Transnistria la zi: să nu pierdem lucrurile cu adevărat importante pe nimicuri din paşii mici ai reconcilierii

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
transnistria

Am traversat o perioadă fastă pentru conflictul nistrean. Pe formatul existent, 5+2, pe abordarea curentă, Berlin plus, pe temele în discuţie – deschiderea podului Gura Bâcului-Bâcioc, telefonia, şcolile în limba română, accesul la terenuri şi apostilarea diplomelor – s-au făcut progrese şi aşteptăm să le vedem şi implementate.

Am rezolvat chestiunea? Care sunt temele cu adevărat importante? La ce trebuie să ne uităm pe viitor? Care sunt paşii înainte?

Ei bine, „paşii mici“ sunt relevanţi dacă, în schimbul lor, nu am periclitat elementele de natură strategică. Dacă punctele cardinale, relevante, ale conflictului nu au fost atinse. Dacă „liniile roşii“ nu au fost depăşite. Care sunt, deci, lucrurile principiale care nu trebuie depăşite, alterate?

Elementele strategice ţin, fireşte, de premizele soluţionării reale a conflictelor, fără a afecta postura strategică, fără a diminua nivelul de ambiţie şi fără a periclita perspectivele soluţionării „bune“ a conflictului. Iar ameninţările de Securitate la care trebuie să ne uităm sunt trei: mai întâi, prezenţa trupelor străine în raioanele de răsărit ale Republicii Moldova şi perspectiva implicării lor într-un conflict – înspre Chişinău, pe malul drept, luat cu asalt prin desant sau forţarea Nistrului; în al doilea rând, existenţa unui conflict separatist în stânga Nistrului, respectiv a unei regiuni separatiste în afara controlului autorităţilor legitime de la Chişinău; şi, în al treilea rând, o soluţie proastă în conflictul din raioanele de răsărit ale RM, adică cea care ar duce la un stat nefuncţional, scindat, în care funcţionează condiţionarea/şantajarea câinelui de către coadă – şantajarea Republicii Moldova legitime de administraţia separatist, după reintegrare, sau posibilitatea limitării prin veto a opţiunilor ţinând de orientarea strategică, politica externă, de securitate şi apărare a statului reîntregit de către expresia separatistă sau elemente care alterează independenţa, integritatea teritorială sau suveranitatea RM după reîntregire.

Pentru a atinge aceste deziderate trebuie urmărite trei elemente cu acribie: retragerea trupelor ruse, sub toate formele, şi a muniţiei din regiunea separatistă, unde staţionează fără acordul statului gazdă, Republica Moldova; preluarea controlului pe toată lungimea frontierei, respectiv deschiderea tuturor punctelor de frontieră comune cu Ucraina pe spaţiul aflat sub controlul autorităţilor separatiste, respectiv preluarea controlului asupra frontierei cu Ucraina pe toată lungimea sa de către autorităţile legitime; urmărirea cu atenţie a drepturilor omului, monitorizarea, evaluarea şi verificarea acestora în regiunea separatistă, cu sprijinul organismelor internaţionale. Aceste trei elemente sunt obligatorii pentru a urmări ca dezideratele obligatorii ţinând de opţiuni strategice şi ameninţări la adresa securităţii RM să fie respectate.

În modul cel mai concret, dacă angajamentele directe sau indirecte, complementare, cedările şi concesiile făcute pentru a obţine schimbarea celor 4+1 puncte ale „paşilor mici“ din formatul Berlin plus, nu afectează elementele prezentate mai sus, deci nu încalcă liniile roşii, atunci avem de a face cu elemente pozitive în derularea conflictului şi a negocierilor. Şi invers: dacă pentru a obţine un punct din paşii mici s-a renunţat sau s-a cedat un element principial, relevant pentru soluţionarea „bună“ şi legală a conflictului, atunci liniile roşii au fost încălcate şi acordurile în întregimea lor sunt condamnabile.

Şi dacă formula „paşilor mici“ conţine elemente de construcţie a încrederii şi de lansare a formulei de dialog 1+1, asta nu înseamnă şi soluţionarea conflictului. Înseamnă că celelalte elemente sunt cu adevărat importante, iar elementele concrete ce sprijină populaţia sunt doar paşi înainte. De fapt, ce urmează este retragerea trupelor ruse şi adoptarea statutului special al regiunii în cadrul statului Republica Moldova, potrivit legii din 2005. Urmat de o foaie de parcurs cu paşi pentru a ajunge la formula de reintegrare. Aşa ar trebui să arate cu adevărat un plan de reintegrare teritorială a Republicii Moldova.

Deci, ca să concluzionăm, aşteptăm explicaţiile cele mai complete asupra situaţiei demersului privind retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, la ONU, în Adunarea Generală, sau în orice alt context. Cum stăm cu iniţiativa, ce lipseşte şi ce e în curs, din cele ce pot fi spuse, fireşte. În al doilea rând, e de aflat cum stăm cu deschiderea punctelor comune de frontieră pe lungimea regiunii separatiste. În al treilea rând, ne interesează demersurile la toate nivelurile privind monitorizarea şi cunoaşterea modului de respectare a drepturilor omului în stânga Nistrului, sprijinul faţă de cetăţenii Republicii Moldova din zona separatistă care nu pot să facă mare lucru în a-şi apăra drepturile şi nimeni, nici o instituţie internaţională sau din Republica Moldova, nu-i susţine.

Un răspuns mulţumitor la elementele de mai sus e suficient pentru a ne da seama de seriozitatea demersurilor de reintegrare şi soluţionare a conflictului. După ce această fază e depăşită, putem să rafinăm proiectul şi să îmbunătăţim situaţia. Şi, fie avem retragerea trupelor ruse, fie declararea acestora ca trupe de ocupaţie.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite