Căminul din Bucureşti al unei „rusoaice“ din Chişinău
0Tânăra Oksana Danilisin s-a născut şi a crescut în Republica Moldova, s-a mutat în România în urmă cu şapte ani şi se bucură de căldura unui cămin din zona Aviatorilor, din Bucureşti.
Dacă o întrebi ce înseamnă „acasă", nu-ţi vorbeşte despre mobilă şi decoraţiuni, deşi e specialistă în design. Lăsând deoparte definiţia specială cu „Acasă înseamnă Sofia", Oksana Danilisin - amfitrioana săptămânii - îţi vorbeşte despre seri de iarnă petrecute în faţa şemineului, despre vin roşu sau ceai cu scorţişoară, despre canapeaua din mansardă de unde poţi vedea cum ninge peste acoperişuri, despre o ciorbă cu borş de casă.
„Îmi place mult aici"
Născută
la Chişinău, dintr-un tată rus şi o mamă jumătate rusoaică, jumătate
româncă, Oksana - „trei sferturi rusoaică, un sfert româncă", aşa cum se
descrie, nepoata unei bunici (după mamă) care s-a mândrit mereu cu
faptul că este româncă - locuieşte de aproape şapte ani în Bucureşti. Şi
spune că s-a simţit „acasă" dincoace de Prut încă din dimineaţa aceea
de februarie, când a coborât, la 7.00 dimineaţa, din microbuzul de
Chişinău. „Era frig, străzile - morcirloase, dar oraşul m-a încântat din
prima zi. Ultimii şapte ani i-am petrecut aici şi încă nu m-am
plictisit. Chiar îi mai spun soţului uneori (român - n.r.): «Nu ştiu cum
te simţi tu la tine în ţară, dar mie îmi place mult aici»", zâmbeşte
Oksana.
Am stat la poveşti în săptămâna dinaintea Crăciunului
şi-am
băut împreună un ceai de mentă în casa din zona Aviatorilor şi unul
roşu, rusesc, în salonul din zona Primăverii. „Nu pot să spun clar de ce
am venit. Pur şi simplu am făcut-o. Nu pot explica exact nici de ce am
ales să rămân. Am rămas. România e acasă pentru că aici am găsit omul
alături de care vreau să trăiesc, aici ne creştem fetiţa (Ella Sofia, 5
luni - n.r.)", mărturiseşte Oksana.
„Ne place fiecare centimetru pătrat"
Am
ajuns la Oksana într-o dimineaţă aproape la fel de urâtă precum cea în
care a venit ea prima dată în Bucureşti. La capătul unor scări în
spirală dintr-un bloc pitic din zona Aviatorilor, am găsit un loc
frumos, cald, plin de detalii culese de pe tot mapamondul, cum îi place
să spună.
„Visam să avem nu ştiu ce tablou, îl avem; ne-am dorit
o canapea roşie, foarte frumoasă şi confortabilă, o avem; am vrut un
candelabru care, de unul singur, să definească un colţ al casei, l-am
găsit. În fapt, am visat să avem un loc în care, odată ce intri, să poţi
spune că-ţi place fiecare centimetru pătrat. Cred că asta avem", spune
Oksana.
Şemineul, locul în care se bea vin roşu iarna, şi unul dintre zecile de tablouri din mansardă
Hamacul din Brazilia
Preţioasă,
dar prietenoasă. Cu multe tablouri, dar fără a te face să te simţi ca
la muzeu. Cu elemente din lemn, dar şi cu piatră. Cu tapet în nuanţe
calde, dar şi cu accesorii în culori reci. Cu mobilier sculptural, dar
şi cu piese în linii mai puţin sofisticate. Locuinţa ei nu e altceva
decât un melanj care te îmbie să mai bei un ceai în living, să mai
răsfoieşti un album în mansardă, să mai stai.
Are ceva din
stilul londonez, dar culorile sunt din alt film. Are mult material
textil greu, şi piatră, şi fier forjat, şi lemn sculptat. Greu de
încadrat într-un singur stil, casa Oksanei (absolventă de arhitectură
şi specialistă în design de interior şi exterior) n-a fost decorată
peste noapte. Totul a crescut frumos, în timp. Detaliile cu poveste
s-au adunat în ani: mobilier din Italia, covoare din Iran, Siria şi
Turcia, accesorii din Rusia („bineînţeles!"), Brazilia, Marea Britanie,
Austria, Filipine, păpuşi manga din Japonia, tablouri, maşinuţe şi
avioane de peste tot.
De la uşa de la intrare până în bucătărie, pentru a crea spaţiu, pereţii au fost înlocuiţi cu stâlpi
„De
fiecare dată când am călătorit am avut grijă să luăm ceva pentru casă.
Acum priorităţile s-au schimbat, cumpăram mai mult cu gândul la Sofia,
fetiţa noastră. Dar în continuare, dacă găsim pe undeva un obiect care
ne place, îl achiziţionăm", povesteşte Oksana. Poate părea o exagerare
să pleci în vacanţă şi să te întoci cu bagajul burduşit de obiecte
pentru casă, la fel cum poate părea nebunesc să cari un hamac tocmai de
la Rio de Janeiro (hamacul ce stă vara în balcon, unul dintre locurile
preferate ale Oksanei).
„Eşti acolo, vezi ceva frumos, nu ştii
dacă te vei mai întâlni vreodată cu el, nu ştii unde exact îl vei pune
în casă, dar ţi-l permiţi, îţi place şi-l iei. Este vorba pur şi simplu
despre plăcerea de a cumpăra lucruri pe care nu le poţi găsi oricând,
oriunde", spune amfitrioana. Este vorba despre pasiune, spun eu.
Pasiunea
a fost subiectul principal şi când ne-am mutat la poveşti în salonul de
frumuseţe din Primăverii nr. 39. În casa cu mobilier alb, cu citate
aurii pe pereţi şi cu multe plante verzi - în care a deschis, acum un an
şi o lună, salonul (specializat în principal pe împletituri creative) -
Oksana şi-a amintit despre cozile pe care i le împletea bunica de la
Chişinău, despre cele pe care le făcea ea colegelor de clasă, despre
coafurile mireselor care i-au adus primii bani munciţi.
„Eu
am crescut într-un salon, mama e în domeniu de peste 30 de ani, aşa că
alegerea afacerii nu a fost nimic forţat. Bunica mă împletea în fiecare
dimineaţă altfel; acela a fost începutul - mai întâi cu păpuşile, apoi
mă împleteam singură. Pe la 14 ani luam cărţi de la mama ca să învăţ
tehnici noi; apoi am început să coafez soţii ale clienţilor mamei şi tot
aşa", explică proprietara salonului în care vin zilnic expate
vorbitoare de rusă, dar şi românce în căutare de coafuri altfel şi
servicii de calitate.
Parfum rusesc
La intrarea
în salonul de frumuseţe din Bulevardul Primăverii, Oksana a „pus de
pază" o păpuşă Matrioşka uriaşă. Alte câteva zeci sunt înăuntru, alături
de masa cu ceai la samovar şi linguri de lemn decorate cu motive
ruseşti.
"De fiecare dată când am călătorit am avut grijă să
luăm ceva pentru casă. Acum priorităţile s-au schimbat, cumpăram mai
mult cu gândul la Sofia, fetiţa noastră."
Oksana Danilisin
General Manager „Oksana Russian Hair&Beauty Salon"