Strigătul de disperare al unei mame plimbate cu copilul bolnav între spitale. „Vreau să se schimbe ceva în ţara asta!“

Strigătul de disperare al unei mame plimbate cu copilul bolnav între spitale. „Vreau să se schimbe ceva în ţara asta!“

Simona Rus vrea să sesizeze instituţiile abilitate FOTO Arhivă personală

După câteva săptămâni în care copila ei bolnavă a fost consultată de mai mulţi specialişti, fără să-i fie pus un diagnostic concret ori să-i fie administrat un tratament eficient, mama unei fetiţe de 4 ani a relatat într-o scrisoare deschisă chinul prin care au trecut în tot acest timp, din cauza superficialităţii medicilor.

Ştiri pe aceeaşi temă

Mamă a unei fetiţe de 4 ani, Simona Rus a ajuns cu fetiţa ei la Secţia Pediatrie a Spitalului Clinic de Copii de Crăciun, cu o tuse chinuitoare din cauza căreia micuţa nu putea dormi de câteva nopţi, în ciuda tratamentului primit de la medicul de familie. După trei ore de aşteptare, copila a fost consultată de pediatrul de gardă, care le-a trimis acasă, prescriindu-le tratament cu sirop de tuse (Eurespal) şi aerosoli cu soluţia salină (Respisun).

După alte câteva nopţi nedormite din cauza tusei iritative, în 1 ianuarie cele două s-au întors la camera de gardă a aceleiaşi clinici, unde pacienta este consultată de un alt medic, care susţine că "nu se aude nimic la plămâni" şi schimbă tratamentul, prescriind antiinflamatoare, zinc şi aerosoli cu adrenalină şi ser fiziologic. Peste noapte, însă, fetiţa începe să vomite, tremură şi geme, iar tusea pare să nu se oprească. Urmează un drum la Urgenţă, unde medicul confirmă că plămânii nu par să fie afectaţi, dar recomandă internarea în Secţia Pediatrie 3, specializată în Pneumologie pediatrică.

"A tuşit în spital de am ţinut treji jumătate de palier de pacienţi"

După perioada petrecută acolo, femeia a rămas cu un gust amar, expunând, de altfel, într-o postare pe Facebook, şi mai apoi într-o scrisoare deschisă trimisă presei, experienţa neplăcută şi modul superficial în care au fost tratate. "Ne-au consultat, într-o săptămână, pe numărate... şapte pediatri (fără a număra rezidenţii). Nu am dat nimic nimănui. Poate aş fi dat, ca recunoştinţă. Acum voi da, cu siguranţă, telefoane şi scrisori, ca să îi fac cunoscuţi. Pentru neprofesionalism, pentru nepăsare, pentru superioritate... pentru faptul că am primit "tratament" demn de un spital specializat pe boli ale căilor respiratorii (tantum verde spray şi maxitrol) timp de patru zile, trântite în mâna mea de către o asistentă plictisită şi superioară, ca să i le administrez eu copilului. A tuşit în spital de am ţinut treji jumătate de palier de pacienţi. Nu ni s-a facut NICI O ANALIZă, pentru că nu era necesar", a scris Simona Rus pe contul său de Facebook.

În 5 ianuarie, sunt externate, însă acasă, mama constată cu dezamăgire că fetiţa ei este departe de a fi mai bine. "În 8 ianuarie (...) peste noapte, starea fetiţei se înrăutăţeşte, creşte febra, acuză dureri în tot corpul, urechi, picioare, cap... abia se ţine pe picioare. Îi e şi somn, că nu dormise, tot tuşind. Dimineaţa, în 9, arde, chiar cu antitermice, şi vomita. E moleşita, ochii întredeschişi... sun la 112. La 8.13 minute am sunat. Prima dată. La 9.05 am sunat... a doua oară. La 9 şi aproximativ 20 a ajuns salvarea, cu o doamna asistentă, şofer şi brancardier. Locuim la opt kilometri de Cluj, cam 15 kilometri de UPU", continuă mama povestea în scrisoarea deschisă.

Asistenta o ascultă cu stetoscopul la plămâni şi propune antibiotic, însă Simona Rus insistă să fie transportate la spital. Ajung din nou la Urgenţe, unde radiografia confirmă pneumonia, iar fetiţa este trimisă la Secţia Infecţioase, după ce mama refuză spitalizarea la Pediatrie 3: "I-am spus doamnei doctor, cu sufletul praf, că la Pedi 3 nu ma întorc decât cu pistolul la tâmplă". Abia la Infecţioase, susţine femeia, fiica ei a primit îngrijirile medicale ce s-au impus, de la diverse analize medicale, la tratamentul potrivit, care, în cele din urmă, a îmbunătăţit starea de sănătate a pacientei.

"Vreau să comunice şi să trateze cu compasiune, cu respect"

"Am plâns. Mai plâng şi acum, când scriu, de neputinţă. Şi mă gândesc că de o lună umblăm, pentru o tuse nenorocită, cu un copil de 4 ani. Şi nu mi se pare normal, nici corect, nici nicicum. Şi mă gândesc că plang destul de rar de felul meu... şi mă mai gândesc că alţii umblă pentru boli mult mai grave, nu pentru o nenorocită de tuse care a dat în pneumonie. Nu vreau să vânez capetele doctorilor, vreau să se ştie ce s-a întamplat. Şi să nu mai facă asta. Vreau să comunice, să facă analize şi să trateze copilaşii. Cu compasiune, cu respect, că sunt oameni, nu cobai sau statistici, cu interes. Şi cu medicamente adecvate.

Aş vrea doar să aibă copii, în locul copilului meu. Să simtă ce simt eu acum. Le-am scris în chestionarul de satisfacţie: ca pacient am nevoie de comunicare! Să mi se spună ce am, de ce am, şi ce se vrea să se facă pentru a fi bine. Vreau compasiune, pentru că sunt om şi sunt într-o situatie vulnerabilă, nu am ajuns acolo pentru că mă plictiseam acasă... şi evident, vreau tratament – pentru asta mă prezint acolo. Rezultat din analize, nu din presupuneri. Vreau să se schimbe ceva în sistem, în ţara asta, şi cred cu tărie că schimbarea începe în fiecare din noi. Îi invit pe domnii doctori să reflecteze la această întâmplare. Şi le mulţumesc, încă o dată, din inimă. Sau din plămâni", mai scrie femeia.

Aceasta este decisă ca după ce vor fi externate, iar copila ei se va simţi mai bine, va depune plângeri atât la conducerea unităţii spitaliceşti, cât şi la instituţiile abilitate.

Conducerea Spitalului aşteaptă o sesizare oficială

Contactat, conf. dr. Călin Lazăr, purtător de cuvânt şi director medical al Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii Cluj-Napoca a recomandat mamei să depună o sesizare cu documentele medicale: "Ca să putem face un lucru oficial, dânsa trebuie să folosească un canal oficial. Facebook-ul nu este un canal oficial, chiar dacă preşedinţia face chestia asta. Canalul oficial este adresa de mail a Spitalului, ca să nu fie părintele nevoit să vină personal. După ce se studiază toate - pentru că dacă au fost şapte medici implicaţi, după cum susţine dânsa - trebuie să cerem notă explicativă de la fiecare. Lucrurile acestea vor dura probabil două-trei săptămâni; după ce avem toate datele, îi dăm răspuns şi dacă doreşte poate să vină personal ca să îi spunem ce şi cum am constatat".

Oficialul Spitalului a ţinut să precizeze că pentru diagnosticarea pneumoniei, în protocoalele de specialitate radiografia nu este în capul listei de investigaţii medicale. "Doamna se întreabă pe bună dreptate de ce nu s-a văzut pneumonia atunci. Întrebarea este: era sau nu pneumonie? Dacă au fost semne care arătau că a fost, atunci medicul trebuie să dea explicaţii. Mie mi-e greu să cred că şapte doctori în Pediatrie 3, plus încă doi în gardă şi unul la Urgenţă, nu au văzut afecţiunea. Dar asta vom vedea cu documente.

Să ne spună dânsa ce analize crede că ar fi fost necesare pentru a pune acest diagnostic - lucru care se face după şase ani de medicină plus cinci de specialitate. Diagnosticul de pneumonie se pune în primă fază cu stetoscopul; dacă nu se aude nimic, iar copilul are VSH şi PCR normale, nu te gândeşti la pneumonie, pentru că nu orice tuse înseamnă pneumonie. Şi atunci nu îi faci copilului radiografie. Protocoalele noastre prevăd o astfel de investigaţie numai în anumite situaţii, pentru că şi dacă aparatul este performant, doza de iradiere este foarte mare. Şi în Occident, nimeni nu face toate analizele din lume, ci se orientează pe criterii clinice", a explicat directorul medical.

"În următorii 5-10 ani, doctorii vor face medicină defensivă"

În opinia sa, promovarea exclusivă a aspectelor negative şi neglijarea lucrurile pozitive din sistemul sanitar vor afecat comunicarea dintre medic şi pacient şi îi vor determina pe doctorii români să practice "medicina defensivă": "Din păcate, niciunul dintre părinţii care a fost bine tratat nu se alertează; niciunul dintre cei care nu sunt mulţumiţi de condiţiile din spitalul nostru - având în vedere că suntem cel mai răspândit spital din ţară - nu iese în stradă să manifeste pentru acest lucru; niciunul dintre cei mulţumiţi de serviciul ALOPEDI, care este singurul din ţară şi finanţat de Ministerul Sănătăţii, nu vine să spună acest lucru. Şi niciun ziar nu m-a sunat să mă întrebe despre asta. Toată sună pentru părţile negative. Acesta este unul dintre motivele pentru care avem şi sistemul pe care îl avem şi pentru care, în următorii 5-10 ani, doctorii vor face aşa-numita medicină defensivă: nu o să mai vorbească cu pacienţii şi o să le dea hârtiile şi ne vedem la tribunal, cu avocaţi. De teama de a nu greşi, nu o să mai discute. Din păcate în asta ne-am transformat".

Mai puteţi citi:

Coşmarul unui adolescent român după o banală operaţie la claviculă. Medicul i-a rătăcit un cui în organism şi i-a spus să-l lase acolo „că n-are nicio treabă“

Spitalul Judeţean, bun de plată în dosarul mamelor îmbolnăvite de meningită în sala de operaţii. „Am mers să nasc şi m-am întors cu un picior în groapă“

citeste totul despre: