Confruntări geopolitice şi fratricide la Chişinău: bătălia pentru poziţionare la generale

La Chişinău are loc încleştarea pentru alegerile anticipate pentru câteva primării. Bătălia administrării capitalei Chişinău, Bălţiului, a doua localitate ca importanţă din Republica Moldova şi a câtorva alte orăşele şi comune ar părea nerelevantă, în anul care a rămas până la alegerile la termen.

E adevărat însă că ele permit poziţionări avantajoase în perspectiva următoarelor alegeri, pentru un mandat întreg. Dar cea mai importantă valoare de întrebuinţare a acestor alegeri locale anticipate pentru alegerile generale din sfârşitul lui noiembrie.

Deci, vrem nu vrem, unii fac teste de poziţionare în perspectiva alegerilor locale. Să vadă cum şi cât contează un candidat independent, cât poate fi potenţat şi ce impact are, că tot vin alegeri mixte, cu componentă uninominală pe circumscripţii. Chişinăul e cea mai mare circumscripţie după cea naţională, iar primarul de Chişinău cel mai votat personaj după preşedinte, când e ales direct. Apoi alegerile generale sunt şi motiv de poziţionare în perspectiva generalelor, iar dacă unii visează să impună dominaţia pe liste şi la circumscripţii în alianţe, alţii gândesc la prăbuşirea dramatică, eşecul costisitor şi eliminarea sau limitarea drastică a unui cuvânt în perspectiva listelor pentru aceleaşi alegeri generale mixte.

Perspectiva e totuşi foarte complicată pentru partidele pro-europene de opoziţie care nu au reuşit nici să aglutineze toată dreapta, pentru a avea o şansă, nu au reuşit nici să aibă un candidat avantajos – Andrei Năstase e cel mai controversat şi urât dintre posibilii candidaţi, Maia Sandu câştigând liniştită Primăria dacă voia – şi actualul reprezentant nici nu are mesaj pe toate segmentele ce-l pot susţine. Candidează la locul trei.

Igor Dodon şi Ion Ceban FOTO presidency.md

Cum îşi subminează Dodon propriul candidat la Primăria Capitalei

Ion Ceban este candidatul PSRM la Primăria Capitalei. Fost purtător de cuvânt şi consilier municipal, consilier benevol al Preşedintelui Igor Dodon, Ion Ceban ar trebui să întrunească pe deplin nu numai sprijinul partidului pe care l-a condus şi îl conduce în continuare de fapt, Igor Dodon, dar şi susţinerea fostului Preşedinte. Nu ştiu, nu am verificat acum dacă lansarea candidatului PSRM s-a făcut cu prezenţa, dacă nu cu susţinerea directă şi afirmată a lui Igor Dodon. Nici nu e important. Important e că preşedintele îşi subminează propriul candidat la Primăria Capitalei.

Cum o face? Mai întâi prin poziţionările sale publice. Capitala are o componentă importantă de cetăţeni de etnie rusă şi asimilaţi, moşteniţi din perioada sovietică sau urmaşi ai celor detaşaţi în funcţie de conducere în capitala Republicii Unionale RSS Moldovenească. Într-adevăr, după epurarea elitelor din anii 40, la ocuparea Basarabiei de către URSS, noii conducători erau aduşi de peste tot din imperiu, cu precădere din statele slave – Rusia, Ucraina şi Belarus. Ei erau plasaţi în funcţii de conducere, beneficiau de avantaje şi poziţii solide pe linie de partid şi Komsomol, cu scopul de a înlocui fosta elită naţională şi de a crea noua elită locală, ca parte a uniformizatului popor sovietic.

Faptul că mişcarea nu a funcţionat o dovedesc cele 4 decenii de opoziţie de toate felurile din RSS Moldovenească: de la revoltă şi apărare cu arma în mână, la crearea de partide politice cu programe democratice şi pro-româneşti în ilegalitate şi mergând până la proteste de natură civică, cu grafitti pe clădirile regimului sovietic care-l trimiteau pe Bodiul acasă. În plus, la sosirea lui Gorbaciov şi redeschiderea regimului, prin Perestroika şi Glasnosti, Mişcarea de Renaştere Naţională a răbufnit din toată puterea şi a demonstrat că elita românească s-a refăcut şi a dăinuit şi că aspiraţiile pentru identitate sunt acolo, neclintite. Au început celebrele cenacluri – întrebaţi-l pe Anatol Şalaru şi alţi veterani din acele vremuri – apoi cântecele s-au transformat în 1988-1989 în mişcare politică şi partid politic, Frontul Popular, cu propriile sale realizări din vara lui 1989 – limba, tricolorul, grafia latină, identitatea.

Şi de ce şi-ar dori Igor Dodon ca Ion Ceban să câştige alegerile din municipiul Chişinău? Păi tocmai că nu-şi doreşte şi face totul pentru a-i submina acestuia şansele.

Deci acea elită adusă din fostul Imperiu Sovietic şi urmaşii săi – care nu au nici o vină şi sunt astăzi parte a electoratului Republicii Moldova şi sunt cetăţeni ai statului independent cu just temei – sunt baza votanţilor PSRM, pe care-i împart cu partidele pro-ruse, dar şi cu comuniştii naţionalişti moldoveni ai lui Voronin. Problema e că există o mândrie autohtonistă moldovenească ce înghite cu greu temenelele excesive şi mult prea dese ale lui Igor Dodon făcute către Moscova şi Ţarul Putin.

Ultima manifestare în raport cu atacul chirurgical asupra programului militar de arme chimice ilegal al Siriei a pus capacul. Când lumea întreagă sancţionează enormităţile uciderii civililor cu armă chimică de distrugere în masă, când votul din Consiliul de Securitate de sancţionare al intervenţiei occidentale pentru a distruge aceste facilităţi e covârşitor împotriva Rusiei care l-a iniţiat – 8 voturi împotrivă, între care cei 3 membri occidentali permanenţi ai Consiliului de Securitate, cu drept de veto, 4 voturi abţineri, între care Kazahstanul, şi doar trei voturi pentru, Rusia, China şi Bolivia – Igor Dodon iese, contrar poziţiei organismelor responsabile de politica externă din statul Republica Moldova, şi se alătură cu susţinere explicită Rusiei. Evident că gestul nu are cum să-l ajute pe candidatul PSRM, votanţii lui Ion Ceban sunt profund dezamăgiţi şi alungaţi pur şi simplu din siajul său fie spre Partidul Şor, dacă sunt pro-ruşi, fie spre PCRM, la Vladimir Voronin, dacă se consideră moldoveni, sau rămân, scârbiţi, acasă, neavând cu cine vota.

Şi de ce şi-ar dori Igor Dodon ca Ion Ceban să câştige alegerile din municipiul Chişinău? Păi tocmai că nu-şi doreşte şi face totul pentru a-i submina acestuia şansele. Venirea la Primăria Capitalei Republicii Moldova a unui exponent al PSRM creează un pol de putere natural alternativ influenţei indirecte pe care o are asupra partidului Preşedintele Dodon. Mai mult, fiind vorba despre un personaj mai aproape de treburile urbei, şi ultimul care câştigă voturi, preluând, practic, pentru prima dată capitala pentru pro-ruşi – sper să nu o facă, dar încerc să realizez ipotetic care ar fi consecinţele – prestigiul şi forţa sa politică în cadrul PSRM ar creşte exponenţial.

Cum PSRM e deja nervos pentru impactul negativ pe care-l are Dodon asupra ratingului său electoral, fiind în scădere şi antrenând şi PSRM pe panta descrescătoare, până la preluarea partidului de către Ceban şi izolarea/ignorarea lui Dodon mai e un singur pas. Un pas pe care preşedintele nu l-ar dori parcurs, şi ca să nu ajungă în această postură şi să fie singurul responsabil de dominaţia partidului şi de relaţia cu Moscova, are tot interesul să-l submineze activ pe Ceban. Chiar şi numai prin luări de poziţie controversate, în miezul campaniei sale electorale, care-i îndepărtează electoratul.

Valeriu Munteanu FOTO pl.md

Bătălia pentru locul trei. Halal miză pentru opoziţia pro-europeană din stradă

Mare zaiafet în campania electorală, care parcă nu-i. În afara unui document al candidatului PL-ului, Valeriu Munteanu, pentru blocarea înregistrării Silviei Radu, nimic nu se prea vede între candidaţii care contează în cursă şi care conduc detaşat plutonul. În schimb, pentru locul trei, parcă i-a apucat strechea pe toţi, candidaţi, politicieni susţinători, analişti, un cor comun care se luptă pentru... locul 3. Halal miză!

Astfel, dacă e să discutăm despre alură, trena rămasă de la fostul primar Dorin Chirtoacă şi ceva osânză electorală făcută pe cont propriu îl putea aduce pe Valeriu Munteanu, candidatul PL, în poziţia a treia. Deasupra lui Andrei Năstase, candidatul PPDA-PAS-PLDM. Un dezastru pentru candidatul opoziţiei pro-europene din stradă, prost ales şi neconvingător. Totuşi iată că a intrat în cursă şi candidatul PUN, Constantin Codreanu, iar unioniştii au unde se aglomera şi cu cine vota, motiv pentru care zestrea lui Valeriu Munteanu rămasă la 7,5%, nu mai depăşeşte cele 12-15% ale conglomeratului de opoziţie.

Motiv pentru un urlet major, supra-agitaţia lui Valeriu Munteanu şi a PL, care pierde voturi, în bătălia pentru locul trei. Ceartă puternică, amintiri politice, schimburi neprincipiale de amabilităţi contondenţe PL-PUN pe toate diapazoanele. Rezultatul şi finalitatea erau tot alea, depăşirea lui Năstase în bătălia pentru... locul 3.

Cred că intrăm într-un penibil absolut. Nimeni nu a înţeles cum se joacă jocul ăsta?

Mai întâi că, pentru a pătrunde în turul doi, şi a câştiga competiţia, trebuia ales un candidat de consens, acceptabil şi unioniştilor, şi pro-românilor, şi pro-europenilor de dreapta. Maia Sandu, după performanţa de la Prezidenţiale, putea câştiga liniştită alegerile. Nu a candidat, Andrei Năstase a furat startul, iar rezultatul e cel al celui mai urât şi mai controversat candidat al opoziţiei pro-europene din stradă, care s-a certat cu toată lumea, unionişti şi pro-români deopotrivă, şi care vrea azi să cumuleze voturile celor altădată desconsideraţi şi înjuraţi, alungaţi din stradă şi batjocoriţi. Cum să o facă?

Apelul Maiei Sandu ca celelalte partide să facă un pas înapoi şi să-l susţină pe Andrei Năstase e o copilărie, şi trădează lipsa de experienţă politică. Păi ai vorbit cu celelalte partide, ai negociat cu ele până să numeşti candidatul unic? Atunci, dacă nu ai făcut-o, cum să te aştepţi la susţinere? E un infantilism absolut. Mai ales ce ai oferit?

Cred că intrăm într-un penibil absolut. Nimeni nu a înţeles cum se joacă jocul ăsta?

Da, dacă exista o gândire matură, chiar şi după furtul startului, pe o înţelegere a partidelor de dreapta, pasul în spate al tuturor şi susţinerea unei personalităţi civice, care nu reprezenta pe nimeni - un Igor Munteanu, propuneam eu - dublată de o propunere de coaliţie, bloc comun la alegerile generale, era o şansă majoră. Câştiga şi primăria, avea şi un bloc lansat, nou-nouţ şi încercat în alegeri, care să râvnească cu şanse reale relevante la alegerile generale, aşa cum sunt ele organizate, în profil mixt, pe liste şi uninominal deopotrivă. Aşa, şansa a fost ratată, strategia nu mai e aplicabilă, candidaţii sunt în cursă iar bătălia continuă pentru... locul trei!

Dragii mei politicieni din Republica Moldova, de dreapta, de toate culorile. Aţi auzit că locul trei nu se premiază aici? Doar primii doi, eventual, dacă nu câştigă un candidat din primul tur (nu pare să fie cazul la Chişinău, dar nici departe nu e) intră în turul doi, în finală? Locul trei, la alegerile pentru primăria Chişinăului, este perdant!!!

Andrei Năstase FOTO platformada.md

Ce ar trebui să facă Năstase pentru a intra în turul 2

Am decis să fac şi muncă pro bono şi să sprijin, cum am făcut-o de nenumărate ori, opoziţia pro-europeană din stradă. E vorba de opţiuni personale, şi nu am declinat niciodată sprijinul personal pentru PPE şi orientarea creştin-democratică europeană respectiv pentru PNL în România şi pentru opoziţia pro-europeană din stradă la Chişinău, despre care consider că ar trebui să fie un factor relevant în politica din Republica Moldova. Cu atât mai mare mâhnirea personală când contemplu greşelile copilăreşti şi infantilismul politic al unor lideri care măcar puteau să aibă consilieri mai de doamne ajută.

Nişele electorale vizate: unionişti, pro-români, pro-europeni asumaţi

De aceea, azi am decis să fac o trecere în revistă a unor acţiuni obligatorii pe care ar trebui să le facă Andrei Năstase şi partidele politice care-l susţin pentru a putea, totuşi, să ajungă în turul 2. Nu că ar putea să se metamorfozeze peste noapte, dar unele elemente ar putea să le primească drept sfaturi de la orice consultant de meserie măcar din România (nu de la fel de fel de analişti şi pretinşi specialişti de paradă, de mâna a doua, care-i stau în preajmă şi-l mulg de bani, deşi nu au văzut nici un sediu de campanie pe dinăuntru, darămite să fi scris o strategie electorală şi s-o fi aplicat).

Astfel, câteva lucruri devin obligatorii pentru un asemenea demers, în condiţiile în care, spuneam şi-mi menţin analiza, e cea mai proastă variantă de candidat al grupării şi cel mai controversat şi mai contraindicat pentru o campanie electorală inclusivă, în care trebuie să strângi voturi de la multe partide contra candidatului lor. Iar aici segmentarea electoratului arată că spaţiul de unde poate lua Andrei Năstase voturi, la limită, este zona unionistă, zona pro-românească şi zona pro-europeană asumată.

În consecinţă, principala întrebare pe care ar trebui să şi-o pună strategii, dacă ei există (am o droaie de prieteni din societatea civilă care pot face acest lucru chiar la Chişinău, dacă ar fi ascultaţi – Igor Boţan, Oazu Nantoi, Igor Munteanu, Arcadie Barbăroşie, Anatol Ţăranu, Victor Chirilă, Vlad Ţurcanu, sau mai bine toţi împreună) este cum faci pentru a determina un alegător să nu voteze cu candidatul unui partid sau unui curent, ci pentru candidatul Platformei pro-europene de opoziţie din stradă, cu atât mai mult dacă acesta e Andrei Năstase (Maia Sandu câştiga liniştit poziţia de primar, o reafirm cu convingere, sau un reprezentant al societăţii civile agreat de toate părţile şi partidele reprezentante ale acestor curente, pe o negociere inclusivă, care viza alegerile generale la pachet, aşa cum l-am propus eu pe Igor Munteanu).

Principala întrebare pe care ar trebui să şi-o pună strategii este cum faci pentru a determina un alegător să nu voteze cu candidatul unui partid sau unui curent, ci pentru candidatul Platformei pro-europene de opoziţie din stradă.

Ei bine, mai întâi ar fi trebuit ca Andrei Năstase să aibă un pachet de discurs convingător şi legitim pentru aceşti votanţi. Unul pentru unionişti, unul pentru pro-români, altul pentru pro-europeni. Şi să fie credibil şi prin acţiuni trecute, denunţând foste acţiuni de subminare şi denaturare a faptelor şi acţiunilor sale, retrăgându-se din altele pe care le-a făcut şi care nu-l indică drept credibil pentru o asemenea sarcină (vezi pozele lângă Dodon şi Usatâi şi declaraţiile despre naţiunea civică moldovenească).

Avantajul campaniei votului util

Nu înseamnă că Năstase trebuie să fie unionist. Nu. Dar trebuie să aibă un mesaj credibil pentru unionişti cu obiective şi respect faţă de aceia dintre concetăţenii săi care au această opţiune. La fel şi pentru celelalte opţiuni. Fireşte că ar putea să aibă marele avantaj al unei discuţii şi campanii pe principiul votului util, care trebuie să convingă despre faptul că astfel intră în turul doi şi are şanse să câştige Primăria. Deci că este un candidat cu şanse şi că va putea chiar aplica promisiunile sale, că este, comparativ, mai bun decât contracandidaţii săi pe aceleaşi segmente.

Din păcate, aceste elemente nu sunt suficiente. Andrei Năstase nu le poate evita – alegerile din Chişinău sunt fundamental geopolitice, şi nu poţi concura doar pe bătălia cu Oligarhul Rău care a Capturat Statul, aşa cum nu poţi doar să arăţi că eşti administrator bun, bun gospodar pentru a reuşi. Pentru cei care au încercat această variantă, fără abordarea electoratelor anterioare. Vă anunţ că e eşec sigur.

Chişinău

Imaginea credibilă şi legitimă de bun gospodar şi elementul luptei cu corupţie din oraş

Deci pe lângă accesarea convingătoare – şi cu legitimitate regăsită şi construită în timp (există ea?) – a segmentelor de electorat unionist, pro-român şi pro-european, Andrei Năstase trebuie să demonstreze că e un bun manager. Asta din istorie, activitate proprie, experienţe. Că e un bun gospodar. Din nou, cu referiri la activitate trecută şi realizări, care să-l recomande. Cu cunoştinţe de administraţie publică. Adică cu experienţă în materie. Are Andrei Năstase ce pune pe masă pe aceste dimensiuni? Are argumente credibile şi legitimităţi, experienţe profesionale care să-l recomande pentru acest lucru? Poate activitatea de procuror în direcţia curăţării de corupţie a administraţiei publice locale din municipiu să fie un argument electoral.

Andrei Năstase pătrunde, cu această ultimă componentă, pe teritoriul Silviei Radu. Şi a lui Ion Ceban, fireşte. Prima a fost primar interimar şi are elementele cerute în această a doua parte. Al doilea are experienţa în administraţie şi chiar în administraţia locală din Chişinău. Cu prima poate lupta dacă aduce electoratul din tranşele de votanţi marcate în prima parte, nu bătându-se explicit doar cu partea a doua, al capacităţii celor doi candidaţi de a administra oraşul. Chiar şi valoarea adăugată, de nişă, a experienţei de procuror e greu de potenţat strict pe zona aceasta pentru că deja Silvia Radu are nişte paşi concreţi făcuţi, şi aceştia nu sunt potenţiali, ci acţiuni reale.

Lucrurile sunt complicate şi mai mult de faptul că nu întotdeauna cel mai bun administrator, cel mai bun pentru o anumită funcţie poate să şi câştige alegerile.

Pentru Ceban nu m-aş chinui prea mult, el are problemele notorietăţii în Chişinău, dar şi orientarea pro-rusă, chiar dacă nu atât de pregnantă, dar îl ajută Igor Dodon şi PSRM pe această componentă. Deci nu funcţionează pe aceeaşi parte a electoratului ca şi Năstase. Dar aici contează, pe de o parte, capacitatea de mobilizare a PSRM în Chişinău (experienţele trecute arată o dimensiune suficientă pentru turul doi dar, totuşi, limitată) pentru Ceban. Contează apoi pentru ambii componenta de experienţă în administraţie mai credibilă. Şi mai contează susţinerea zonei de dreapta a electoratului unionist, pro-român şi pro-european pentru Năstase.

Continui să susţin că a fost o greşeală politică lipsa capacităţii de aglutinare a tuturor acestor formaţiuni care reprezintă acest electorat, mai ales că era şi un motiv, şi un element de atractivitate, generalele din toamnă/iarnă.

Lucrurile sunt complicate şi mai mult de faptul că nu întotdeauna cel mai bun administrator, cel mai bun pentru o anumită funcţie poate să şi câştige alegerile. Un exemplu este Ludovic Orban, cel mai bun cunoscător al capitalei, după ce fusese viceprimarul lui Traian Băsescu, şi cel mai potrivit primar al Bucureştiului, care, însă, a ieşit al patrulea la scrutin, în martie 2008. Deci conjunctura, jocurile politice şi relevanţa campaniei contează şi dincolo de candidatul cel mai bun, când vorbim despre o capitală.

Nu am făcut aici o strategie de campanie. E treaba celor implicaţi direct sau consultaţi. Şi ei există. E păcat însă că am ajuns aici, într-o campanie cu atâţia candidaţi pe dreapta. Dar Andrei Năstase e susţinut de PPE şi de PNL din România. Şi acest lucru poate ajuta măcar la legitimitatea internaţională a candidatului.

PS. Am înregistrat în ultima vreme două adresări veninoase şi profund injurioase care mă vizează, într-un caz chiar calomnioase. Reiterez aici că voi da în judecată pe oricine atentează la onoarea şi demnitatea mea vehiculând ştiri false, indiferent de postura acestei persoane. Avocaţii mei au acţionat deja într-un caz, de ieri încă o persoană este direct vizată.

Despre înclinaţia unora de a amesteca OPINII cu FAPTE, e deja o meteahnă veche. Unii sunt deja recidivişti, şi nu te poţi numi nici european, nici democrat dacă nu aperi libertatea cuvântului şi opiniile chiar şi cele contrare. Etichetarea ca mod de a purta un război informaţional, character assassination – adică referirea la persoana care scrie, cu falsuri şi inepţii, nu la ideile şi argumentele oferite cu bună credinţă, sunt instrumente cunoscute ale războiului informaţional de sorginte rusă. Aici sunt adeptul lui Ion Raţiu care spunea că va lupta până la ultima picătură de sânge pentru ca oponentul său să aibă dreptul să-şi spune opiniile contrare alor sale.

Nu voi intra în polemici şi nu voi discuta cu cei implicaţi în campanie. Îmi rezerv dreptul de a-i atinge la sfârşit, când vom avea şi finalitatea, adică rezultatele alegerilor. Atunci să te ţii râs!!!