Ţinuţi la Psihiatrie de legile strâmbe

Bănuite de anumite infracţiuni, persoanele cu tulburări mintale sunt trimise de judecători la Psihiatrie. Medicii nu ştiu cât să-i ţină şi cum să-i trateze din cauza legislaţiei vagi.

Roman S. (20 de ani) din raionul Ceadâr-Lunga, a ajuns în vizorul procurorilor în decembrie 2011, fiind suspectat că, împreună cu trei prieteni, a comis o tâlhărie. Potrivit oamenilor legii, tinerii ar fi pătruns în locuinţa unui consătean de la care ar fi furat un lănţişor din aur, în valoare de circa 74.000 de lei, şi l-ar fi bătut pe proprietarul casei.

Internat fără sentinţă

Dosarul băiatului a scos la iveală mai multe probleme de sistem. Timp de patru luni, judecătorii i-au prelungit arestul în baza aceloraşi motive, fără a explica ce risc ar prezenta pentru societate.

Au omis un lucru: invalid de gradul doi, Roman se află la evidenţă psihiatrică din copilărie, după ce a suferit o comoţie cerebrală. Deşi a fost arestat în decembrie, o expertiză psihiatrică a fost dictată abia în martie şi efectuată peste o lună, tânărul fiind diagnosticat cu „retard mintal uşor cu sindrom psihopatiform sever“.

După ce medicii l-au declarat iresponsabil, judecătorul de instrucţie a dispus, la cererea procurorilor, ca tânărul să fie internat forţat la Spitalul de Psihiatrie din Chişinău. Ulterior, după ce a fost contestată de noul său avocat, încheierea a fost menţinută de Judecătoria din Ceadâr-Lunga şi de Curtea de Apel de la Comrat.

„Magistraţii nu au ţinut cont de faptul că secţia în care a fost internat nu are condiţii de arest. La fel, ei nu au indicat un tratament şi n-au stabilit perioada deţinerii, aşa cum prevede Codul de Procedură Penală. O persoană se poate afla mai multe luni în Spitalul de Psihiatrie pentru măsurile medicale prevăzute de legislaţie doar după ce a fost emisă o sentinţă de condamnare. În plus, instanţa nu şi-a motivat hotărârea“, explică avocata Veronica Mihailov-Moraru.

„La început, îmi dădeau nişte pastile şi dormeam toată ziua. Apoi, n-am mai primit medicamente“, mărturiseşte Roman. S.

Conducerea spitalului susţine că se împiedică de fiecare dată de aceeaşi lacună legislativă atunci când instanţele de judecată dispun internarea oamenilor în situaţia lui Roman. „Medicii şi-ar dori să fie clar scris în lege ce e de făcut cu persoanele care nu sunt supuse tratamentului. În prezent, nu avem dreptul să-i externăm. Îi ţinem până la o nouă decizie a autorităţilor“, spune vicedirectorul Vadim Aftene.

„Pare a fi un abuz. În lipsa unui mecanism clar, e mai comod pentru organele de drept să trimită automat un bănuit la Psihiatrie“, susţine Veronica Mihailov-Moraru.

Procurorul se apără că nu ştia despre boala tânărului atunci când a cerut arestul. „Asta nu înseamnă însă că nu e vinovat. Deţinem suficiente probe“, afirmă Ivan Pamujalac de la Procuratura din Ceadâr-Lunga. „Fiul meu e nevinovat, l-au băgat cu forţa în povestea asta. Fiind bolnav, mai tot timpul a fost lângă mine. Acum suntem nevoiţi să umblăm pe drumuri ca să demonstrăm că n-a făcut nimic“, spune indignată mama băiatului, Svetlana S. (57 de ani). 

„Nimeni nu poate sta în spital la nesfârşit“

Cazul lui Roman a ajuns şi în vizorul avocatului parlamentar. „Am propus nu o dată procurorilor, specialiştilor de la Interne şi celor de la Ministerul Sănătăţii să vină cu soluţii pentru a fi modificată legislaţia. De fapt, aplicarea unui tratament cu forţa este interzis. Iată de ce medicii sunt puşi într-o situaţie delicată. Trebuie să găsească soluţii ingenioase: să gestioneze procedura de internare forţată şi să aplice un aşa-zis tratament. Mai mult, nicio persoană nu poate fi internată la nesfârşit“, precizează Anatolie Munteanu, directorul Centrului pentru Drepturile Omului.

După aproape trei luni de la internare, specialiştii l-au examinat din nou pe Roman şi au constatat că „starea sa psihică s-a ameliorat şi că tulburările emoţional-volative s-au compensat“, fapt despre care i-au informat pe procurori. Abia pe 20 noiembrie, după circa zece luni de detenţie în izolator şi la Psihiatrie, medicii l-au lăsat pe tânăr să plece acasă. ; Material publicat cu susţinerea Fundaţiei Soros-Moldova în cadrul proiectului operaţional „Îmbunătăţirea respectării dreptului la libertatea şi siguranţa persoanei în Moldova“.

Încălcarea dreptului la libertate şi siguranţă

Dacă Roman S. s-ar plânge la CEDO, Guvernul Republicii Moldova ar putea fi condamnat, susţin juriştii. „Acestui tânăr i-a fost lezat dreptul de a fi asigurat cu toate garanţiile libertăţii şi siguranţei personale, aşa cum prevede articolul 5 al Convenţiei Europene. În acest caz, instanţa nu a luat în considerare primordialitatea inviolabilităţii, precum şi posibilitatea de a fi aplicată o soluţie alternativă, ţinând cont de starea sănătăţii sale“, susţine Veronica Mihailov-Moraru.

În octombrie 2011, Guvernul moldovean a trebuit să scoată din hazna 20.000 de euro pentru că un bărbat din satul Costeşti, raionul Râşcani, a fost tratat cu forţa la un spital de psihiatrie. În cazul acestuia, Curtea a constatat încălcarea articolelor 3 şi 5 ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului - interzicerea torturii şi dreptul la libertate şi siguranţă.

Material publicat cu susţinerea Fundaţiei Soros-Moldova în cadrul proiectului operaţional „Îmbunătăţirea respectării dreptului la libertatea şi siguranţa persoanei în Moldova“.