Editorial: Reformarea justiției, deblocată

În ultimul timp am asistat la câteva semne care arată că procesul de reformare a sistemului de justiţie din Republica Moldova e deblocat sau, cel puţin, e pe drumul cel drept.

Mai întâi, a fost demis Ion Muruianu, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, un personaj-cheie ce deţinea pârghii importante în justiţia moldoveană încă din timpul guvernării neocomuniste de până la 2009. O altă acţiune importantă se referă la lichidarea judecătoriilor economice şi militare. Adoptată în şedinţa Parlamentului din 22 iulie 2011, cu votul unanim al celor 56 de deputaţi ai AIE-2 (inclusiv a fostului deputat PLDM, Mihai Godea), legea privind transferarea competenţelor celor două tipuri speciale de judecătorii în cele ale instanţelor comune deblochează o iniţiativă mai veche a AIE.

Votul unanim al deputaţilor ne-comunişti aduce un plus de imagine actualei coaliţii de guvernare şi demonstrează că Alianţa este una care, după discuţii în contradictoriu, declaraţii incendiare şi insinuări grave (de exemplu, cazul „Franzeluţa", alegerea preşedinţilor de raioane, Ghimpu vs. Ioniţă în chestiunea „Las Vegas") este una care poate funcţiona în continuare. De data aceasta, Partidul Democrat a reuşit să-şi îmbunătăţească puţin imaginea sa de torpilor al reformelor în justiţie. Iar Vlad Plahotniuc a înţeles, în sfârşit, un lucru elementar, anume că pentru a face politică înseamnă să renunţi la aroganţă, măcar din când în când, şi să accepţi cedări atunci când toată lumea ştie ce se întâmplă. În caz contrar, riscul era prea mare ca PD să-şi piardă cu totul faţa.

Mai ales dacă raportăm cele petrecute la iniţiativa preşedintelui PD, preşedinte interimar şi speaker Marian Lupu, de creare a Consiliului pentru reforma justiţiei, prin care democraţii şi-au arogat într-un fel rolul de cei mai fervenţi susţinători a reformării sistemului de justiţie din Moldova. Activitatea acestuia însă va deveni una credibilă dacă Vlad Plahotniuc va renunţa la funcţia de vicepreşedinte, aşa cum a sugerat recent ministrul Justiţiei, Oleg Efrim. Aflarea în această postură a unui personaj asupra căruia planează foarte multe dubii despre felul în care şi-a adunat o avere exorbitantă în complicitate cu guvernarea PCRM şi care deţine pârghii importante în sistemul judiciar moldovean, este un element care compromite din start Consiliul sus-numit.

O altă verigă importantă, dacă nu chiar decisivă, în reforma Justiţiei, este Procuratura, demisia şefului căruia, Valeriu Zubco, numit de democraţi (citeşte prim-vicespeakerul Parlamentului), a fost solicitată de premierul Vlad Filat. Şi Centrul de Combatere al Crimelor Economice şi Corupţiei este la rând, aşa cum o sugerează şi mărturisirile alarmante ale lui Viorel Chetraru, făcute nu demult la un post de televiziune.

La Ministerul de Interne, în afară de o vizită a ministrului Roibu la Tbilisi pentru a prelua experienţa georgienilor în domeniu, impresionantă într-adevăr, nu s-a prea auzit mare lucru. Or, cum poate premierul, partidul căruia i-a revenit MAI, să convingă partenerii de coaliţie că vrea în realitate reforme, dacă nimic nu se mişcă acolo în direcţia unei schimbări profunde? Atâta doar că s-a început renovarea exteriorului sediului MAI... Sau poate Vlad Filat vrea să pună mâna mai întâi pe toate instituţiile de drept şi apoi să arate tot ce poate? Asta ar fi indezirabil şi periculos. Pentru oricine ar deţine asemenea puteri în mâinile sale, în mod exclusiv, tentaţia de a abuza ar fi foarte mare. De aceea, soluţia pentru Moldova este o alianţă de partide reformabile şi democratizabile, nu a monopolului unui partid oricât de pro-european şi ataşat valorilor democratice s-ar declara.

Şi reforma Justiţiei e posibilă doar în acest context, a unui dialog civilizat, dar ferm şi transparent, cu participarea largă şi reală a societăţii civile, precum şi a existenţei unor mecanisme de restrângeri mutuale în aşa fel încât să se evite monopolizarea puterii politice de către o singură persoană sau un singur partid.