Vasile Stâncel, zălăuanul care l-a „anihilat” pe Dobrin

Vasile Stâncel a jucat la Universitatea Cluj, dar şi la CFR sau la Minerul Baia Mare. Ca antrenor al Armăturii Zalău a avut performanţe greu de egalat astăzi.

Cu o memorie demnă de invidiat, fosta glorie a Universităţii Cluj povesteşte cu modestie despre zecile de echipe la care a jucat sau a antrenat.
Pasionat de fotbal încă din copilărie, când şi-a improvizat prima minge din ciorapii surorilor, Vasile Stâncel s-a impus încă de la 13 ani ca titular la echipele din oraşul său natal, Aiud.

La vârsta majoratului, în 1962, a venit şi confirmarea oficială a valorii sale, fiind chemat să joace pentru Ştiinţa Cluj (Universitatea de astăzi). Dar la Ştiinţa nu a stat decât cîteva zile, pentru că a fost convins de reprezentanţii Comitetului Judeţean de Partid să joace pentru CSM, o echipă formată la acea vreme din CFR şi Dermata, sub coordonarea legendarului antrenor Ştefan Kovacs.

Gol memorabil împotriva Stelei Bucureşti

În 1969 a revenit la Universitatea Cluj, iar în acelaşi an a reuşit şi un gol de senzaţie împotriva echipei Steaua Bucureşti. Îşi aminteşte cu mândrie şi de meciul jucat împotriva echipei FC Argeş, în 1971, când marele Dobrin n-a reuşit să-l păcălească cu driblingurile sale. Meciul s-a încheiat la egalitate, iar evoluţia lui  Stâncel a fost notată cu 10, fiind declarat „jucătorul etapei”.

În  1976 a ajuns la Armătura Zalău şi de atunci, cu mici intermitenţe, Stâncel a rămas fidel fotbalului sălăjean, iar în momentul de faţă se ocupă de centrul de juniori al FC Zalău.

De-a lungul anilor, Armătura, cu Vasile Stâncel pe banca tehnică, a reuşit să producă surprize, atât în lupta din cadrul Diviziei B, cât şi în meciurile din Cupa României. Memorabile rămân meciurile din 1989 şi 1995, din optimile acestei competiţii, cînd formaţia zălăuană reuşea să învingă mult mai titrata Universitatea Craiova. „Din păcate, istoria s-a repetat şi în faza următoare. În ambele cazuri, în sferturi, am fost învinşi de Gloria Bistriţa”, spune fostul mijlocaş.

În „Paris Match“, alături de Gerd Muller

Una dintre cele mai frunoase amintiri din cariera lui Stâncel este legată de întâlnirea cu marele fotbalist german Gerd Muller. „În anul 1971 eram în cantonament la Tirana, în Albania, şi eram cazat la acelaşi hotel cu Naţionala Germaniei. M-am întâlnit cu Gerd Muller şi i-am cerut ghetele, cu care am jucat multe meciuri după, iar el a acceptat. Ba mai mult, un ziarist ne-a făcut o poză care a apărut în mai multe ziare din Germania, dar şi în Paris Match”, îşi aminteşte Stâncel.

Ce-i place?

Îi place sportul şi tot ce e legat de mişcare. Stâncel spune că a practicat mai multe sporturi, printre care atletismul, schiul, patinajul, iar la un moment dat s-a gândit serios să facă performanţă în tenis de masă. La capitolul hobby, fosta glorie a Universităţii Cluj adaugă gătitul şi muzica populară, dar şi cea clasică.

Ce nu-i place?

Spune că îi displace comportamentul lipsit de bun simţ al tinerilor. Chiar dacă nu cade în păcatul generalizării, Vasile Stâncel afirmă că tânăra generaţie se manifestă total anapoda ân societate: „Aici e mult de lucru, iar responsabilitatea cade pe umerii dascălilor şi a părinţilor”.


Întrebare şi răspuns

Care este diferenţa între fotbalul de astăzi şi cel de acum 30 de ani?
Cea mai mare diferenţă este că înainte de 1989 se juca mai ales din plăcere, iar acum contează doar banul. Chiar dacă unii m-ar contrazice, eu pot spune că spectacolul fotbalistic era mai mare înainte. Fotbalul însemna doar pasiune, dar acum orice jucător, indiferent de nivel, se gândeşte numai la bani.