Fenomenul delicvenței juvenile, în creștere în Republica Moldova

imagine simbol

În ultimii 10 ani se înregistrează o descreștere a numărului de minori ce au comis infracțiuni, acesta micșorându-se aproximativ de două ori în 2010, comparativ cu anul 2000. Cu toate acestea, în 2011 s-a înregistrat o creștere a delicvenței juvenile față de 2010, numărul acestora ajungând la 1.714 persoane.

Institutul de Reforme Penale a efectuat recent un studiu în care a stabilit care sunt principalele cauze a acestui fenomen. Instrumentele de cercetare utilizate au fost orientate către două grupuri cheie: copii aflați în conflict cu legea și specialiștii în domeniul justiției pentru copii.

Rezultatele obținute în cadrul studiului scot în evidență faptul că devianța și delincvența juvenilă reprezintă expresia unui șir de acțiuni și conduite ce influențează copilul în cadrul familiei, instituțiilor și a societății. Conform experților implicați în studiu, furturile (21,2%), agresivitatea (11,5%) și folosirea băuturilor alcoolice (9,6%) reprezintă principalii indicatori ai manifestării delincvenței juvenile.

Studiul realizat evidențiază factorii ce ar favoriza evoluția delincvenței juvenile. Astfel, familiile din care provin copiii care încalcă legea, de cele mai multe ori sunt familii social vulnerabile(48,1%), familii dezorganizate(26,9), familii care neglijează copiii(11,5), familii în care părinţii consumă alcool sau droguri(36,5%), copii cu părinţi plecaţi peste hotare(17,3%) sau din familii monoparentale(23,1%), familia constituind un element primar de socializare a copilului cu impact direct asupra evoluţiei acestuia.

Lipsa disciplinei şi școlarizarea defectuoasă completează formele comportamentului deviant la care poate recurge copilul, şi anume: la minciună, la şiretenie, la ură, la furt, la agresiune etc.

În zona de risc se plasează şi copiii neşcolarizaţi. Din totalul persoanelor intervievate doar 18,6% nu au fugit niciodată de la lecţii, pentru restul această conduită devenind mai mult sau mai puţin proprie: rar (21,6%), foarte rar 17,5%, deseori (28,9%), foarte des (12,4%).

MIGRAȚIA PĂRINȚILOR, UNA DINTRE CAUZE
Impactul migraţiei de muncă a părinţilor asupra nucleului afectiv, valoric şi moral al copiilor rămaşi acasă se face resimţit astăzi prin diverse manifestări comportamentale deviante. Preluând datele Biroului Naţional de Statistică, experții studiului constată că în fiecare a cincea gospodărie cu copii cel puţin un membru este plecat peste hotare.

Practic fiecare al doilea minor intervievat a indicat că după plecarea părintelui/părinţilor se simte mai liber şi poate face ceea ce doreşte, dar şi mai independent/de sine stătător. Aproape o treime dintre minori au fost copleşiţi de multitudinea de sarcini şi griji cu care nu erau obişnuiţi în perioada în care părinţii se aflau acasă.

Ca urmare a absenţei unuia sau a ambilor părinţi plecați la muncă peste hotare, fiecare al treilea minor a autoapreciat că a devenit mai dezordonat şi neascultător, mai mult de un sfert au început să fumeze şi/sau să obțină rezultate mai proaste la învăţătură, iar o parte din ei a început să consume alcool.

Studiul concluzionează că prevenirea delincvenţei juvenile cere eforturi din partea întregii societăţi pentru ca aceasta să asigure o dezvoltare armonioasă a adolescenţilor, cu respect pentru propria personalitate încă din copilărie.Se constată că mecanismului preventiv din ţară îi sunt proprii anumite disfuncţionalităţi ce fac trimitere la lipsa de participare şi integrare în acţiunile de prevenire, în primul rând a familiei, dar şi a mass-mediei, acestea lăsând amprente deosebite în reflectarea comportamentală a copiilor prin modele directe de conduită oferite zilnic.