat o perioadă copleşitoare cu operaţii după operaţii, medici, tratamente şi controale. Abia atunci începuse să simtă cu adevărat că lupta de odinioară se transformase într-un război aprig pentru viaţă. O existenţă în care fiecare minut contează enorm. Când şi-a dat seama că nu se mai poate descurca singură, a decis să vină la Centru. Starea ei de sănătate s-a degradat rapid şi au apărut primele forme de paralizie. „Când vezi asta, nici nu mai ştii ce să crezi. Anul trecut era să-mi pierd picioarele. Te simţi în aer şi n-ai de ce să te agăţi“, spune doamna T.

Astăzi, după atâţia ani de la debutul bolii, femeia continuă să spere. Cu zâmbete şi citostatice. Poveşte că de cele mai multe ori are momente în care optimismul şi supărarea alternează. „Mă duc în fiecare săptămână la «Colţea» pentru citostatice. Uneori nici n-am timp să mă gândesc, pentru că sunt prinsă mereu între tratamentul pe care îl urmez şi viaţa de aici, dar zilele cu adevărat negre vin după curele de chimioterapie“, încheie femeia.

Locul în care florile miros altfel

Centrul din Voluntari a prins viaţă în urmă cu şapte ani, în 2006, şi de atunci a fost casa a mii de bolnavi. Unii au pierdut lupta cu viaţa, dar au existat şi zile în care boala nu reuşea să şteargă speranţa din sufletul pacienţilor.
Centrul are în prezent 33 de angajaţi – asistente, medici, psihologi şi un preot –, oameni care încearcă să amelioreze durerea bolnavilor de cancer.

Pacienţii de aici au parte de consiliere psihologică, asistenţă socială, spirituală, dar şi de tratament medicamentos. De asemenea, bolnavii nu trebuie să plătească nicio taxă, pentru că Centrul este susţinut prin donaţii, iar la internare trebuie să se prezinte cu diagnosticul oncologic şi cu biletul de trimitere.

centrul paliativ sfanta irina

Directoarea Centrului „Sfânta Irina“, Andreea Băndoiu-Preda, spune că bolnavii internaţi aici privesc diferit fiecare zi din viaţă şi atunci când zâmbesc o fac din tot sufletul. „Oamenii râd, sunt mult mai veseli decât noi. Se bucură de lucrurile pe care noi am uitat să le vedem. De flori, de păsări, de orice maidanez care ajunge în curte“.

Cheltuieli: 35.000 de euro pe lună

Aici, şi timpul se măsoară diferit, pentru că odată cu trecerea fiecărei secunde se câştigă timp. Cel mai important lucru care pentru bolnavii de cancer în fază terminală. Orice nouă dimineaţă înseamnă o victorie în faţa unui adversar crunt, în faţa unui duşman care luptă din interior.

Sunt neajunsuri, am trecut prin perioade grele, când ni s-a tăiat curentul. E greu şi pentru noi, medicamentele costă foarte mult, statul nu ne ajută. Andreea Băndoiu-Preda, directoarea centrului

Andreea Băndoiu-Preda recunoaşte că banii reprezintă o încercare enormă pe care Centrul „Sfânta Irina“ trebuie s-o depăşească. Într-o lună de activitate, cheltuielile instituţiei se situează în jurul sumei de 35.000 de euro, în timp ce îngrijirea unui singur pacient costă 330 de lei pe zi.

centrul paliativ sfanta irina

Pentru mulţi dintre cei internaţi aici, Centrul este ultimul loc, ultima casă. Bolnavii se sting sub privirile neputincioase ale celor 33 de angajaţi de la „Sfânta Irina“.

Nimeni nu primeşte şpagă

Pacienţii nu plătesc niciun ban, iar una dintre regulile personalului spune că „nimeni nu primeşte şpagă“. Donaţiile sunt principala sursă de venit pentru Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfânta Irina“, dar, spune directoarea, alături de o credinţă puternică că totul va fi bine. „Sunt neajunsuri, am trecut prin perioade grele, când ni s-a tăiat curentul. E greu şi pentru noi, medicamentele costă foarte mult, statul nu ne ajută“, povesteşte directoarea.

Clinică de recuperare oncologică

Directoarea Centrului spune că în acest moment luptă pentru construirea unei clinici de recuperare oncologică. „În momentul de faţă, în Centru se aplică o schemă pentru calmarea durerii, care prevede administrarea unor calmante slabe în doze mari, alături de calmante puternice în doze mici“, precizează directoarea.

Cancerul în cifre
Potrivit Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer din România, în ţara noastră sunt 482.000 de persoane diagnosticate cu această boală. În fiecare an, alţi 70.300 de români află că suferă de o formă de cancer. Doar 94.000 dintre pacienţi se află în tratament, din care doar 20% sunt trataţi corespunzător. Anual, mor din cauza cancerului 46.300 de români.

Articole pe aceeaşi temă

Mecca bolnavilor de cancer, la Braşov

Gest emoţionant al unui pilot de avion: a întors aeronava pe pista pentru a lua la bord o fetiţă bolnavă de cancer

S-a stins o legendă: Costică Ştefănescu

Sistemul imunitar poate lupta cu cancerul

VIDEO Când muzica salvează vieţi. Există urgenţe „muzicale“?

Tratamentul bolnavilor de cancer nu mai poate fi asigurat de sistemul de sănătate

VIDEO „Salvăm un profesor, salvăm generaţii!”. Ajutaţi un profesor să învingă în lupta cu cancerul

București



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite