Igor Dodon, a part of the disease

Igor Dodon şi partidul său au organizat un nou congres, pe 29 noiembrie. Până aici, nimic neobişnuit – orice partid politic îşi poate organiza congrese de câte ori doreşte, conform prevederilor propriului statut.

Câteva detalii din organizarea şi desfăşurarea acestui congres m-au amuzat, totuşi, şi de aceea am hotărât să le relatez şi să le comentez.

În primul rând, ar fi interesant să aflăm de la Igor Dodon cum se face că partidul dumnealui, atât de orientat spre Est şi spre ”valorile tradiţionale”, a folosit drept ”coloană sonoră” a evenimentului de la Palatul Naţional, dar şi ale noilor videoclipuri lansate cu această ocazie piesa ”Clocks” a formaţiei ”Coldplay”, din Marea Britanie. Exact acel Regat Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord care a fost după Al Doilea Război Mondial şi este chiar şi în prezent principalul aliat al ”decandentului” şi ”imperialistului” duşman capitalist numit Statele Unite ale Americii. Un cântec dintr-o ţară membră NATO! Ba chiar unul dintre pilonii Alianţei Nord-Atlantice, atât de urâte şi indezirabile primului-socialist al republicii, Igor Nikolaevici Dodon. Înţeleg tentaţia de a transmite un mesaj oarecum criptic adversarilor politici, ceva de genul ”vă va suna ceasul în curând”, însă, totuşi, tovarăşe Dodon! Chiar nu se găsea pe toată întinderea necuprinsă a Uniunii Economice Eurasiatice un cântăreţ ”normal”, ”patriot” şi obligatoriu ortodox, nu bezbojnic ca englezii aceia, a cărui piesă cu acelaşi mesaj să o folosiţi pentru congresul partidului?

Trebuia neapărat să poluaţi sonic atmosfera moldovenească eurasiatică folosind un cântec fără un mesaj clar, tovărăşesc, de luptă revoluţionară? Oare ce-ar spune Vladimir Vladimirovici Putin?

Apropo, tovarăşe Dodon, i-aţi întrebat pe membrii formaţiei Coldplay dacă vor să vă permită să le utilizaţi piesa în congresul dumneavoastră? Că aşa se face în Vestul acela decadent şi în stare de putrefacţie (ca şi capitalismul, după cum ne învaţă tovarăşul Lenin). Există acolo o lege, se numeşte ”copyright”. Vedeţi dacă v-aţi legat cu cântece de-acestea din Europa? Riscaţi şi judecată, dacă n-aţi obţinut permisiunea. Apoi nu mai bine luaţi o piesă de-a lui Iosif Kobzon? Sau Lev Leşcenko. Că la ruşi ştiţi cum e, nu trebuie să vă spun şi eu. E fără probleme din acestea, legale. Merge treaba ca unsă. Dacă ştii cu cine să vorbeşti, evident.

Apoi, m-au amuzat cuvintele primarului oraşului Briceni, care-şi enumera realizările, într-o secvenţă din filmul de 20 de minute ”Bătălia pentru Moldova”, care descrie în cuvinte elogioase activitatea din ultimii 4 ani a socialiştilor. Respectivul primar a spus la un moment dat (în rusă, la fel ca peste 80 la sută din vorbitorii de la congres) că a reuşit să renoveze două grădiniţe din Briceni. Asta mi-a dat de bănuit. Domnule primar, nu cumva aţi renovat acele grădiniţe din grantul de 20 de milioane de euro acordat de guvernul României special pentru renovarea grădiniţelor din Republica Moldova? Tovarăşe Igor Dodon, cum, o celebră piesă-simbol a decadenţei şi destrăbălării occidentale nu v-a ajuns? Acum folosiţi lucrări realizate pe bani româneşti ca să vă faceţi imagine? Ce fel de gosudarstvennik sunteţi? Cum se poate aşa ceva? Banii româneşti doar sunt bani occidentali, adică banii celor care vor să cumpere şi să distrugă statalitatea noastră moldovenească! Din nou, ce-ar spune Vladimir Putin? Eu cred că el s-ar supăra pe dumneavoastră!

Discursurile participanţilor la congres au înfierat atât opţiunea pro-europeană cât şi mişcarea de unificare cu România, constituindu-se în nişte atacuri dure la adresa Europei Occidentale şi a SUA, dar şi împotriva aliatului SUA din regiune, România. Ţară pe care Dodon o consideră o executoare  a ordinelor venite din Vest de a distruge Republica Moldova (prin anexare la România), deşi nu s-a prezentat nici un motiv pentru care SUA sau alte state occidentale ar vrea să distrugă statalitatea moldovenească. Tovarăşul Dodon părea, pe scenă, o variantă caricaturală a lui Ostap Bender, vrând să-şi convingă audienţa de niscaiva ”pericole”, pentru a o putea jefui mai bine ca apoi să-şi ia zborul în ţările calde, la Rio de Janeiro. Mă întreb dacă el ar putea repeta performanţa lui Ostap Bender la graniţa cu România, dacă i-ar trebui să treacă rapid dincolo. Ar fi în stare să-i spună vameşului român ”Trăiască România Mare”, în timp ce-i arată paşaportul românesc? Da, anume paşaportul românesc, deoarece numele lui Igor Dodon a fost identificat în lista persoanelor care au obţinut cetăţenia română în urmă cu câţiva ani. Presa de la Chişinău a scris despre asta. Însă pentru Dodon, Rio de Janeiro nu poate fi decât Moscova lui care-l cheamă la sânul ei ca o mamă. Paşaportul românesc pentru el este doar ”o viză, o metodă de a fi mai mobil”, după cum declarase membra PSRM Irina Tarasiuk anul trecut.

Trezeşte un mare semn de întrebare opţiunea socialiştilor de a introduce religia ortodoxă ca religie naţională a ”poporului moldovenesc” într-un preambul al Constituţiei. Cum adică, tovarăşe Dodon, un partid socialist, care ar trebui să promoveze secularismul, laicitatea, despărţirea strictă a statului de biserică, recunoaşterea egală şi tratamentul egal al tuturor religiilor pe care cetăţenii le împărtăşesc, vrea să transforme Republica Moldova într-un stat ortodox? Nu cumva vreţi să transformaţi ”Mitropolia Moldovei” (am luat între ghilimele deoarece unica mitropolie a Moldovei pe care o recunosc este cea de la Iaşi) într-un pilon al noului stat ”moldovenesc” inclus în uniunea dominată de Rusia, accentuând subordonarea în faţa Moscovei? Înseamnă că socialismul vostru e doar un paravan. Nu-i aşa?

Într-un final, câteva cuvinte despre strategia adoptată de aşa-zişii socialişti, în speţă cele 10 puncte mari şi late de dezvoltare a Republicii Moldova în următorii ani. Ni se servesc pe tavă nişte măsuri tradiţionale deja pentru zona politică pro-rusă, amestecate cu nişte aberaţii. În rândul aberaţiilor includ promisiunile de a transforma Republica Moldova într-un nod internaţional de aviaţie civilă şi crearea unui centru internaţional de transport şi logistic. Acestea nu fac decât să repete ceea ce promitea şi PCRM în 2005 şi 2009, atunci când tovarăşul Dodon încă mai era cu foştii săi tovarăşi de partid: ”Moldova ca o punte de transport între Est şi Vest”. În condiţiile în care avem o dimensiune de 350 pe 150 km, ce permite oricărui transportator să evite tranzitarea RM fără a pierde timp, dar şi având în vedere starea infrastructurii rutiere (despre care PSRM nu zice nimic în cele 10 puncte), asemenea intenţii sunt nişte aberaţii. Altfel, ce-a realizat PCRM din 2001 până în 2009 pentru a atinge acest obiectiv? De altfel, nici în filmul de prezentare, nu ni se spune cum anume se va face asta. O promisiune goală a PSRM, preluată de asemenea de la PCRM în 2005-2009, este cea de a realiza 35 de ”centre regionale de dezvoltare” în toate raioanele (în 2005-2009 se numea ”Moldova celor 35 de oraşe”). De ce ”goală”? Pentru că Dodon a avut ocazia, ca ministru al economiei, s-o pună în practică, într-o perioadă în care partidul său de atunci deţinea întreaga putere. Dacă nu a făcut-o atunci, de ce ar face-o acum? În continuare, avem ”punctele tradiţionale” ale partidului: integrarea în Uniunea Eurasiatică, federalizarea Republicii Moldova pentru a aduce Transnistria înapoi şi pe baza unor principii precum ”unitatea cu Rusia” (edinstvo s Rosiei), introducerea istoriei Moldovei şi a ”limbii moldoveneşti” în şcoli, adoptarea unei ”ideologii de renaştere naţional-spirituală” (probabil, aceeaşi cu cea prevăzută în Concepţia Politicii Naţionale de Stat din 2003 – ”moldovenismul ştiinţific” al lui Stepaniuc). Şi ceea ce nu se spune, dar putem citi printre rânduri: schimbarea drapelului, a imnului, a celorlalte simboluri care ne leagă de România. Poate şi trecerea ”scrisului moldovenesc” înapoi la grafia chirilică, sau cel puţin admiterea circulării ambelor variante şi pe malul drept al Nistrului. Nu-mi pot imagina o Transnistrie ”reintegrată” care să accepte ea alfabetul latin, nu să încerce să impună din nou alfabetul chirilic în întreaga Republică Moldova. Toate aceste măsuri, inclusiv federalizarea, trebuie adoptate pe parcursul anului 2016, potrivit discursului rostit de Igor Dodon la congres. Asta deoarece  pentru anul 2018 se prevede ”distrugerea statalităţii” şi ”anexarea la România”, şi ”avem puţin timp”. Cu alte cuvinte, PSRM este în campanie electorală. Şi va face tot posibilul pentru a obţine alegerile anticipate.

Iar Igor Dodon încearcă să pară strălucitor, imaculat şi nevinovat de nimic în faţa alegătorilor, când se ştie că acesta a făcut parte din guvernarea comunistă a anilor 2001-2009 fiind timp de câţiva ani ministru al economiei şi vice-prim-ministru, făcându-se responsabil în mod direct pentru instaurarea relaţiilor de tip oligarhic în economie şi societate. Cele pe care Voronin le-a construit pentru familia şi acoliţii săi, dar au fost preluate de unii precum Plahotniuc sau Filat. Igor Dodon ne oferă ocazia să răspundem la întrebarea din versurile piesei ”Clocks” de Coldplay (”Am I a part of the cure or am I part of the disease?” - ”Sunt o parte a remediului sau sunt o parte a bolii?”). Tovarăşul Dodon este o parte a bolii, dezastrul creat cu concursul său neputând fi rezolvat tot de către el. Poate, doar agravat.