„Şorhei” şi „Usălţi”

Alegerile locale din acest an par a fi o rampă de lansare pentru nişte indivizi obscuri şi chiar periculoşi. Astfel, Ilan Shor, învinuit în dosarul miliardelor furate de la Banca de Economii, aspiră la fotoliul de primar al Orheiului, iar Renato Usatîi, controversatul om de afaceri cu legături în lumea criminală, are toate şansele să devină edilul Bălţiului.

Dacă unor asemenea specimene li se permite să pretindă la funcţii administrative în stat, vă daţi seama ce fel de stat este Republica Moldova. Dacă aceşti rusofoni şi românofobi vor câştiga fiecare în circumscripţia sa, atunci limba română va continua să dispară din actele oficiale ale administraţiilor publice locale. Dacă respectivii îşi vor adjudeca aceste primării, întreaga scenă politică se va reconfigura.

Oraşele Bălţi şi Orhei au fost veritabile centre culturale în perioada interbelică, constituind focare ale românismului din Basarabia. Este deopotrivă dezolant şi alarmant să le vezi acaparate de inşi care trebuie încă să răspundă în ce măsură se fac vinovaţi fie de miliardele furate, fie de cele spălate prin bănci. Nu de interlopi au nevoie orheienii şi bălţenii, nu de promisiuni grandioase şi vorbe mieroase, ci de administrare eficientă şi conducere competentă.

Pe cât de rudimentare au fost schemele de delapidare a sumelor fabuloase din sistemul bancar, pe atât de primitive sunt mecanismele de persuasiune a alegătorilor în actuala campanie electorală. Concertele exorbitante, dar şi donaţiile generoase le-au creat celor doi aventurieri imagini idilice. Percepţia eronată că Usatîi sau Shor ar fi vreun prinţ salvator, care o să ne izbăvească de monstruoasa coaliţie şi o să ne hrănească pe fiecare cu tacâmuri din aur, denotă disperare, necumpătare şi alienare politică.

Nici unul, nici altul nu are aptitudini manageriale şi nu s-a confruntat cu problemele reale ale oamenilor: utilizarea transportului public, achitarea serviciilor comunale, procurarea produselor alimentare din piaţă, iluminarea stradală ş.a. Dânşii trăiesc într-o lume paralelă, fără inhibiţii şi restricţii. Se complac în propria lor opulenţă şi decadenţă.

Faptul că niciunul dintre cei doi nu candidează la Chişinău, demonstrează cu prisosinţă că sunt nişte politicieni fără vlagă, oportunişti şi populişti. Ambii preferă confruntările facile şi ambianţele docile. Ei ştiu că locuitorii capitalei sunt mai informaţi şi mai precauţi. Am putea spune chiar că majoritatea chişinăuienilor sunt vaccinaţi împotriva prostiei, trufiei şi a grandomaniei. Or, în asemenea condiţii, atât Usatîi, cât şi Shor au ales drumul cel mai uşor în cariera lor politică.

Nu invidiez oamenii bogaţi, cu atât mai mult nu atentez la averea lor, dar detest parveniţii şi acoliţii Moscovei, care s-au pricopsit din afaceri dubioase şi vor acum să tragă foloase de pe urma sărăciei moldovenilor. Dacă le-ar fi păsat cu adevărat de Orhei şi Bălţi, ar fi deschis noi locuri de muncă şi ar fi investit în aceste localităţi cu mult înainte de alegeri. Dar erijându-se acum în postura de eroi locali sau chiar naţionali, dânşii dau dovadă de impertinenţă şi interese meschine.

Cu o nonşalanţă debordantă şi într-o română stâlcită, Ilan Shor a declarat „ce noi vom să facem”, adică ce promite că va realiza în eventualitatea câştigării primăriei: „reabilitatea drumurilor şi trotuarelor, parcuri şi zone verze, ajutor financiar pentru naştilor copiilor, terenuri sportive în toată Orhei, terenuri de joc” etc. Altfel spus, dacă avem un preşedinte spectator şi un premier restanţier, de ce n-am avea primari agramaţi şi infatuaţi? Despre Usatîi am spus cu alte ocazii că doar se preface filantrop, fiind în realitate un mizantrop, care nu-şi disimulează propria extravaganţă: „cu toate pomenile şi copiii pe care-i am pe capul meu, astăzi nu pot trăi fără 150 de mii de euro pe lună”.

Dacă cele două oraşe adineaori frumoase vor deveni „Şorhei” şi „Usălţi” să nu vă miraţi că din Republica Moldova va rămâne doar Chişinăul şi împrejurimile sale. Separatismul transnistrean e joacă de copii pe lângă ce vor să facă unii din primării.