Despre eşecul lui Dodon, şocul Uninominal şi ruperea relaţiilor cu Rusia

Republica Moldova a făcut un gest fără de precedent în ultimii 25 de ani: a luat act de abuzurile Federaţiei Ruse împotriva cetăţenilor moldoveni şi a impus oficialilor de dincolo de Prut să nu se mai deplaseze în Federaţia Rusă. Poziţia guvernului este diametral opusă celei avute de Igor Dodon, care preferă să mimeze slugărnicia faţă de Moscova, în detrimentul statului ce îl reprezintă.

Eşecul lui Igor Dodon – un preşedinte fără de ţară

Preşedintele Republicii Moldova, Igor Dodon, înregistrează eşec după eşec, atribuţiile sale, şi aşa restrânse de constituţie, fiind şi mai restrânse de către Parlament şi de Cetăţenii Republicii Moldova.

Întâi să vedem contextul: Igor Dodon a devenit preşedinte pentru că tabăra „pro-Dodon” a fost mai motivată decât tabăra „anti-Dodon”. Asta pentru că votanţii nu au fost decât „pentru” şi „împotriva” lui, iar prezenţa contracandidaţilor a fost una de umplutură. Voturile „pentru Igor Dodon” la limită s-au impus şi asta pentru că furtul dovedit a peste un miliard de euro, pus ulterior pe umerii cetăţenilor, a convins pe mulţi să nu se mai prezinte la urne. Deşi în mod normal un candidat cât de cât serios ar fi trebuit să adune suficiente voturi, cu atât mai mult cu cât nu a dispus de un contracandidat serios, Igor Dodon nu a reuşit să facă acest lucru decât la limită. Mai pe scurt: aproape jumătate din cetăţenii Republicii Moldova au preferat să menţină  hoţii la putere decât să accepte venirea lui Igor Dodon.

Pe plan intern mişcările sale sunt pur şi simplu anihilate de către Parlament şi de Guvern. Acestea din urmă, deşi nu sunt cu siguranţă pro-europene, putem garanta că nu sunt pro-ruse. Mai nou observăm o activare a executivului pe probleme de politică externă, adică rolul lui Igor Dodon devine şi mai mic din mic ce este.

Pe plan extern situaţia este de-a dreptul dezastruoasă. Nimeni nu l-a invitat pe Igor Dodon în vizite oficiale. Plecat prin diverse ţări pe bani publici, acesta nu are decât întâlniri de mâna a doua, adică nu mai sus de nivelul pe care orice primar din România le-ar avea în afara graniţei.

Pentru a putea ascunde acest eşec Igor Dodon numeşte aceste vizite ca fiind „private”. Cu toate acestea, este de cercetat de către curtea de conturi dacă ele se fac pe bani publici, căci cu greu se poate dovedi că preşedintele poate merge cu un întreg staf pe propria cheltuială. Ori este de ştiut că actualul preşedinte a fost „ajutat de părinţi” să îşi plătească ratele la bancă, sau cel puţin el aşa a declarat.

Mai mult decât atât. Nici în timpul vizitei în Rusia nu a fost prea bine primit. Preşedintele Putin nu l-a aşteptat la scara avionului, de altfel nici un oficial rus de rang important sau mediocru nu a făcut acest lucru. Cu greu a reuşit Igor Dodon să smulgă o întâlnire de doar câteva minute, adică nu mai mult de două.

Igor Dodon pozează pe post de „Valet al Moscovei” la Chişinău. Cu toate acestea, Federaţia Rusă nu îşi doreşte un astfel de valet, el fiind ofensator, motiv pentru care nici nu se afişează alături de el. Este adevărat îi permite a lăsa impresii, dar nu mai mult decât atât. În realitate, la Moscova, Igor Dodon nici nu se vede, tot aşa cum nu se vede nici la Bucureşti.

Ori Klaus Johannis nu o dată, dar niciodată nu a amintit numele lui Igor Dodon, nici de bine şi nici de rău. Practic acesta nu există, iar România priveşte dincolo de Prut spre un stat fără de conducător. Ori în regiune România este relevantă.

Încrederea în actualul preşedinte a scăzut simţitor pe fondul faptului că a luat permanent poziţii opuse celor de reprezentare corectă a cetăţenilor săi.

Votul Uninominal – un şoc ce poate menţine traseul european

Este evident că actualul patron al Republicii Moldova, cum unii îl numesc pe Plahotniuc, nu va lăsa statul din mâini aşa de uşor, cu siguranţă nu la unul fără de pic de valoare şi cu  interese contrare lui.

Astfel, Vladimir Plahotniuc, de altfel o persoană foarte inteligentă, a stabilit un plan ce ar putea da o mare lovitură socialiştilor, şi aşa în cădere liberă.

Este evident că actuala formulă politică nu poate obţine sub nici o formă peste 50% din mandate şi este nevoie de un şoc. Partidele aflate acum la putere au procente ce pe multe nici nu le mai duce în parlament. Pe de cealaltă parte nici pe socialişti lumea nu prea vrea să îi voteze, iar să creezi acum o alternativă este ca şi imposibil.

Astfel că, având în vedere garanţia că astfel sigur se va pierde puterea, Vladimir Plahotniuc încearcă un joc: Votul Uninominal.

Ce însemnă acest lucru? Înseamnă că fiecare 30.000 de cetăţeni îşi vor alege propriul preşedinte, prin vot direct, şi care îi va reprezenta la nivelul parlamentului.

Ori prin această formulă are loc o disociere, de altfel obligatorie, între partid şi candidat. Ori se ştie că, dincolo de eşecul la nivel central, forţele europene dispun de o majoritate covârşitoare la nivelul administraţiei locale. Asta pentru că cetăţenii nu au asociat primarii cu executivul şi au votat omul şi nu partidul.

Socialiştii, la nivel local, stau sub orice standard în ceea ce priveşte reprezentarea. Practic, centrul a tras partidul şi voturile împotriva sistemului corupt. Ori aici pierd cam multe şanse, căci democraţii vor putea, cu voturile cetăţenilor şi cu ajutorul primarilor, să mute succesul din alegerile locale la nivel central.

Nu mai discutăm despre faptul că alegătorii vor fi mai bine mobilizaţi, inclusiv cei Unionişti, care au şansa acum să nu mai pună ştampila pe un partid ci pe un om. Ori se ştie că unioniştilor nu le plac partidele, ci oamenii. Apare astfel o miză importantă: votul unionist ce va aduce în parlament Unionişti şi care vor putea duce deschis o politică Unionistă.

Un alt avantaj major îl reprezintă faptul că Chişinăul este eminamente pro-românesc. Ori el va aduce 30% dintre electori, iar fiecare candidat este de ajuns să fie primul la el în colegiu.

Astfel că, România şi Unionismul privesc dincolo de Prut cu şansa că politica va continua şi nu vom avea o nouă graniţă făcută împotriva Românilor.

Gest fără precedent: Republica Moldova rupe relaţiile cu Rusia

Un gest fără de precedent în ultimii 25 de ani a venit de la Chişinău: executivul a înaintat o notă de protest către ambasadorul rus la Chişinău şi a cerut oficialilor moldoveni să nu mai intre în Federaţia Rusă până ce abuzurile împotriva cetăţenilor moldoveni nu sunt oprite.

Ori nota vine în disonanţă cu ceea ce vroia Dodon să pară a fi politica oficială a statului: opoziţia la Uniunea Europeană şi apropierea de Federaţia Rusă.

Ori executivul a făcut un gest prin care practic elimină rolul preşedintelui Igor Dodon. Gestul este unul firesc având în vedere că acesta nu respectă politica statului şi mandatul de preşedinte ce l-a primit. Fără mult scandal Guvernul îl elimină şi din politica externă, acolo unde oricum nimeni nu îşi permitea să se afişeze alături de el.

Preşedintele actual, în afară de a mima rezultate, nu reuşeşte să obţină de la Moscova nici cel puţin promisiune că politica anti-moldovenească va înceta. În continuare economia şi ţara se orientează spre România, iar Rusia nu doar că nu se opune, dar pare a face în mod premeditat de a împinge pe moldoveni în această direcţie. Pare că Moscova a dorit o decuplare de Republica Moldova, conştientă fiind că acest lucru înseamnă o cuplare cu România. Cine îşi imaginează că Rusia nu gândeşte consecinţele fiecărui gest amarnic se înşeală.

Unirea Basarabiei cu România - sărbătoare naţională oficială

Atitudinea Bucureştiului este unitară pe tot spectrul politic. Până şi o majoritate parte din parlamentarii maghiari au votat ca Ziua Unirii Basarabiei cu România să fie declarată ca şi Zi Naţională.

Pentru mulţi, acest lucru nu prezintă relevanţă, dar cu siguranţă că valoarea ideologică şi propagandistică este imensă. Practic, de acum încolo va trebui să ne amintim cel puţin o dată pe an, în mod oficial, cum că: BASARABIA E ROMÂNIA!