Dodon calcă pe grebla Preşedintelui Lucinschi, Plahotniuc aplaudă

După numai două luni de aflare în funcţie, Preşedintele Igor Dodon a anunţat deja că doreşte modificarea Constituţiei.

Schimbările prezentate la 28 februarie i-ar oferi şefului statului puterea de a dizolva parlamentul în cinci circumstanţe noi, în plus faţă de cele două existente deja. Dacă va avea succes, această mişcare va transforma Moldova dintr-un stat parlamentar într-o republică semi-prezidenţială. Este evident că Dodon devine din ce în ce mai frustrat din cauza rolului său ceremonial, pe când el se vede un al doilea Putin, citând sondajele în care preşedintele rus este în mod constant cel mai popular politician în Moldova. Dodon a oferit Parlamentului o lună pentru a iniţia procesul; în caz contrar, el a promis să înceapă colectarea de semnături în sprijinul unui referendum popular. Fracţiunea Socialistă din legislativ are 24 de semnături în susţinerea iniţiativei, dar îi mai lipsesc 10 semnături din cele 34 necesare, deci procesul parlamentar, cel mai probabil, va eşua. Dodon va cere sprijin alegătorilor săi. Chiar şi aşa, şansele unui referendum sunt minime, atâta timp cât Vlad Plahotniuc, liderul Partidului Democrat, menţine controlul asupra Curţii Constituţionale şi a Comisiei Electorale Centrale. Prin urmare, Dodon nu prea poate conta pe utilizarea referendumului în avantaj personal său de partid, cu excepţia cazului în care este susţinut de Plahotniuc. Şeful Partidului Democrat ar fi probabil mai interesat de al doilea referendum propus de Dodon, cel cu privire la reglementarea transnistreană. Dar motivaţia din spatele potenţialului sprijin din partea lui Plahotniuc nu este deloc simplă.

La 1 martie, în ajunul comemorării a 25 de ani de la începerea conflictului transnistrean, Igor Dodon a propus o platformă publică pentru reconciliere naţională. Dodon a solicitat mai devreme un referendum cu privire la o soluţionare diferendului Transnistrian, care a fost imediat respins de către liderul separatist, Vadim Krasnoselsky. Cu toate acestea, mesajele ulterioare atât din Tiraspol, cît şi de la Moscova indică dorinţa de a lua în considerare opţiunea promovată de Dodon. Nu este foarte clar ce ar presupune un eventual referendum, dar Dodon a vorbit în mod repetat în favoarea federalizării. Aceasta este, de asemenea, opţiunea preferată de Kremlin, pentru că ar asigura îndepărtarea Moldovei de UE odată ce 250.000 de alegători transnistreni se vor alăture forţelor pro-ruseşti de pe malul drept. La acest moment, Plahotniuc nu este interesat de acest scenariu, dar el va beneficia enorm dacă federalizarea va fi percepută ca o ameninţare reală şi va începe să domine agenda publică. Atât Plahotniuc, cât şi Dodon vor avea de câstigat, acesta din urmă pledează pentru o soluţie federală (pro-Rusă), iat Partidul Democrat se poziţionează ca singurul apărător al integrării europene. Anticipând faptul că soluţionarea conflictului transnistrean în condiţii similare cu Memorandumul Kozak din 2003 este inacceptabilă pentru opoziţia de centru-dreapta, Plahotniuc ar putea utiliza acest pericol artificial ca o perdea de fum pentru a distrage atenţia opiniei publice de la reforma sistemului electoral, care i-ar permite să rămână la putere după alegerile parlamentare din 2018.

Acest joc dublu devine tot mai clar publicului din Moldova, în pofida teatrul politic în care Dodon şi Plahotniuc se erijează în rivali de moarte. Rechemarea Ambasadorului Braghiş de la Moscova e un caz simptomatic. La 1 martie, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene a surprins pe toată lumea, inclusiv diplomaţia rusă, rechemându-l dintr-o dată pe ambasadorul Dumitru Braghiş, numit în funcţie în noiembrie 2015 şi considerat o figură potrivită. Rechemarea este prezentată ca parte a unei lupte între guvern şi preşedinte pentru portofoliile de ambasadori. Dar, de fapt, totul e o farsă.

Planurile lui Dodon despre referendumuri sunt un mecanism de control al agendei publice, dar acestea implică şi riscuri majore pentru societate.

Adevăratele motive din spatele retragerii lui Braghiş sunt produsul înţelegerilor ascunse dintre Plahotniuc şi Dodon. Dodon a anunţat în ziua imediat următoare că Andrei Neguţă, consilierul său pentru politică externă şi fost ambasador la Moscova, îl va înlocui pe Braghiş. Astfel, în mod evident, rechemarea nu a fost o surpriză pentru preşedinte, mai ales că ambasadorul Braghiş nu a fost admis la întâlnirile de nivel înalt în timpul vizitei lui Dodon la Moscova în ianuarie. Parteneriatul ascuns dintre Plahotniuc şi Dodon a devenit aparent odată ce Dodon nu s-a opus numirii lui Vasile Botnari la conducerea Moldovagaz, pe 9 februarie. Peste o lună, socialistul Ruslan Garbalî a fost numit în funcţia de director la Chişinăugaz. Acest tip de cooperare implicită între cele două forţe politice majore, care pretind a fi în opoziţie una faţă de cealaltă, este în acelaşi timp o binecuvântare şi un blestem pentru partidele de opoziţie de centru-dreapta. Astfel de tranzacţii făcute pe la spate ar putea servi drept un imbold pentru consolidarea opoziţiei, care, deşi este sprijinită de aproximativ o treime din societate, continuă să aibă dificultăţi în promovarea unei alternative, având în vedere resursele administrative, financiare şi de media ce stau la dispoziţia duetului Plahotniuc-Dodon pe de o parte, şi restul opoziţiei pe de alta.

Planurile lui Dodon despre referendumuri sunt un mecanism de control al agendei publice, dar acestea implică şi riscuri majore pentru societate. Plahotniuc poate folosi ambele planuri vociferate de Dodon în interes propriu. În virtutea ameninţării artificiale generate de iniţiativele lui Dodon, Plahotniuc îsi creează câmp de manevră, cimentând puterea proprie prin introducerea unui sistem electoral uninominal sau mixt. În mod ironic, Dodon e pe calea de a repeta greşeala celui de-al doilea preşedinte al Republicii Moldova, Petru Lucinschi, care, de asemenea, a căutat să-şi sporească prerogativele prin modificarea Constituţiei în anul 2000. Cu toate acestea, Lucinschi a pierdut lupta cu Parlamentul şi, involuntar, a deschis calea pentru Vladimir Voronin şi Partidul Comuniştilor, care au dominat politica moldovenească în deceniul următor. Acum, Preşedintele Dodon riscă să-i facă aceeaşi favoare lui Vladimir Plahotniuc.

Notă: Articolul a fost scris pentru Jamestown Foundation şi poate fi accesat aici.