Există Unionişti şi „Unionişti“

În legătură cu politicienii „unionişti" din Republica Moldova eu sunt demult lămurit. Pentru clasa politică de dincolo de Prut unionismul reprezintă în general o cale spre parvenire şi de control asupra unui segment dur al populaţiei.

Mai mult decât atât, s-a avut grijă ca în mod constant acest deziderat să fie compromis prin asocierea lui cu persoane care în cele din urmă nu s-au dovedit a fi ceea ce ar fi trebuit să fie.

Unii strigă acolo „Unire” doar în campania electorală, în timp ce în restul timpului cer României în mod oficial să nu mai intervină în politica internă din Republica Moldova, deşi este dreptul Bucureştiului să pună condiţii deschise şi clare când este vorba de proprii bani, acesta fiind principalul susţinător financiar.

Legătura Moscovei cu arestarea lui Chirtoacă

Eu personal nu cred într-o astfel de legătura. Folosirea luptei anticorupţie reprezintă o unealtă prea cizelată pentru Federaţia Rusă, care dispune de trupe de ocupaţie şi impune reguli în mod direct, fără a avea nevoie de mască.

Apoi exagerăm interesul Kremlinului faţă de Republica Moldova. Relaxarea pro-românească de după 2009 nu se putea face fără ca Moscova să accepte acest lucru. Ea dispune de atât de multe pârghii pentru a stopa orice relaţie a Chişinăului cu Bucureştiul, încât pare greu de crezut că s-ar fi oprit acum la astfel de gesturi.

Dacă ar fi să vorbesc de comanda cuiva m-aş referi la lupta internă, unde apropiaţii unui anumit oligarh deţin puterea totală, inclusiv asupra justiţiei. Dar nici spre această teorie nu m-aş abate foarte tare.

În general, dacă este să vorbim de lupta împotriva unionismului, aceasta se duce de către clasa politică de la Chişinău şi nu de către Federaţia Rusă. Primii au cu mult mai multe interese ca Unirea cu România să fie stopată, căci s-ar pune astfel capăt dominaţiei de tip mafiot asupra resurselor umane dintre Prut şi Nistru. Federaţia Rusă în schimb ar avea de câştigat în urma unui astfel de proces prin faptul că linia de demarcaţia pe Nistru s-ar trasa şi în mod oficial, apoi ar căpăta relaţii economice noi cu România, unde influenţa sa ar creşte.

Lupta Împotriva Corupţiei doar cu ai lor, nu cu ai noştri?

Să nu ne amăgim că în rândul aderenţilor unionişti nu ar exista fapte de corupţie. Există şi în România, există şi în Republica Moldova aderenţi ai mişcării care au fost puşi sub acuzare pentru fapte de corupţie.

Când a fost arestat Vlad Filat am strigat cu toţii: Gata, DNA-ul a trecut Prutul. Când a fost arestat acum câteva zile un ministru al transporturilor am strigat: iată că se mai mişcă ceva.

Acum că ţinta procurorilor a fost primarul Dorin Chirtoacă nu prea mai convine unora, venim cu teorii ale conspiraţiei, mâna Moscovei şi altele. Probabil că la fel spunea şi Moscova despre evenimentele din 2009 când a fost dat jos de la putere Vladimir Voronin.

Funcţia vine cu responsabilităţi şi riscuri

O funcţie publică vine cu responsabilităţi şi cu riscuri. Un post atât de important precum cel de primar al oraşului Chişinău impune ţinerea cu mână de fier a subalternilor şi alegerea celei mai bune echipe de guvernare. Nu întotdeauna oamenii puşi în posturi reuşesc să ţină piept tentaţiei.

Primarul, chiar dacă deleagă atribuţii, rămâne cu toate responsabilităţile unor fapte. Pare puţin probabil ca Dorin Chirtoacă să fie implicat în fapte, direct sau indirect şi în mod voit, dar cu toate acestea procurorii trebuie să impună măsuri care să le asigure o anchetare neviciată a faptei presupuse. Tocmai de aceea reţinerea primarului nu trebuie văzută ca o măsură corectivă ci ca una necesară pentru bunul mers al anchetei.

Cu siguranţă că în structura aparatului primăriei oraşului Chişinău au loc fapte de corupţie, dar primarul nu poate deţine un control total asupra a câteva sute de funcţionari ce au salarii mizere şi sunt predispuşi spre astfel de acte de corupţie. Este posibil ca faptele să fie reale, dar nu am văzut în spaţiul public informaţii cu privire la dovezi care l-ar implica pe Dorin Chirtoacă: nici o înregistrare audio sau video, nici o transcriere scăpată pe surse, nici un document care să arate un act de voinţă.

Procurorii pot să nu deţină informaţii despre fapte de corupţie, dar cu toate acestea, pentru că vorbim de o funcţie importantă, să dispună de măsuri împotriva unei persoane sau chiar a unor martori.

Nu ne putem pronunţa asupra culpabilităţii primarului doar pentru că acesta a fost reţinut, cu atât mai mult cu cât măsura impusă a fost una blândă, dovadă că nu existau motive suficiente pentru ca judecătorul să stabilească o legătură directă între fapte şi primarul capitalei. Acesta s-a pus la dispoziţia procurorilor, căci aşa era normal. Reţinerea la domiciliu în faza de început a unei cercetări arată în clar că nu există decât suspiciuni datorită funcţiei publice. Dacă ar fi existat dovezi atunci arestarea s-ar fi făcut la sigur.

Sigur că imaginea sa publică a fost compromisă, dar cum spuneam: funcţia publică vine cu responsabilităţi şi riscuri.

Tocmai de aceea Unionismul nu trebuie asociat cu oameni, ci doar oamenii să se asocieze cu Unionismul.

Rămâne să ne retragem şi să presupunem că justiţia îşi va face treaba, dar nimeni nu prea are încredere în justiţia din Republica Moldova, nu cât timp există o întreagă încrengătură de relaţii de rudenie, născute sau dobândite de-a lungul timpului între poliţişti, procurori, judecători şi o parte a clasei politice.

Este foarte interesant că nimeni nu s-a obosit să cerceteze finanţarea campaniilor electorale ale lui Igor Dodon, care, deşi are o casă de câteva sute de mii de euro, are venituri ce nu pot justifica o astfel de proprietate şi nici dacă am aduna toate veniturile tuturor rudelor de gradul I.  Tot interesant este că nimeni nu vorbeşte de privatizările frauduloase prin care statul moldovenesc a fost delapidat, cum nu se vorbeşte de avioanele private sau maşinile de sute de mii de euro ale lui Vladimir Plahotniuc.

Ori aş avea încredere în justiţie dacă s-ar începe de la aceste aspecte clare, pentru a nu exista suspiciuni cu privire la campaniile duse. Ori nu am putea presupune că Vladimir Plahotniuc ar fi un fel de Mark Zuckerberg al Republicii Moldova, ce a avut norocul să găsească pe jos câteva sute de milioane în cel mai sărac stat al Europei.

Condamnarea lui Filat şi reţinerea lui Chirtoacă ne trimite însă spre alte gânduri, spre un control prin justiţie a statului, în cel mai pur stil Stalinist, adică printr-o Justiţie selectivă şi ghidată.