Analiză realizată de *Nicolae Ţîbrigan

În tot acest interval de timp, am asistat la o serie de reacţii isterice atât din partea a preşedintelui Dodon, cât şi a liderului unei mişcări moldoveniste cu scopul de a descuraja participarea cetăţenilor moldoveni la manifestaţiile unioniste. Contextul fusese şi el ales nu întâmplător: scrisorile către ONU, Consiliul Europei şi alte reprezentanţe diplomatice din R. Moldova pentru a anunţa că „statalitatea republicii este pusă în pericol“, semnarea declaraţiilor anti-unioniste de către consilierii locali loiali PSRM precum şi propunerea de tragere la răspundere penală a primarilor şi consilierilor unionişti – toate acestea fac parte dintr-o campanie mai amplă, coordonată direct de strategii Kremlinului. Să vedem de ce şi pentru cine anume.

Început de campanie

Campania anti-unionistă şi anti-Centenar fusese demarată pe 7 martie curent pe posturile de televiziune NTV Moldova şi Accent TV. În acea zi buletinul de ştiri al postului de televiziune NTV Moldova, dar şi pe pagina de Facebook a acestei televiziuni, fusese difuzat reportajul Roibu: „Unirea înseamnă trădare“, în care aleşii locali care semnaseră declaraţiile simbolice de reunire a Republicii Moldova cu România erau acuzaţi de trădare de patrie şi că ar fi fost mituiţi. În reportaj este citat deputatul Partidului Socialiştilor din Republica Moldova (PSRM), Grigore Novac, acesta declarând în Parlament că aleşii locali au semnat declaraţiile în schimbul unor sume de bani de până la 2000 de euro. Ulterior, dezinformarea fusese demontată de jurnaliştii de la StopFals.md, aceştia demonstrând că declaraţiile lui Novac fuseseră doar minciuni rostogolite în presă de canalele PSRM-ului.

Şeful statului, la rândul său, postase după nouă zile pe contul său de Facebook anunţul despre „mesajele din teritoriu“ anti-unioniste şi că „dacă situaţia va ieşi de sub control pe 25-27 martie, eu, ca şef de stat, voi forma un Front Naţional, pentru a oferi o platformă de rezistenţă tuturor cetăţenilor Republicii Moldova care sunt împotriva unirii şi care vor să păstreze statalitatea şi identitatea moldovenească“. Ce-ar însemna asta? Îmi aminteşte de acelaşi moldovenism şovin manifestat în 1991 de către nomenclatura sovietică din RSSM.

Una dintre postările anti-unioniste ale preşedintelui Dodon despre anunţul creării aşa-numitului „Front Naţional“ antiromânesc (16 martie 2018). Sursa: Facebook

Cine l-a „consiliat“ pe Dodon să formeze acel „Front Naţional“ (anti-unionist şi antiromânesc)? Nimeni altul decât colonelul (r.) Ion Mahu – fost cadru al contraspionajului sovietic şi apoi al celui moldovenesc. Presa din R. Moldova menţionează că acesta ar fi un românofob convins şi nepot al unui general al Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB), fiind implicat în pregătirea acţiunilor de destabilizare a situaţiei din republică din 7-8 aprilie 2009. În martie 2016 Mahu formează Mişcarea Populară „Salvăm Moldova“ compusă de silovici (reprezentanţi ai structurilor de forţă) moldoveni şi alte personalităţi obscure, iar pe 9 februarie 2018 apelează la Dodon, PSRM, precum şi la alte „organizaţii patriotice“ (pro-Kremlin) să „iniţieze în Moldova crearea Frontului Rezistenţei Naţionale şi să organizeze Congresul Forţelor Patriotice“.

Ion Mahu – artizanul „Frontului Naţional“ antiromânesc din R. Moldova. Sursa: YouTube

De fapt, Mahu nu a făcut altceva decât să dezgroape din gunoiul istoriei sovietice a R. Moldova vechiul Interfront (sau „Frontul internaţionalist“) prin care aripa conservatoare a Partidului Comunist din Uniunea Sovietică spera să combată mişcările pro-independenţă din Estonia, Letonia, Lituania şi R. Moldova şi să menţină colosul sovietic unit. Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie împachetată şi servită ca „moldovenism“ şi „patriotism“.

PSRM-ul în acţiune...

Următorul atac la adresa unioniştilor este preluat din nou de către preşedintele Dodon în cadrul interviului de la Radio Europa Liberă. Liderul pro-Kremlin consideră că nici corupţia, penuria socială, staţionarea trupelor de ocupaţie ruse pe teritoriu sau subordonarea instituţiilor moldoveneşti intereselor de partid nu ar fi principalele ameninţări la adresa R. Moldova, ci doar „tot ceea ce fac unioniştii“! Binomul Plahotniuc-Dodon reuşeşte să joace ultima carte în raport cu Rusia, aşa că lansează declaraţii belicoase peste Prut şi nu se implică la nivel oficial în organizarea unor activităţi dedicate Centenarului unirii Basarabiei cu România. Declaraţia lui Dodon e emblematică în acest sens:

Eu vreau ca ei să conştientizeze că prin susţinerea unor astfel de acţiuni există riscul major ca duşmanul numărul unu al R. Moldova, al moldovenilor să fie România. Eu acuma nu glumesc. ... Şi o să apară o ură datorită (sic!) unionismului faţă de tot ceea ce este româneşte“.

Ura, domnilor Plahotniuc şi Dodon! Dar Moscova nu crede în lacrimi şi suspine. Aşa că aceştia au recreat Interfront-­ul antiromânesc în vederea captatio benevolentiae (pentru cine nu ştie, e vorba de o tehnică folosită în retorică pentru a atrage atenţia publicului).

Urmează şi alte tentative de descurajare a participării la mitingul unionist din 25 martie, de această dată cu mize electorale (în perspectiva alegerilor locale programate în două municipii pe 20 mai). Pe la mijlocul lunii martie, în municipiile Bălţi şi Chişinău fuseseră distribuite pliante anti-româneşti cu mesaje care „dezgropau“ mitul cu „jandarmul român“. Pe verso erau prezentate câteva pseudo-argumente anti-unioniste, pe alocuri chiar hilare: „Unirea cu România înseamnă că tu vei rămîne fără neam şi ţară“/„Unirea cu România înseamnă că vom fi proştii lumii, fiindcă am cedat propria ţară“/„Unirea cu România înseamnă că vom deveni poligon militar pentru trupele NATO, iar tinerii noştri vor fi mobilizaţi pe fronturi de război“ etc. Chiar dacă pe pliante nu era indicat partidul sau organizaţia finanţatoare, am descoperit aceleaşi mesaje pe pliantele PSRM-ului şi ale „organizaţiilor moldoveniste“ semi-obscure, sprijinite şi finanţate indirect de către Dodon& Co. Ca şi în alte dăţi, responsabil de această campanie fusese acelaşi deputat socialist – Grigore Novac, interogat în martie 2016 de poliţiştii Inspectoratului de Poliţie Ciocana în legătură cu afişele antiromâneşti lipite în toiul nopţii.

Deputatul socialist Grigore Novac – coordonator al campaniilor antiromâneşti din R. Moldova

...voievozii scriu depeşe

Interfront-ul se repliază şi-l activează pe liderul controversatei Mişcări Voievod (demascată de jurnaliştii din R. Moldova AICI şi AICI), Nicolae Pascaru, care publică pe 12 martie o scrisoare deschisă pe blogul său de pe VOXPUBLIKA (blog afiliat postului de televiziune deţinut de Vladimir Plahotniuc – PUBLIKA.MD) către toate reprezentanţele diplomatice şi Oficiul ONU din R. Moldova cu rugămintea „de a se implica în stoparea acestor provocări şi presiuni din partea României asupra organelor statului şi persoanelor cu funcţii de demnitate publică“.

Nicolae Pascaru, unul dintre locotenenţii şi protejaţii lui Dodon în noul Interfront moldovenesc. Sursa: Facebook

Numele lui Pascaru mai este legat şi de extremismul maghiar din Transilvania, fiind unul dintre cei care îl găzduise la Chişinău în 2013 pe Csibi Barna, călăul simbolic al lui Avram Iancu şi cel mai vocal aplaudac al Ţinutului Secuiesc şi al curajului secuilor „de-aşi (sic!) cere drepturile de la autorităţile de la Bucureşti“.

Desigur că nici „scrisoarea“ lui Pascaru nu ar trebui să ne mire în condiţiile în care acesta mai are de plătit restanţele de la ultima călătorie întreprinsă pe muntele Athos alături de preşedintele Dodon . Totuşi, sunt câteva aspecte din „depeşă“ ce ar trebui punctate:

  • România devine vinovatul de serviciu în cazul semnării declaraţiilor simbolice de unire de câteva administraţii locale şi şcoli. Contextul nu mai contează;
     
  • România ar fi vinovată pentru presupusa corupere „a reprezentanţilor administraţiei publice locale, presei şi a mediului asociativ“, dar fără a aduce dovezi. „Pe ce te bazezi?“, vorba lui Moromete;
     
  • Este repetată aceeaşi himeră a „posibilului război civil“ din cauza mişcării unioniste. Citare după Dodon, foştii agrarieni şi comunişti care puneau beţe în roate oricărei apropieri a cetăţenilor de România;
     
  • România nu ar recunoaşte frontiera cu R. Moldova şi nici „etnia moldovenească“, chiar dacă Bucureştiul fusese primul care recunoscuse independenţa republicii (de fapt, la câteva ore de la emiterea declaraţiei de independenţă) şi mai ales că moldovenii din dreapta Prutului se consideră români. De ce ar trebui totuşi ca România să recunoască etnia moldovenească? Nici Pascaru nu ştie;
     
  • „Ar exista semnale“, sau „Kak izvestno“ după Pascaru, că s-ar organiza o lovitură de stat după scenariul din Kiev sau Odesa. Panică, nu glumă! „Scoal' că-i foc, Leonido! Scoal' că-i revuluţie, bătălie mare afară!“, spunea şi soţia lui Leonida din celebra piesă a lui Caragiale, alarmată de propriile fantasmagorii. Dar nu-i atât de uşor să păcăleşti oamenii cu astfel de erori logice;
     
  • România este acuzată pe nedrept de „genocid cultural“ – un soi de  „curat violare de domiciliu!“ în treburile interne ale R. Moldova. Dar distinşii tovarăşi „moldovenişti“ nu s-au gândit nicio clipă şi nici măcar o zi că permanent „violează“ limba română prin dezacordurile, greşelile gramaticale şi de exprimare, justificându-le obraznic prin coviţăitul lor strident pe care-l numesc „limbă moldovenească“ şi/sau „limbă de stat“;
     
  • Abia spre sfârşit aflăm că scrisoarea mai are un alt destinatar – cetăţenii R. Moldova cu îndemnul de „colectare a semnăturilor pentru a ataca România la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga“. Pentru ce delicte? Poate pentru Centenar şi ajutoarele financiare date Chişinăului? Sau poate pentru clădirile de patrimoniu şi grădiniţele reparate din R. Moldova? Opţiunile sunt numeroase, mai ales când trebuie să justifici că „românii e de vină!“.

...iar „omuleţii verzi“ din Donbas se activează

Materialul lui Pascaru fusese preluat aproape instantaneu, chiar a doua zi, şi comentat de un aşa-numit editorialist rus Aleksandr Hristoforov (probabil pseudonim) sub forma unui articol denumit „România pregăteşte un Maidan pentru distrugerea Moldovei“ publicat pe VZGLEAD. Articolul abundă în dezinformări cu referire la contextul dificil al R. Moldova în raport cu „România expansionistă“. Şi aici se trag clopote de alarmă falsă privind posibilitatea repetării scenariului din 7 aprilie 2009 şi a războiului din 1992:

Ce să mai spunem de Transnistria, când în 1992 au intrat naţionaliştii români, iar conflictul armat fusese oprit abia după intervenţia Rusiei, iar astăzi apar pe reţele sociale susţinători activi ai ideii de unire“.

Materialul lui Hristoforov despre aşa-numitul „Maidan“ de la Chişinău. Sursa: VZGLEAD

Materialul de pe VZGLEAD este citat de o serie de alte site-uri obscure de ştiri folosite pentru a rostogoli dezinformarea pe reţeaua VK. De exemplu, materialul publicat pe 19 martie 2018, sub denumirea de „Soros se îndreaptă spre Moldova“ şi semnat de redacţia RIA Katiusha, este distribuit intens pe reţele sociale de către pagini şi utilizatori cu teme de DONBASS, NOVORUSSIA etc. Portalul este înregistrat în Sankt Petersburg de către Obshchestvo s ogranichennoj otvetstvennostyu „Realist“ (Societate cu răspundere limitată „Realist“ – rom.) cu sediul pe strada Novoovsyannikovskaya, 19(1). Mai multe detalii AICI.

Articolul este vast, propagandistic şi abundă în teme conspiraţioniste: „Soros se pregăteşte să pună mâna pe o nouă republică a fostei Uniuni Sovietice“. Materialul este preluat integral de următoarele site-uri asociate: TruthNGO şi Insitut Vysokovo Kommunitarizma

Tot pe 16 martie, odată cu postarea lui Dodon, pe o altă serie de site-uri şi bloguri de dezinformare pro-Kremlin este publicat şi distribuit un material mai scurt, sub formă de comunicat de presă-opinie (greu de încadrat în vreo categorie), cu titlul scurt „Maidan în Moldova“. Autorul operează sub pseudonim – Cervoneţ Andriuha, cu conexiuni în Donbas. Desigur că nu el a scris articolul, ci l-a primit de la Internet Research Agency ca să-l distribuie pe reţele sociale, în special pe VK şi OK.

Dacă e să-i credem pe activiştii moldoveni, până la declanşarea noilor provocări de masă şi a noului Maidan cu scopul de a demara unirea cu România, ar mai rămâne 10 zile“.

Un alt anonim pe numele său Aleksandr Medvedev scrie o analiză cu titlul „Euromaidan în Moldova: repetiţii în primăvară şi lovitură de stat în toamnă“ cu trimitere la „scrisoarea“ lui Pascaru publicată pe AVA.md (tot deţinută de Vladimir Plahotniuc), subliniind că „următoarea revoluţie colorată din Chişinău se va deosebi mult de evenimentele din 2009 sau Euromaidanul din Ucraina“. Ulterior, articolul cu pricina este republicat pe un portal controlat direct de socialişti VKURSE.md şi administrat de o organizaţie obscură de tineret „NOI ÎMPREUNĂ“ din Bălţi (de fapt, una dintre armatele de postaci a PSRM-ului), avându-l ca lider pe Gustoi Ivan.

Am intrat pe VK şi Facebook pentru a verifica reţeaua de distribuire a acestor dezinformări şi am descoperit o serie de pagini şi conturi false care rostogoleau intens aceste teme de propagandă antiromânească.

Am mai remarcat că toate articolele sunt scrise în limba rusă, iar paginile care le-au distribuit sunt pro-Donbas şi pro-Transnistria. Iată şi câteva exemple:


Capturi de postări ale paginilor pro-Kremlin din Donbas (regiunile separatiste din estul Ucrainei) despre manifestaţiile unioniste din R. Moldova. Sursa: VK

Ce concluzii putem extrage de aici? În primul rând era vorba de o mobilizare şi pregătire a „omuleţilor verzi“ pentru a interveni „în caz de ceva“, iar acel „ceva“ putea varia de la „incidente sporadice“ la „destabilizare şi manifestaţii în masă“. Miza constă în a menţine în priză publicul rus în caz de nevoie şi implicare directă, aşa cum a fost în cazul Crimeei şi conflictul din regiunile estice ale Ucrainei.

În al doilea rând, putem constata că există şi „o linie fierbinte“ între Interfront-ul moldovenist al lui Dodon şi separatiştii din Donbas şi Transnistria. Aceştia din urmă fiind pregătiţi să acţioneze oricând la primul indiciu al preşedintelui pro-Kremlin şi al locotenenţilor săi moldovenişti, şi nu încape nicio îndoială că aşa vor proceda şi în preajma alegerilor parlamentare din noiembrie/decembrie 2018.

Consecinţe

În urma acestei isterii antiromâneşti şi anti-unioniste, pe 25 martie, chiar în timpul manifestaţiei din PMAN, poliţia din Chişinău reuşise să identifice şi să reţină un grup de 21 de tineri (unii chiar minori) etnici ruşi, cu măşti pe faţă şi rucsacuri în spate, care se îndreptau spre Piaţă pentru a intra în mulţime. Într-un rucsac au găsit o mască anti-gaz, măşti medicale, cuţit, bâtă de baseball şi un box. Acei copii chiar credeau că „jandarmul român“ va ataca R. Moldova şi că trebuie să vină în „apărarea statalităţii“ cu bâta.


Grupul de ultraşi antiromâni reţinuţi de Poliţia Capitalei. Sursa: ImpactTV

Ulterior poliţia stabilise că toţi erau originari din Chişinău (sectoarele Ciocana, Telecentru şi Botanica), făcând parte dintr-un grup de ultraşi radicali. Carne de tun perfectă pentru Interfront-ul moldovenist. Aşadar, responsabili de radicalizarea acestor tineri cade atât asupra preşedintelui Dodon, cât şi a lui Pascaru, dar lipsa onoarei şi obrazul gros al acestora nu le îngăduie să-şi analizeze mai atent declaraţiile din presă şi „scrisorile“ xenofobe lansate în spaţiul informaţional.

PS. Nici comunicatorii de la Sputnik nu au putut să nu profite de ocazie, aşa că au lansat încă o dezinformare precum că „evenimentul dedicat Unirii din 1918 nu a trecut fără incidente“ (se referă la cel organizat pe 25 martie 2018). Nu am decât să le transmit că au ajuns la nivelul noroiului minţii în ale jurnalismului, mai ales că tinerii reţinuţi nu aveau nicio legătură cu manifestaţia sau cu organizatorii, aceştia dorind să pătrundă în mulţime de pe o stradă adiacentă PMAN.

Captură după dezinformarea lansată pe Sputnik.md. Sursa: Sputnik.md

*Nicolae Ţîbrigan este licenţiat în Sociologie la Universitatea din Bucureşti, absolvent al masterului de Studii de securitate din cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti. În prezent este înscris la Şcoala doctorală de Sociologie. Începând cu 2013 devine asistent de cercetare la Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I.C. Brătianu“ al Academiei Române.