Valea Timocului nu va avea o „limbă vlahă” funcţională

Profesoara Alexandrina Cernov. FOTO Euromedia Bucovina

Atunci când se vorbeşte despre vlahii şi limba vlahă din Serbia se are în vedere numai regiunea Valea Timocului unde locuitorii sunt înregistraţi ca vlahi, iar autorităţile se folosesc de acest lucru pentru a rupe în două comunitatea românească din Serbia.

Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române din anul 1992, şefa catedrei de limbă şi literatură română la Universitatea din Cernăuţi, critic şi istoric literar, a afirmat într-un interviu pentru Adevărul Moldova că apariţia unei „limbi vlahe” funcţionale nu este posibilă în această regiune.

În regiunea Valea Timocului din Serbia a fost reactivat proiectul de standardizare a limbii vlahe pe baza graiului local. Ce părere aveţi de acest proiect al „limbii vlahe”?

Este un proiect foarte asemănător cu limba moldovenească, adică un dialect se încearcă să fie ridicat la rangul limbă de sine stătătoare. Este, în fond, aceeaşi politică, sunt aceleaşi intenţii. Desigur că m-am întâlnit cu mulţi aşa-zişi vlahi şi ei vorbesc de fapt un dialect al limbii române. Dar nu este o limbă de sine stătătoare. În acest moment limba vorbită de ei păstrează structura gramaticală, atât morfologică cât şi sintactică. Însă întrebuinţează anumite cuvinte poate pentru anumite noţiuni. Totuşi când are anumite afinităţi fonetice cu o altă limbă, ea nu poate fi considerată limbă de sine stătătoare. Hotărâtoare este structura în jurul căreia se organizează celelalte elemente ale limbii.

Din perspectiva proiectului „limbii moldoveneşti” cum apreciaţi eventualul succes al „limbii vlahe”?

Succesul este unul politic. Acest proiect poate să fie impus politic, însă nu şi lingvistic. Şi el nu va avea influenţă asupra limbii pe care o vorbesc oamenii de acolo. Adică limba va rămâne aceeaşi. Desigur că o mare importanţă o are cultura şi măsura în care cultura glasurilor, şi cea literară şi cea folclorică va evolua. Dar eu nu cred că oamenii simpli vor renunţa la cultura lor populară.

Care credeţi că vor fi efectele asupra elevilor români din Serbia în cazul în care li se va preda în această limbă vlahă?

Din câte cunosc eu, în toate localităţile din Serbia şcolile sunt româneşti, elevii învaţă în limba română şi oamenii de acolo se consideră români. În afară de Valea Timocului. Astfel, dacă vorbim despre vlahi şi limba vlahă, vorbim numai despre Valea Timocului unde oamenii de acolo se înregistrează ca fiind vlahi, iar autorităţile se folosesc de acest lucru pentru a rupe două masive româneşti unul de celălalt. Dar să ne amintim că şi Basarabia şi Bucovina au trecut prin această experienţă. Şi noi am avut atunci şcoli moldoveneşti, ni se preda în limba moldovenească, iar noi scriam cu literele alfabetului chirilic. Şi după cum vedeţi acest proiect nu a rezistat, pentru că până la urmă toată populaţia a optat pentru limba română şi alfabetul latin. Şi în primul intelectualitatea. Deci acest proiect al „limbii vlahe” din Valea Timocului foarte mult depinde de activitatea şi de voinţa intelectualităţii din zona respectivă. Ea va avea rolul hotărâtor. Or, cum nu se va numi, limba va rămâne aceeaşi. Adică i se schimbă numai denumirea, dar limba va rămâne aceeaşi. Referitor la efectele asupra elevilor, aceasta este o problemă de perspectivă. Pe de o parte, indiferent cum se va numi limba este important să existe şcoli în această limbă, pentru că atunci ea se va păstra. Nu putem în mod artificial să schimbăm limba. Ea este limba pe care o vorbeşte poporul. Şi dacă au şcoli, înseamnă că limba se va păstra mai bine, indiferent de denumirea pe care o va avea. Noi avem experienţa limbii române şi a limbii moldoveneşti. Deci, oricât nu s-ar strădui statul să ne facă dicţionare, şi cărţi, şi monografii, şi manuale, limba va rămânea aceea pe care o vorbeşte poporul.

Până la urmă, ar fi posibilă apariţia unei „limbi vlahe” funcţionale?

Eu cred că nu ar fi posibilă. Este un proiect care nu o să reziste mult. Şi apoi, este un proiect politic şi nu lingvistic, deci este vorba numai de denumire şi de voinţa politică a statului. Ca să apară o limbă nouă este nevoie de un proces istoric îndelungat de dezvoltare a acestei limbi, de implimentarea ei. Şi atât în Valea Timocului, cât şi în alte regiuni lucrul acesta nu poate fi implimentat prin voinţă politică.

Care ar fi beneficiile folosirii limbii române literare?

Beneficiile folosirii unei limbi române literare vor fi foarte mari, pentru că limba română literară are o literatură bogată care va dezvolta o intelectualitate puternică. Deci dacă luăm limba română literară înseamnă că luăm şi literatura respectivă şi asta ar însemna că privăm un popor de cultura lui naţională. O limbă nu poate fi schimbată şi nu poate fi implimentată de politicieni, pentru că limba este un organism viu care se dezvoltă nu prin voinţa politică, ci prin voinţa poporului care vorbeşte această limbă şi dezvoltă în primul rând un folclor în această limbă. Şi acest folclor este un nivel de cultură al poporului respectiv.

Diferenţa dintre români şi vlahi – efect al propagandei ruse

S-a spus şi s-a scris adesea că numele de România a fost „inventat” sau folosit pentru prima oară de către un autor grec, Dimitrie Philippide, pe la 1816, când el publica la Leipzig lucrările Istoria României şi Geografia României, referindu-se în linii mari la spaţiul vechii Dacii traiane. Unii au crezut sincer şi mai cred că toponimul de România a apărut realmente ex nihilo la începutul secolului al XIX-lea, din raţiuni politice artificiale şi în spirit naţionalist modern. În legătură cu această convingere se află şi o alta, curentă şi acum în anumite zone ale spiritualităţii europene: valahii au fost o populaţie difuză, disparată şi neprecizată în Evul Mediu, cu mai multe ramuri şi componente; dintre anumiţi valahi, s-ar fi format în epoca modernă, odată cu naţiunile de tip modern, românii. Cu alte cuvinte, valahii şi românii ar fi două popoare (etnii) predominant romanice, aflate în succesiune: întâi ar fi fost vlahii şi apoi românii. Impunerea unor asemenea idei tendenţioase, cu substrat politic, legate de diferenţele dintre vlahi/valahi şi volohi sau dintre moldoveni şi români, fără nicio bază ştiinţifică, s-a făcut, în mare măsură, datorită propagandei ruseşti şi apoi sovietice, însuşite şi perpetuate până astăzi în anumite cercuri.

(Discursul de recepţie la Academia Română al istoricului Ioan Aurel Pop, 29 mai 2013)