Nicolae Timofti, preşedintele cuminte din umbra alianţei
0
După primele o sută de zile de mandat, analiştii constată că noul şef al statului nu „străluceşte" pe scena politică. Experţii în PR observă că el păleşte pe fundalul colegilor din coaliţia de guvernare. Nici oamenii de rând nu-i simt prezenţa.
Din 23 martie, când a fost învestit în funcţia de preşedinte al Republicii Moldova, Nicolae Timofti a fost în vizite la Bucureşti, Bruxelles, Kiev, Moscova, Belgrad şi Istanbul. Fost judecător, el a refuzat să numească trei magistraţi şi şi-a dat acordul pentru ca unul să fie cercetat penal. Prin decret prezidenţial, a constituit un nou Consiliu Suprem de Securitate şi a declarat doliu naţional la funeraliile Mariei Bieşu. A înmânat distincţii unor persoane decorate de foştii şefi ai statului şi unui grup de specialişti în domeniul asistenţei pentru copii, i-a acordat Medalia „Mihai Eminescu" scriitorului octogenar Spiridon Vangheli şi i-a dus Patriarhului Constantinopolului, Bartolomeu, Ordinul Republicii oferit încă de Marian Lupu. Solicitaţi de „Adevărul", câţiva experţi au apreciat prestaţia preşedintelui ţării la început de mandat.
VITALIE CIOBANU, PUBLICIST
Există o diferenţă dintre conduita preşedintelui Timofti şi aşteptările opiniei publice, obişnuită cu figura unui tată al naţiunii, mai ales după cei opt ani de „domnie" cvasi-dictatorială a lui Vladimir Voronin. Pe acest fundal, un preşedinte care susţine că respectă legea şi nu are ambiţii politice ne dă o uşoară senzaţie de nedumerire şi chiar insatisfacţie, pentru unii care îşi doresc o prezenţă mai sesizabilă. Pe de altă parte, ar trebui să însuşim acest rol simbolic al preşedintelui într-o republică parlamentară: de reprezentare pe exterior, de mediator pe plan intern şi, mai ales, de garant al democraţiei. Propulsat de conjunctura politică, după o criză îndelungată, Nicolae Timofti a apărut ca o figură de compromis. S-a comportat corect, a lăsat lucrurile să meargă de la sine şi a intervenit prompt atunci când a putut prin mecanismul promulgării legilor, cum a fost în cazul castrării pedofililor. Deocamdată, a avut o prestaţie bună, pe potriva unui preşedinte de republică parlamentară. Experienţa îl va ajuta să devină o figură mai proeminentă.
BOGDAN ŢÂRDEA, COMENTATOR POLITIC
Tragedia acestui preşedinte este că a ratat şansa de a deveni un arbitru între putere şi opoziţie, între liderii alianţei, între stat şi cetăţeni. El s-a retras din viaţa politică, iar licăririle pe care le-a avut au fost lipsite de inspiraţie. Mă refer la aşa-zisa reformă a Justiţiei, rezumată la majorarea salariilor judecătorilor, intervenţia dubioasă în castrarea pedofililor, lipsa de poziţie faţă de legea antidiscriminare.
Analiştii, jurnaliştii, dar mai ales politicienii au creat iluzia că, odată ce va fi ales preşedintele, se vor rezolva toate problemele. Vedem însă că bugetul a fost redus, preţurile continuă să crească, de aceea dezamăgirea oamenilor va fi mare. Timofti a refuzat şi funcţia de reprezentare a statului pe exterior, pe care o exercită cu iscusinţă premierul Filat. El se ocupă cu ceea ce trebuie să facă preşedintele CSM. A rămas la nivelul de judecător, de funcţionar preocupat de problemele propriei bresle, nu s-a ridicat la nivelul de om de stat. Este cel mai slab preşedinte pe care l-am avut vreodată.
LUDMILA ANDRONIC, EXPERT ÎN COMUNICARE
Nicolae Timofti nu are o imagine de şef de stat bine conturată. A avut nişte sclipiri începând de la care se putea construi o imagine, atunci când a respins câţiva judecători şi a refuzat să promulge legea privind castrarea pedofililor. Asta nu înseamnă că preşedintele trebuie să devină un opozant al guvernării, dar aceste lucruri s-au reţinut. Din păcate, el nu a reuşit să se afirme nici pe plan extern sau în calitate de comandant suprem al forţelor armate.
Fiind înconjurat de figuri puternice (premierul preşedintele Parlamentului, vicepreşedinţii, miniştrii), Timofti păleşte pe acest fundal. El trebuie să „ardă" cu aceeaşi intensitate. Poate să pară bătrânul înţelept, să aibă imaginea de stabilitate, de calm. Ar trebui să se lase pe mâna consilierilor săi şi a specialiştilor din exterior. Pentru că nu are experienţa dezbaterilor şi ascensiunii politice, ar trebui să lucreze inclusiv cu profesori de retorică şi de ţinută scenică. E nevoie de acest efort pentru că, în caz contrar, insitituţia prezidenţială riscă să se autoizoleze.
PETRU MACOVEI, EXPERT MEDIA
Din punct de vedere strict jurnalistic, Nicolae Timofti este mai puţin spectaculos decât predecesorii săi. Presa a fost obişnuită ca şefii statului să facă declaraţii tari, să convoace şedinţe şi să bată cu pumnul în masă. Din această perspectivă, Nicolae Timofti este un preşedinte cuminte, ceea ce nu înseamnă că e mai puţin eficient. Nefiind obişnuit cu necesitatea de a-şi face PR în fiecare zi, probabil el ignoră sfaturile consilierilor săi. Totuşi, a oferit presei multe subiecte care pot fi dezvoltate. Nu a ieşit în conferinţe pentru a spune că judecătorul X sau Y este corupt, dar jurnaliştii de investigaţie au primit materie primă care le-ar fi de folos pentru articole de senzaţie.
Dorinţa de a apărea cât mai puţin în public poate fi un dezavantaj pentru preşedintele Timofti. Prin intermediul presei, oamenii îşi pot crea impresia că nu e o entitate politică independentă. De aceea, el ar trebui să-şi modifice strategia de comunicare, astfel încât apariţiile lui să fie „răruţe şi drăguţe".
ANTONIŢA FONARI, ACTIVISTĂ ONG
rei luni este o perioadă prea scurtă ca să-ţi dai seama ce poate face un preşedinte. Este adevărat că mulţi dintre colegii mei din societatea civilă nu l-au văzut, eu am vorbit o singură dată cu el la un eveniment. Nu este genul de persoană stridentă, foarte prezentă. Ne aşteptam, probabil, să-l vedem mai des la ştiri şi în topuri colorate. Funcţia lui nu e una de manager, el nu trebuie să administreze Parlamentul sau Guvernul, spre deosebire de colegii săi. El trebuie să confere greutate evenimentelor şi să calmeze spiritele în societate.
După o criză politică îndelungată, asta a şi făcut fiind ales, iar noi suntem fericiţi că el este acolo. La această etapă eu nu aştept mai mult de la preşedinte. Avem pace şi linişte în ţară, însă oamenii îşi doresc întotdeauna mai mult. Cu siguranţă, la toamnă vom intra într-o perioadă cu mai multe aşteptări. Pentru că nu este politician de factură, Nicolae Timofti nu este pregătit să genereze subiecte de presă şi să facă vâlvă. Pentru asta avem însă şi aşa destui politicieni.
ROMAN MIHĂIEŞ, ANALIST POLITIC
Nicolae Timofti nu se implică în jocurile politicienilor şi îşi urmăreşte cu stricteţe mandatul constituţional, ceea ce este un lucru pozitiv. Nu e un factor destabilizator, nu vine cu declaraţii iresponsabile sau iniţiative şocante. Este un preşedinte ca la carte, care îşi respectă atribuţiile prevăzute de lege de a fi un arbitru. Nu am văzut nicio manifestare de partizanat politic din partea lui.
Familia lui Nicolae Timofti i-a fost alături în ziua învestirii în funcţia de preşedinte
Se încarcă comentariile...
