Zălăuanul Dan Ştefan comunică prin desen cu lumea

Dan Stefan  a reuşit să-şi depăşească problemele de sănătate definite de societate „handicap”,  dezvoltându-şi talentul  în pictură şi grafică. Până acum, şi-a pus semnătura pe 100 de lucrări de artă.

a  doar 6 luni de la naştere, din cauza unui supradozaj cu antibiotice, Dan şi-a pierdut auzul. Cu ajutorul unui aparat auditiv şi multe ore de logopedie, a reuşit să înveţe să comunice cu cei din jur.
Apoi a urmat o şcoală normală şi a fost  printre primii la învăţătură din clasă.  La vârsta  15 ani, din cauza stresului, a fost diagnosticat cu diabet, devenind insulino - dependent.
Se spune că destinul îţi ia cu o mână, iar cu alta îţi dă. Aşa s-a întâmplat, se pare, şi în cazul lui Dan. „De la vârsta de 5 ani a început să-mi placă să desenez tot felul de compoziţii cu personaje şi maşini”, povesteşte Dan.

Părinţii au fost primii care l-au încurajat să picteze, iar pasiunea lui n-a trecut neoservată de profesorii de desen de la şcoală. „În gimnaziu, doamna profesoară de desen, Doina Perneşiu, a fost cea care m-a învăţat tainele desenului“, spune tânărul .
 A urmat liceul, unde l-a avut ca îndrumător pe regretatul pictor sălăjean prof.  Szabo Vilmoş, apoi Facultatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca , secţia Pedagogia Artelor. Acum lucrează la proiectul de final de master, specializarea Grafică .

 
Vrea să devină un artist cunoscut


Dificultăţile de exprimare nu l-au oprit să-şi urmeze visul de a deveni un artist cunoscut. Şi-a pus deja semnătura pe 100 de lucrări. Recunoaşterea  ca artist a venit după numeroasele premii obţinute la concursuri naţionale şi internaţionale de gen, dintre care, spune el, locul III la concursul internaţional „Uşi deschise”, de la Giurgiu, şi locul II, la concursul naţional „Fantasticul din mine şi din afara mea”,  de la Arad.  A avut trei expoziţii personale la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău şi numeroase expoziţii de grup în ţară şi peste hotare.


„Nu pot trăi din pictură”


Dan spune că materialele pe care le foloseşte  sunt costisitoare, astfel că a decis să-şi vândă creaţiile. Însă e conştient că nu poate trăi din pictură. „Din păcate, nu pot trăi din pictură, pentru că am comenzi puţine şi rare, care nu-mi aduc un venit consistent. A fost o perioadă când am putut vinde toate lucrările, alteori deloc”, spune, cu resemnare, tânărul de 28 de ani.
Timp de un an a predat aducaţie plastică la Şcoala Gimnazială din Crasna, dar a avut ghinionul ca în următorul an să nu mai fie posturi pentru el. Acum e şomer.  Spune că  şi-ar dori foarte mult să aibă un loc de muncă stabil pentru a-şi putea întreţine familia, dar, dacă se poate, să nu se despartă de artă: „Aş vrea un loc de muncă  unde să pot lucra cu plăcere, în galerii sau muzee, de exemplu”, explică tânărul.



Întrebări şi răspunsuri:

Pe viitor, unde îţi doreşti să-ţi expui lucrările?
„Ca artist profesionist în domeniul picturii, graficii publicitare şi fotografiei – pentru că fotografia este a doua mare pasiune a mea -, mi-ar plăcea să-mi expun lucrările în toate galeriile de artă din ţară şi chiar din străinătate. Numai aşa poţi să fii cunoscut şi apreciat”.

Ce înseamnă pentru  tine să fii cunoscut şi apreciat?
„Pentru mine, a fi cunoscut nu înseamnă a fi celebru precum actorii americani. Înseamnă să fiu respectat pentru ceea ce fac şi pentru ceea ce sunt, chiar dacă am un handicap, iar scopul meu  în viaţă este să ajung acolo unde nu au ajuns alţii”.

Ce-i place
„Îmi place să călătoresc prin lume, să văd oameni şi locuri neexplorate şi să fac fotografii în natură. Îmi plac oamenii care luptă pentru a fi invingători în viaţa aceasta dură, pentru că «Prosperus fit non desinit!»(Cine nu renunţă reuşeşte!)“. 

Ce nu-i place
„Nu-mi plac oameni mincinoşi cu două feţe, care promit lucruri măreţe şi  nu se ţin de cuvânt. Nu-mi place vremea  posomorâtă, oamenii care înjură şi nu au credinţă în Dumnezeu.  Eu cred că fără Dumnezeu, lumea nu poate duce la bun sfârşit nici un lucru început”.